“M?, b?iete, auz c? acu’, cu trecerea la vremuri noi, v? d? ?i vou?, ?stora de la armat?, voie s? v? cump?ra?i apartamentul în care locui?i. ?i c? ai adunat ceva bani, da’ a?i mai vrea s? v? împrumuta?i la banc?. Treaba voastr?, v? mai ajut ?i eu cu ce mai am, da’ io zic s? nu v? gr?bi?i. Copiii sunt mititei, nu a b?gat ?l de sus zilele în sac ?i a?i mai avea timp s? mai strânge?i ceva parale… O treab? o preg?te?ti din timp, nu te repezi, a?a ca un cal n?r?va? în hamuri, c? se rup.
Asculta?i aici la mine! Treaba cu banca nu e a?a simpl? cum pare. Ca s? nu zic ho?ie curat?, e o hor? în care de intri tare greu mai ie?i! Pentru o clip? de bucurie dai cât nu face. Eu am p??it-o r?u de tot, c? era s?-mi pierd ?i casa ?i bruma de p?mânt pe care îl aveam de la socr?-miu ?i de la tata. Da’ n-am avut încotro, nu aveam alt? solu?ie! Abia apucasem s? fac ?i eu casa asta, nici nu o tencuisem pe afar?. C? a venit nenorocirea peste noi. A murit m?-ta mare, Ioana, eram în jumatea iernii ?i un ger de ?i se lipea mâna de clan?a u?ii, nu alta. ?edeam cu mortul în cas?, acolo la tac-tu mare, Tira, ?i nu ?tiam încotro s-o apuc?m. Nu aveam o le?caie în buzunar ?i nici ce s? vindem. A? fi dat o juma de pogon din zestrea m?-ti, da’ nu-l cump?ra nimeni. Cu un an sau doi înainte fusese o secet? cumplit?. Nu se f?cuse nimic ?i aproape mai toat? lumea se împrumutase la b?nci, c? nu aveau din ce face o m?m?lig? la copii. S?-i fi v?zut cum plecau cu to?ii, dispera?i, pe B?r?gan, pe Vla?ca. Munceau, bie?ii de ei, pe rupte pe la bog?tani, pe la mân?stiri ?i abia dac? se întorceau cu un fund de sac la spinare. Eu mai m? descurcasem, da’ acu’, dac? picase beleaua pe noi, încotro s-o mai apuc? ?la b?trânu, r?mas singur cu dou? feti?cane pe cap, unchi-tu Ion plecat la armat?, se uita n?uc ?i nu mai scotea o vorb?. Maic?-ta plângea toat? ziua la capul moartei… Ce s? mai fac, am luat toat? povara pe mine.
L-am trimis pe socr?-miu pe la prieteni, pe la neamuri s? încerce s? adune m?car cât s? o ducem pe r?posat? la groap?. ?i-ai g?sit! B?trân, s?rac, r?mas ?i f?r? muiere nimeni nu avea încredere c? o s? mai primeasc? banii înapoi. Mai era o zi ?i nu cump?raser?m nimic de înmormântare, nu aveam nici m?car scânduri pentru co?ciug. Pe sear?, l-am luat din nou cu mine ?i am pornit, la rând, pe la ?ia de-i ?tia lumea mai înst?ri?i. Cum îl chemai la poart?, nici nu te asculta pân? la cap?t. D?dea din umeri, începea s? se vaite ?i o tulea ca din pu?c?. Pân? la urm?, bietul nea Ioni?? Buduru?, fie-i ??râna u?oar?, ne-a ascultat. Da, pe speteaza mea ne-a dat ?i cu condi?ia ca în prim?var? s?-i înapoiez. N-am f?cut nici un fel de act! A mers pe bun? credin??.
Prim?vara era la fel. Hai s? zicem c? mai ap?ruser? urzicile, da’ î?i trebuiau al?i bani pentru ar?tur?, sem?n?turi… ?i pe deasupra ?i datoria! Ba?ca foncierea! N-am mai avut ce face, l-am luat pe ?l b?trân ?i hai la Târgovi?te, la Banca agricol?. Am f?cut împrumut pe numele lui ?i l-am girat eu cu casa, c? nu aveam altceva. Am pl?tit datoria, ne-am f?cut treburile, da’ la sfâr?it eram la fel de s?raci. ?i, pe deasupra, mai îndatora?i. Recolta nu prea s-a f?cut, pre?ul la cartofi ?i la varz? a fost slab. Cu pepenii ce ne-am mai cârpit! Anul ?la n-am reu?it s? pl?tim nici o rat?. În prim?var? ne-a venit în?tiin?are de la banc?, da’ noi tot nimic. ?i a?a au început s? se adune dobânzile. Ne-am pomenit cu curtea plin? de port?rei. Abia a apucat femeia asta s? ia în spinare plapuma, ni?te velin?e ?i ce aveam ?i noi mai de pre? de le-a dus la o vecin?. Au r?scolit prin curte, prin cas?, n-au avut de ce se ag??a. Aflaser? c? tac-tu mare avea vreo patru oi la cioban ?i i le-au confiscat pe alea. I-a luat ?i hainele m?tu?i-ti Petrica, cu care se preg?tea s? ias? ?i ea la hor?.
