– Auzi, fato, auzi ne bagă în şomaj… Cu criza asta cică or să se reducă trei posturi.
– Aoleo, fată! Şi mai rămânem doar cu postul Paştelui… Nu-mi fac griji! Or să-l desfiinţeze pe al băbăciunii. Că, de când am venit eu… Nici nu se mai uită contabilul şef la ea. De aia, e aşa afurisită şi-mi scoate, zilnic, peri albi. Ba că nu-mi iese balanţa, ba că nu ştiu ce n-am operat… Fato, îţi spui sincer, pe unele nici nu am habar să le fac. Eu am terminat în particular „Bioterra”… Şi aia la fără frecvenţă! Când m-am angajat a zis şefu’ că mă meditează el. La început, hmm, a fost… aşa şi-aşa. Da’, de când a auzit de Marian e gelos foc. Doamne, ce-l mai persecută… sărăcuţu’ de el! Îl aleargă toată ziulica pe te miri unde, numai şi numai ca să nu fie aproape de mine. Cred că telefonul ăla anonim la nevastă-sa tot el l-a dat… Al dracului, mă ţine peste program, mă face să mă înfierbânt şi când colo… Nu e bun de nimic, fato! Trebuie să mă răcoresc şi eu pe undeva că înnebunesc!
– Fato, să nu afle… Că mă nenoroceşti şi pe mine! Ştie că suntem prietene.
– Da’ ce vrei, dragă… Acum să mă sacrific şi pentru tine? Du-te şi tu odată la el… Să vezi cum e!
– Am fost, fato… Şi nu mi s-a părut aşa de rău! E drept, pe vremea aia era mai tinerel. Am întâlnit alţii şi mai neajutoraţi. Păi, să-l vezi pe şefu’ de la aprovizionare…
– Ha, ha, ha… Îl ştiiiu, că el mi-a făcut trampa să viu aici. O cunoşti pe Ioneasca?
– Sclifosita aia blondă, care se dă toată ziulica huţa, huţa pe tocurile alea înalte prin faţa directorului adjunct?
– Ei, lasă că e damă bine… Mie îmi place de ea. Fato, am auzit că a prins-o exact în exerciţiul funcţiunii. Cu tipu’ ăla, mişto, de a venit luna trecută să ne facă auditu’.
– Uauuu! Nu mai spune… Te pomeneşti că au făcut-o pe canapeaua aia vişinie din camera de odihnă a directorului. Păi, unde în altă parte?
– Dacă spui tu… Eu sunt fată cuminte şi nu am trecut pe acolo. Da’, nu ştiu dacă să-ţi spui unde vor să o ducă…
– Ei na, parcă mă interesează! Poa’ s-o ducă unde a înţărcat mutu’ iapa! Că şi-aşa nu pot s-o sufăr…
– Ai vrea tu… Fatooo, fatooo! Se aude că o să fie mutată pe postul tău.
– Cuuum? Să vie aici în locul meu… Lângă Gigel? Aoleooo… Fir-ar, ea, a dracului de ţoapă! Îi jumul tot păru’ din cap… Cheală o las! Am văzut eu că i se cam scurgeau ochii… Ahaa, da’ ia stai… Înseamnă că şi el ştie. Şi face pe mutu’… Păi, nu merge aşa, bibicule! Că eu pentru tine stau aici. Miţa Baston era o sfântă! Puteam să plec, să mă promoveze că mă ştie directoru’ mare. Ce vitriol… Ţi-o tai, nenorocitulee… Şi ţi-o mănânc aşa crudă. Să vedem, ea cu ce mai rămâne!