– Hai noroc! ?i aia a calului… Ia zi cum e, bre nea N?ic?, când se îmboln?vi Pu?ic? de sculament… Sau de boli de-alea lume?ti, cum le zicea!
– Noroc… Hai noroc ?i s?n?tate la toat? lumea! Eh, hee…? M?i taic?, erau vremuri grele pe atunci. Nu ca acu’ s? m?nânci ?i s? bei ce-?i place, s? te îmbraci cu ce vrei. Care avea ac ?i papiot? cu a?? era fericit. C? punea petic peste petic ?i doi, trei ani nu mai cump?ra izmene. To?i eram plini de p?duchi! Malaiu’ mai lipsea… Da’ nu era cas? s? nu aib? doi, trei piep?eni din aia ?ig?ne?ti de os, cu din?ii de?i ?i sub?iri. Când tr?geai cu el, o dat?, se înnegrea ziaru’! Ziceai c? sântem sond?… La to?i ne pu?ea p?ru’ a gaz! Dac? te apropiai s? aprinzi ?igara de la sticla l?mpii luai foc. ?i pe vremea aia nici nu se auzise de pompieri.
– Bine, bine… Da cum e cu nea Marin?
– P?i, cum s? fie? Pe la jumatea iernii nu mai aveam niciunu’, m?car, o surcea de lemn. Dezghe?am geamurile cu coceni din ieslea vacii ?i cu ?tofleci! ?i cum se însera, dup? ce potoleam animalele, ne tr?geam unu’ câte unu’ în pr?v?lie la nea Ghi?? Colcovan. Luam câte un ?oi ori o cinzeac? de basamac ?i care mai aveam ceva parale ne apucam la c?r?i. Jucam pân? se lumina de ziu?. Ailal?i, ce s? fac?, s? uitau la noi!
– ?i… ?i nea Marin?
– El, s?racu, nu avea niciodat? bani. Îi mai dam unu’,
altu’ o cinzeac?… ?i picotea toat? noaptea pe lâng? noi ??tia mai tinerii. Da’, ne pl?cea de el c? era om tare veselnic…?Om de via??! Când povestea ceva, le potrivea ?i le înflorea a?a de caraghios c? râdeai de te durea burta. Cemai… Noi, care îl ?tiam, ne perpeleam to?i pe jos când începea el. S?-l fi v?zut cu fa?a aia ?i cu aeru’ ?la aparent sf?tos ?i serios!
Într-o noapte ?sta a lu’?Mistei, ca s?-l provoace, se întoarce spre el ?i îi zice a?a în glum?: ?
“- Mai po?i bre, nea Marine, mai po?i? La care el: ?
– B?, b?iete, mul?umesc lu’?Dumnezeu. S? ?tii c? am sc?pat! M-am f?cut bine ?i acu’ a început s? mearg? din nou. Ei, nu chiar ca înainte… Da’ tot e ceva…?Din ce era odat?, a mai r?mas cât s? zici c? mai ai! M?, m? l?sa nevasta ori se ducea la altu’!?
– Bravo… Deci, gata, ai rezolvat problema! Zice bogdaproste tu?a Floarea??
– Eh,?p?i dup? sperietura care a tras-o ce s? mai zic? s?raca? Se mul?ume?te ?i ea cu ce are sau…? Parc? po?i s? ?tii vreodat? ce e în capu’?muierii? M?, asculta?i la mine, femeia te în?eal? ?i când te ?ine de mân?! Vorbe?te cu tine ?i se freac? cu c… de gardu’?vecinului!?
A priceput c? noi nu prea în?elegeam despre ce era vorba ?i a început s? ne povesteasc?.
“- M? neic?, ast? prim?var?, a?a cam pe când începuse s? se dezmor?easc? ni?elu? p?mântu’… Mai aveam în beci ni?te cartofi. ?i cum urma s? vin? Pa?tili, ?i mai era nevoie de una, alta prin cas?, i-am pus în c?ru?? ?i m-am repezit cu ei la Bucure?ti s?-i vânz. Nu prea a mers pia?a ?i m-a prins seara cu marfa aproape jumate!
Cum, mai ales noaptea, era înc? frig afar? m-am dus ?i eu, acolo lâng? D?m?roaia, la o cocoan? v?duv?. To?i pie?arii tr?geau la ea… Mâncau o ciorb? cald? ?i dormeau mai mul?i într-o camer?! Care în pat, care pe jos…?Pre?u’?era bunicel, c? de-aia se înghesuiau a?a la ea! Ce s? zic… Pân? am ad?postit eu c?ru?a ?i am ad?pat calu’, s-a umplut casa. Am sosit mai târzior ?i c?utam cu ochii ?i eu un loc… Dracu’ ?tie ce-o fi v?zut, cocoana, la mine, c? zice:
– Pentru c? sune?i prea mul?i aici, dumneata te culci colo în camera lu’ frate-miu!?
– Ce s? fac, m-am dus unde mi-a zis gazda… ?i ce s? crezi m?i neica? Noaptea m-am pomenit cu ea peste mine. Zicea c? a avut un vis urât… Io am fost mul?umit, c? nici nu m-a mai pus la plat?! Am vrut s?-i dau o traist? d? cartofi la plecare, da’ nu i-a luat.