În prim?vara urm?toare ne-am pomenit, din nou, cu al?ii în curte. De data asta ?i cu jandarmul. M?-ta a fugit de frica lor. Ce s? ia, mi-au pus poprire pe cas? s? o scoat? la vânzare. Noroc c? nu se b?ga nimeni s? o cumpere! Aproape jum?tate de sat era în situa?ia mea. Nu mai dormeam noaptea, nu ?tiam încotro s? o iau, de ce s? m? mai apuc. M? gândeam s? m? duc în z?voi, pe terenul ?la din malul gârlii ?i s?-mi fac acolo un bordei. Ajunsesem de fumam câte o p?pu?e de tutun pe noapte!
Pân? mi-a luminat Dumnezeu mintea. V?zusem la ?iganul ?la care ne-a zidit casa cum f?cea el ?i cu nevast?-sa la c?r?mid?. Ba, s? gr?besc lucrurile, îl mai ajutasem ?i eu cîte un pic. Nu era mare brânz?, aproape c? înv??asem. Mi-am f?cut un tipar, în gr?din? p?mântul era bun, am adus ni?te nisip de la gârl? ?i m-am apucat de treab?. Nenea Mitu, frate-miu, fuma ?i râdea de mine. Zicea c? m-am f?cut ?igan! Da’ nu l-a r?bdat inima, ?i-a dat pantalonii jos ?i a?a în izmene a intrat ?i el în n?mol al?turi. În doi se schimbase treaba. Maic?-ta c?ra ap?, el f?cea materialul, iar eu turnam. M? apucasem de timpuriu, cam la vreo trei s?pt?mâni dup? pa?te. Pân? pe la jum?tatea lui iulie aveam în banghete, acoperite cu paie, douazeci de mii de c?r?mizi. Cât s? faci o cas? ar?toas? pentru zona noastr?. L-am adus pe un me?ter de la Române?ti, a a?ezat-o în dou? cuptoare ?i cu vreo dou? s?pt?mâni pân? în bâlciul de la Titu era ?i ars?.
M?, când e s? te ajute Dumnezeu toate î?i merg ca unse! S-a dus vestea c? am c?r?mid? de vânzare. N-au trecut dou? – trei zile c? m-am ?i pomenit cu un cre?tin de la noi, de peste asfalt, la poart?. Nu-l cuno?team, da’ avea omul casa început? ?i se gr?bea s? nu-l apuce iarna. Când i-am zis pre?ul, a luat-o toat?. Mi-era fric? s? nu înnebunesc, când am v?zut atâta b?net la mine în poal?!
Am dat drumul la câine din lan?, mi-am luat furca lâng? mine ?i toat? noaptea nu am închis un ochi, nici eu nici m?-ta, de fric? s? nu vin? ho?ii peste noi. Cum a început s? se lumineze de ziu?, m-am încins, strâns, cu o curea peste flanel? ?i am îndesat to?i banii în sân. Nu aveam buzunare pentru atâta b?net. Mi-am luat o hain? pe deasupra, topori?ca la îndemân? ?i pe ?l b?trân. Am plecat înaintea ceferi?tilor. Venea la Con?e?ti un tren, devreme, care mergea la Târgovi?te. Am ajuns acolo ?i nici nu se deschisese la banc?. Da’ era lume adunat? ca la nunt?. Când mi-a venit rândul am dat buletinele la un ghi?eu ?i am început s? a?tept?m.
S? mai fi trecut vreo dou? ore pân? ne-am auzit striga?i. Un domn, cu ni?te hârtii în fa??, mi-a cerut s?-i dau cam cât costau dou? kile de rachiu. I-am dat din banii pe care îi aveam la îndemân?, din ?ia r?ma?i de la biletele de tren. M? gândeam c? e pentru vreun timbru. I-a luat, a mai scris el ceva pe acolo ?i ne-a pus s? semn?m pe ni?te acte. Tac-tu mare a pus de?tiul, c? nu ?tia carte. Apoi mi-a întins actele. Le-am luat ?i a?a cu ele în mân? începusem s? m? deschei la flanea, s? pl?tesc rata. Zâmbind, omul mi-a spus s?-l iau pe mo? ?i s? plec?m acas? fiindc? am achitat tot. Se d?duse o amnistie financiar? pentru ??rani.
