chestia asta a lui camus cu sisiful e o prostie
via?a e un ve?nic examen pe care îl lu?m
mereu cu magna cum laude – moartea
probabil singura constant? din univers
absurdul existen?ei eroului are sens
doar fiindc? se petrece în inexistent
o ciclic? confruntare cu thanatos
metafora bolovanului ca revolt? a sa
e în fapt un travaliu renascentian
în cadrul c?ruia neantul se sinucide
iar omul prin pântecul persephonei
împrim?v?reaz? lumea
jerb? de flori peste duhoarea tartarului
ca devenire ce învinge blestemul zeiesc
cândva fetus ca fiecare fost-am un sisif
al autoconstruirii de sine din bolovan
iar acum via?a mi-e un pustiu
în care m? strig m? strig m? strig
din oaz? s? m? prefac fluviu
nu-mi schimb vadul dup? unul ?i altul
eu curg inexorabil c?tre mine
sisiful ce-n fiece zi îmbrac alte straie zeie?ti