Ca şi când ar fi cunoscut-o de multă vreme, prietenos şi îndatoritor, tot numai zâmbet se ridică în picioare şi galant îi oferi femeii locul. Se trase într-o parte mai ferită, îşi încordă mâna dreaptă pe plasa ce ameninţa să-i smulgă umărul, cu stânga se apucă zdravăn de bară şi se înfipse bine cu picioarele în podea. Au cam început să-i amorţească şi să-l doară de la o vreme. Uneori, noaptea, îl înjunghie de nu pune geană pe geană, dar cum să se vaite. L-ar auzi nevasta şi ce fel de bărbat ar mai fi el! Poate le-o fi ajungând şi lor, bietele, acei kilometri de pas de defilare şi atâţia ani de nesfârşite marşuri… Mai ales alea pe timp de noapte şi prin zăpadă până la brâu, cu tot harnaşamentul în spinare! Şi, apoi, de când a trecut în rezervă, el e cărăuşul casei.
Cum până la Obor mai e cale, să mai treacă timpul, începu să vorbească în gând singur. “Noi, bărbaţii, trebuie să avem grijă de ele… Să le apărăm, să le ajutăm, să le respectăm, să le căim… Să le facem daruri, să le minţim că nu sunt prea grase şi că arată nemaipomenit, că mâncarea e grozavă… Să le iubim… Acum a ieşit moda că se duc, până şi la maternitate, să nască împreună cu ele! Cum dracu’ o veni asta?
Ehee… Chiar dacă leşini, ai văzut femeie să-ţi cedeze locul? Poate la cimitir, că de-aia la văduvie numărul lor e triplu faţă de al bărbaţilor! Ce ţi-e şi cu eticheta asta… Un bărbat tânăr oferă locul la toate doamnele şi la toate tinerelele. Un vârstnic, la fel. Se zbenguiesc fătuţele astea la discotecă de nu mai pot. Da’, cum se urcă în tramvai, hop, dă grămadă peste tine şi n-ai cum să apuci un scaun de ele.
Uite, şi doamna asta… S-a aşezat de parcă i se cuvenea! Iar acum n-are altă treabă decât să se maimuţărească în oglindă. E trecută bine de cincizeci, da’ se încăpăţânează să arate ca la treizeci. Vrea să atragă asupra ei toate privirile. Da’ în altă parte e gândul ei… Vrabia mălai visează! Ai văzut femeie sătulă…
Dacă te gândeşti, însă, n-ai vrea să fi în pielea lor. Până la urmă, bietele de ele, sunt nişte ţinte în care nenorociţii ăştia de bărbaţi, au făcut n-au făcut armata, trag din toate poziţiile. Poligon de încercare nu alta! Câte gloanţe adună, sărmanele, în ele într-o viaţă… E, he… Şi abia la bătrâneţe îşi dau seama că le-a picat plumbul în picioare. Cum vezi una la prima oră a dimineţii, tinerică tinerică, uitându-se disperată după un loc liber e clar că vine, săraca, din poligon. A avut aplicaţie de noapte! Şi… o trage plumbul în jos.
Aha, uite că se eliberează un loc… Na, că s-a ocupat! Cum de cine?”