se usucă şi mă doare
de câtă aftă s-a adunat pe ea
barbarism englezisme
franţuzisme hispanisme
ungurisme ţigănisme
mi-o schilodesc toţi veneticii
sărmana
abia mai molfăie cuvinte…
în centrul ţării e autonomizată
peste prut moldovenizată
în balcani valahizată
în emigraţie paternizată
iar în mass-media manelizată
asist neputincios
cum mi-o ucide internetul
țăranul se orăşenizează
prin grai de mahala
cosmopolite
elitele se neologizează
că abia se mai vorbeşte
româneşte
aproape că mă simt străin în limba mea
muţenia ne paşte
de aia-mi îmi vine aşa să urlu
te chem… te strig în gura mare
să mă auzi contemporane
degeaba am ajuns european
mi-e ţara ocupată cu modul tău de viaţă
ce m-a făcut minoritar la mine-acasă
dar nici că-ţi pasă
habar nu ai că limba mea
atâta de bogată-n arhaisme
e cel mai vechi tezaur
din care tu străine ai furat pe săturate
în europa azi în limba mea se cântă
și grecește și latino
ori se slavonește
în ea-l rosteau pe Tatăl nostru şi galezii
în limba mea se întorc graiurile lumii acasă
ea e apă cristalină de izvor
din care bei și-ţi stingi pustiul
din sufletul pribeag
în ea găseşti mereu
o primitoare şi curată casă
numai în ea poţi ştii ce-i dorul
de mamă de iubită
de ţară şi de Dumnezeu
*
limba mea-i o taină mare
e un fagure de miere
din stupul unui neam tare
înţelept precum o carte
în care şi tu eşti parte
rânduri rânduri toleraţii de aiurea
se pripăşiră peste ea
cum au gustat-o
și-au căpătat identitate
îşi spun azi greci maghiari sau rromi
s-au adăpat la ea imperialii
și s-au trezit latini
italieni francezi spanioli ori portughezi
prin vadul ei trecură slavii
și au ieşit la mal
drept ruşi ucraineni poloni cehi
ori sârbi bulgari croaţi slovaci…
e o magmă limba mea
din care s-au născut popoare
și s-or mai naşte
e aromitoare floare
adunată într-un vers
și balsam spiritual
peste-un colţ de univers
destinul ei e-atât de nobil
că nu încape într-un nobel
nu-i trebuie certificat
ori aprobare
să existe nici hotare
rămâne pentru fiecare
o mamă veşnic iubitoare
în calendarul ei odihnesc toți sfinții
străinule de ea re lege
de-oi vrea să intri-n a ei lege
eu frate-ţi sunt de m-oi ruga
însă religie să-ţi faci din ea
ea ştie cel mai bine
din care timpuri vine
și care depărtări
din lumea de mister
este scoborâtoare
și a rămas foc sacru
în nefiinţa haosului
era rostirea logosului
din care s-a zidit şi lumea
strămoşul prometeu
ne-a furat-o de la zeu
și numai noi îi suntem înţelesul
prin rostire păcătoasă
dar bine cuvântată
aici în ţara tracilor
ea s-a făcut matcă
e a cuvintelor regină
și din rostuirea lor
prin gura lui orfeu
a ajuns până la mine
limba lui care vorbeşte
și când aedul nu mai este
**
am supt-o de la sânul mamei
în ea m-am legănat și-am râs
și tot în ea îmi jelesc morţii
cu slova ei m-or pomeni nepoţii
numai în limba mea
mi-a cîntat cândva iubirea
și doar în ea îmi aflu fiirea
în limba mea și eu şi tu
avem un nume…
compatrioate
cu busuioc a fost sfinţită
și-i singura de pe pământ doinită
de ciocârlie
de tatăl meu și eminescu
din dulcele ei viers a izvorât şi versul
străine
ce-nscăună poetul ca domn al ei
pe care încă o slujeşte
și o mai creşte
şi-aici şi acolo-n cer
iar fiecare-al ei poet e un manole
ce se zideşte-n limbă ca o ană
lucrarea lui ne este catedrală
de -aceea ne mândrim azi cu arghezi
ce-n zbenguiala gândului
a potrivit cuvinte
și a făcut o limbă ca o cântare omului
de-aceea îl cinstim atâta pe nichita
cel care în horirea ispitelor
sufletul şi-a înşirat mărgăritar
în ordinea cuvintelor
lângă ei cătându-şi nimbii
în mister trudeşte blaga
care le-a luminat tâlcul
şi le-a sporit corola de lumini
***
te crezi bogat și eşti fudul
europene
prin lermontov esenin
te lauzi cu baudelaire verlaine
ori mă obligi să-nvăţ pe dante
chiar dacă lenau s-a născut aici
te-nveşmântezi în vorbele lui lorca
frate
franţuzule i-ai înfiat pe ionescu şi tzara
dar n-ai mai apucat
să-l furi şi pe sorescu…
sfios şi temător în exprimare
dar cu un suflet ca o pâine
îţi strig
auzi-mă contemporane
chiar dacă viaţa mea e azi de câine
desculţ să vii în limba mea
păgâne
te chem să ospătăm la masa limbii mele
i te consider fiu şi mie frate
dar nu-mi ucide graiul
pe la spate
eu sunt ostașul limbii mele
și glonţ îmi este verbul
nu-mi tăvăli troheii-n praf de stele
învaţă să-mi citeşti proverbul
nu–ţi cer statuii mele piedestal
eu şi ai mei îi suntem limbii noastre
soldat universal