E zarvă mare la vârful unuia dintre importantele şi numeroasele noastre servicii secrete. Nu pentru că, acum cu evenimentele astea din Ucraina, ruşii, care, se pare, pregătesc al patrulea război mondial, ar mai fi infiltrat, cu vechile lor lada, vreun comando de spioni şi terorişti să mai facă cine ştie ce prăpăd prin Transilvania. Eventual, să desăvârşească revoluţia începută cândva de Kolarov, prin includerea gurilor Dunării în Novaia Rasia! Ori că în Transnistria, la Armata a paisprezecea s-ar fi dat alarma pentru că, dincoace de Nistru, proruşii au declanşat o insurgenţă armată pentru înlăturarea guvernului proromân şi proeuropean şi orientarea ţării către orbita eurasiatică. Le-a pierit, bieţilor de ei, cheful după cele păţite atunci la Tatar Bunar! Nici despre pregătirea vreunui atac aerian asupra scutului de la Deveselu nu s-a primit vreo veste.
Sigur, cei care îşi închipuie că, la fel ca îndecembrie ’89 ori în trecutul nu tocmai îndepărtat, urmaşii lui Bela Kun înfrăţiţi cu camarazii lui Horthy, prin formaţiunile lor paramilitare infiltrate sub formă de turişti, au declanşat teroarea în Transilvania, în încercarea nebună de impunere a unui nou dictat ori măcar a autonomiei Ţinutului Secuiesc faţă de Romania, au o imaginaţie bolnavă. Nu, de această dată, până şi bulgarii se mulţumesc cu cele două judeţe dobrogene rămase la ei de pe vremea lui Hitler. Sârbii desăvârşesc, în linişte, deromânizarea în treimea bănăţeană primită cadou de la francezi. Iar ucrainenii, sub protecţia occidentalilor, continuă cu sârg desnaţionalizarea celor patru cincimi ale Maramureşului nostru istoric, nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei până n-o mai rămâne picior de român acolo. Şi, culmea, Bucureştiul stă, ca struţul cu capul în nisip, şi nu are nici-o reacţie. Ba, în forurile internaţionale, chiar îi sprijină!
Informaţia primită pe canale oculte, cum că ţigănimea din Ferentari vrea să se revolte împotriva regelui Cioabă şi să proclame republică în frunte cu preşedintele Vanghele, s-a dovedit a fi simplu zvon. Nici măcar vreo ambasadă a noastră de aiurea nu e ameninţată de vreun act terorist, iar asupra trupelor româneşti dislocate în Afganistan şi pe unde or mai fi ele, de douăzeci şi patru de ore, nu s-a efectuat niciun atac armat şi nu s-au înregistrat morţi sau răniţi. Sau că… doamne fereşte, tocmai s-a aflat că se îndreaptă spre noi vreun val de migranţi!
Să nu vă închipuiţi că acum, după refugierea prim- ministrului în buncărul de la Armată – sediul Marelui Cartier General la vreme de război, vreun reprezentant al intelighenţiei îşi face griji pentru soarta lui. Sau, mai grav, a ţării, fiindcă s-ar fi încuiat acolo cu tot bugetul la el. Ori că vreun grup de criză, special constituit, încearcă să înţeleagă ce primejdii iminente sau apropiate planează asupra noastră, a românilor. Nu îi preocupă absolut deloc ce, anume, raţiuni de ordin superior, mare secret de stat pe care nu-l poate dezvălui, l-au împins pe şeful executivului la acest gest extrem. Nemaiîntâlnit în timp de pace! Ori să vă treacă prin cap că vreunul dintre experimentaţii lor analişti ar fi emis o ipoteză cum că, de fapt, nu ar fi vorba de o retragere voluntară. Că e o încercare de a scăpa de baronii pesedişti. Dacă aceştia îl ameninţă cu vreun atentat sau, la fel de grav, vor să-i fure mingea de baschet, pentru că nu îi salvează de puşcărie? Ori credeţi că i-a dat prin cap cuiva că, de fapt, ar fi mâna lui Băsescu? Păi, cine ar fi interesat să-l răpească ori sechestreze? Luaţi aminte Antena 3, la asta chiar nu v-aţi gândit! Dacă îl ţine acolo până semnează, cu pistolul la tâmplă, cine ştie ce ordonanţă de urgenţă în legătură cu închiderea „cazului Nana”?
Nimic, nimic din toate astea! S-a primit o informaţie ultra ultra-secretă cum că pe undeva, pe la Strehaia, s-ar fi furat, în condiţiuni absolut misterioase, din stocul intangibil o suflantă. Şi tocmai acum când se apropie toamna, iar anul acesta se prognozează cea mai mare producţie de frunză pe cap de locuitor. Vă daţi seama ce o să fie?
De trei zile şi trei nopţi nimeni nu a închis un ochi… S-a înroşit fibra optică cu Capitala de atâtea telefoane. Pompierii patrulează cu tulumbele cu apă să nu cumva să ia foc. Autorităţile din zonă sunt mobilizate la locul de muncă. E o agitaţie cumplită. Planuri operative, se haşurează hărţi, itinerare… Girofaruri, sirene, filtre mascaţi peste mascaţi… Echipe speciale studiază maldărele cu CV-uri ale localnicilor… Au fost verificate şi paraverificate toate depozitele de fier vechi din zonă, cimitirele de maşini… S-a dispus ridicarea gradului de alertă la frontiera de vest… Sunt încercuite toate palatele ţigăneşti şi se aşteaptă ordinul de asalt. Se aude că vor să ceară chiar şi ajutor de la serviciile secrete aliate!
Nimeni, nimeni nu poate să intuiască, cu suficientă acurateţe, pericolul real… Marea nenorocire e că, în zadar îşi dau toţi cu părerea – de la şeful suprem la ultimul lucrător din schemă. Chestiunea e vitală! Oricâte inventare s-au făcut, tot nu se poate stabili, garanta că este vorba despre una care aspiră frunze… Ori care le împrăştie.