M?i copii, când am auzit m-a luat o c?ldur? a?a pe ?ira spin?rii. M? închinam la Dumnezeu ?i nu-mi venea s? cred. De ce sim?eam c? mi se muiau picioarele, de aia strângeam mai tare banii sub flanea! Mi-era fric? s? nu le?in de atâta bucurie. M?, voi ?ti?i c? a murit om de fericire? L-am dus pe socr?-miu la birtul din gar?. Ne-am a?ezat, ca boierii, la mas? ?i i-am comandat lui un pahar de rachiu. De grija banilor, eu nu am b?ut nimic. Am mâncat meniul care se servea acolo, am l?sat ?i bac?i?. ?i am venit, cu primul tren, acas?.
S? ?ti?i de la mine, nu sunt buni nici prea mul?i bani. Te fac s? o iei razna. M? duceam la pr?v?lie ?i, fudul nevoie mare, d?deam la toat? lumea s? bea. Ziceam c?-i fac poman? lu’ tata, mort pe front! Ajunsesem capul r?ut??ilor. Ne adunam la Belghir în cas?, n-aveau copii, ?i toat? noaptea jucam c?r?i, tabinet de-?sta. Nevast?-sa era cucoan?, lucrase la un restaurant în Bucure?ti. Ne prepara, ea ?tia din ce, o b?utur? de-i zicea punci. Un fel de lichior, da’ mai tare. Nici nu-?i d?deai seama când te lua de cap. Pân? pe dup? Cr?cun am ?inut-o tot a?a. Eram mai mult în vizit? pe-acas?, se luase ?i femeia asta de gânduri. Se plângea toat? ziua pe la ai ei, da’ cine mai era ca mine. A venit ?i frate-miu s? m? boscorodeasc?, îns? parc? pusese dracu st?pânire pe mine. N-avea nimeni ce s?-mi fac?!
Pân? într-o diminea??, când m-au g?sit la poart?, înghe?at mort în ?an?. M? îmb?tasem cri?? ?i cum am ajuns acolo, f?r? niciun ban, cine m? adusese nici pân? ast?zi n-am aflat. Am z?cut ?ase s?pt?mâni între via?? ?i moarte, f?r? s? ?tiu de mine. Doctorul zicea c? e lingoare. Pe tine te-au dus dincolo, abia te în??rcaser?, în grija surorilor maic?-ti. R?m?sesem cu sechele de pe front. F?ceam r?u, aiuram, m? sculam din pat strigând c? ne atac? ru?ii, comandam la artilerie s? trag?, distrugeam ce întâlneam prin cas?. De mai multe ori am ie?it dezbr?cat ?i descul? prin z?pad?… Dup? ce m-a împ?rt??it popa am c?zut, în nesim?ire, la pat. Începuser? s?-mi preg?teasc? lucrurile de înmormântare. Pân? într-o zi, când am deschis ochii. Aveam mintea limpede, limpede ?i o foame cumplit?. Eram singur în cas?, cam pe la vremea amiezii. Pe mas? era o strachin? cu varz? acr? tocat? ?i cu zeam?, r?mas? de la prânz. Am sorbit-o pe ner?suflate ?i îndesam, ca un apucat, cu amândou? mâinile în gur?. Sim?eam c? îmi face bine, m? r?corea pe interior. Da’ îmi f?cuse ?i mai foame! Nu ?tiu cum m-am ridicat de am luat co?ul cu m?m?lig? de la grind?. Aveam sub mas? o sticl? cu ulei de floarea soarelui de la moar?. Când a venit maic?-ta, m-a g?sit pe marginea patului. Turnam ulei rece peste crodul de m?m?lig? ?i înfulecam. Neb?rbierit, cu p?rul vâlvoi ?i n?cl?it de ulei trebuie s? fi ar?tat ca un strigoi. De spaim? a sc?pat g?leata cu ap? în mijlocul casei ?i a ie?it, ?ipând în curte. S-au adunat to?i vecinii. Cine m? vedea scuipa în sân, se închina ?i pleca pe fug?.
Din momentul ?la am pornit-o spre bine. Am mai ?inut-o a?a cam vreo s?pt?mân?. Dar eram con?tient, mâncam ?i pornisem pe picioare. Treptat, treptat m-am înzdr?venit. ?i cum începuse s? se desprim?v?reze, m-am urcat în p?tul unde ?ineam banii ascun?i. I-am luat ?i într-o luni m-am dus la târg la Potlogi. De acolo am venit cu cal, c?ru?? ?i plug. ?i uite a?a m-am f?cut om de treab? ?i am intrat în rândul oamenilor. M? mai gândesc ?i acum dac? amnistia aia a fost bun?. Aproape s? m? nenoroceasc?! Da’, pân? la urm?, când e s? se întâmple tot se întâmpl?. Au venit ?ia cu colectivul ?i mi-au luat tot!”