A doua zi am terminat treaba în pia??, am mai f?cut ni?te cump?r?turi ?i m-am întors acas?. M-am luat cu treaba… Abia dup? vreo trei zile am început s? bag de seam?! Îmi ap?ruser? ni?te scurgeri ?i m? cam ustura când m? p…m. Da’ nu am prea dat aten?ie. Dup? o s?pt?mân? nu mai închideam ochii noaptea! M? mânca ?i urlam de durere… Nu mai puteam! Se foia nevast?-mea, s?raca, pe lâng? mine cu ceaiuri, cu ligheanu’ cu ap? ?i sare… Ba, cu ni?te le?ie… Da’ de! Ce s?-mi fac? ea, femeie proast?? A mai întrebat prin babe,?da’ tot degeaba! Ne-am urcat în c?ru?? ?i mân? la Potlogi, la doctor.
Când l-am v?zut m-am speriat! M?, era o matahal? de om, mai mare ?i mai gras ca bietu’ Haleam… Abia înc?pea pe u?e. S-a uitat a?a încruntat la mine ?i a început s? m? descoas? cum ?i pe dincolo. Dac? a v?zut, îns?, c? eu tac mâlc… B?iat de?tept, a scos muierea afar?. I-am spus tot, ce era s? fac! Apoi, m-a cercetat, mi-a dat o sticlu??, cam de vreo litr?, cu ceva galben-verzui în ea ?i mi-a zis s? nu cumva s? m? mai ating de muiere pân? nu m? fac bine. S? viu la el s? m? verifice mai înainte!
Parc? m-am mai dus… Pe drum, la întoarcere, mi-a venit iar s? m? p… ?i s? te ?ii, nene, durere! Cum tocmai eram în dreptul unui cimitir, aflat a?a mai în câmp, m-am a?ezat pe iarb? lâng? gard ?i am început s? gust din sticla aia. Mai înainte îns? i-am zis femeii:
– F?, dac? o fi ceva cu mine din zeama asta… S? nu m? mai duci acas? ?i s? mai faci ale cheltuieli! M? iei de-un picior ?i m? târ??ti, dracu, aici înauntru. Ai auzit, aici s? m? la?i!
A început s? se închine, biata de ea, c? era speriat? r?u. Am gustat aproape jumate din licoare, apoi mân? iar calu’ ?i ne-am întors acas?! Vede?i voi… Pân? seara, când a venit vremea culc?rii, doctoria a cam început s?-?i fac? efectu’! Parc? nu m? mai ustura a?a. Nici nu mai aveam mânc?rimea aia! Da’, io… Dac? o v?zui cât era de speriat? ?i agitat?, zic: ia s? râz ni?el de ea! Am început s? m? vait… S? m? ?iu cu mâinile de burt? ?i s? m? perpelesc pe jos prin cas?. La un moment dat desfac pantalonii, o apuc de cap, trag de ea… C? ajunsese ca o curea, s?raca ?i încep s? ?ip:
– Gata, nu mai poci… Nu mai poooci! Adu, f?, imediat custurea aia s? o tai! O tai, fira-ar a dracului… ?i o arunc la ra?e s? scap odat?!
Ehee… M? b?ie?i, nu pute?i s? v? închipui?i. S? vezi groaz? pe biata muiere! A bulbucat ni?te ochi mari la mine… D? credeam c?-i crap?! S-a g?lbenit la fa??… Da, a luat, speriat?, custurea ?i a fugit cu ea dincolo în tind?. M?, ?i a încuiat u?a! P?i, s? te ?ii distrac?ie… Io m? pref?ceam c? nu mai pot. C? îmi vine s? înnebunesc de durere… C? nu mai am sc?pare ?i urlam s? aduc? custurea. Iar ea m? privea îngrozit?, tremurând toat? ca în fa?a celei mai mari nenorociri. S? vezi femeie disperat?… Se lovea cu pumnii în cap, plângea, se tr?gea de p?r ?i se v?ita:
– Aoleu, ce m? mai fac eu…?Aoleu, ce s? m? mai fac eu! Apoi, lovea cu pumnii în geam ?i se ruga de mine:
– Las-o, m?, Marine m??… Las-ooo! Las-o, m?, c? o mai fi bun?, s?raca, vreodat?!
Ehee, ce s? v? mai spui… M?, de atunci, io nici acu’ nu mai ?tiu unde ?ine ea custurea! Tai m?m?liga cu a?a.”?
– Auzi, b?, Doidane! P? tine te roag? nevast?-ta în fiecare zi ?i de trei ori pe noaptea cu custurea…?A obosit, nefericita, de-atâta chin s? ?i-o mai scoale. Mai bine se duce s? sape o pr?jin? de cartofi. Se mai ?i r?core?te… Ai grije s? nu se frece, vorba lu’ nea Marin, de gardu’ vecinului!
– Taci, dracu’… B?, tu vorbe?ti? Care treci gârla cu izmenili p? tine… D? ru?ine, c? nu ai ce ar?ta! Da’, nea N?ic? a uitat s? mai spuie… Doctoru’ ?la i-a mai zis lu nea Marin s? mai fac? ceva!
– Aha…?a?a e! Doctoru’, atunci la consulta?ie, i-a v?zut c? erau a?a mai de la ?ar?… Am?râ?i ?i cam prost?naci! Ca s? râz? de ei, i-a zis tu?ii Floarii, cât ia medicamentu’, s?-i fac?, zilnic, o turt?. ?i s? i-o dea s? o m?nânce, pe toat?, când ?ade pe c..at.
– ?i s?-l fi auzit pe nea Marin cum povestea…?
“- M? neic?… ?i s-a apucat proasta asta a mea s? fac? câte o turt? cât roata c?ru?ii! M? apuca prânzu’, stând pe vine… M? durea burta ?i io nu o mai terminam! Venise prim?vara, aveam ?i noi treab?, toat? lumea pleca la munc?… Da’, io nu puteam s? m? ridic pân? nu mâncam toat? turta. Ce s? v? mai spui, c? dup? atâta stat pe vine ajunsesem de m? sculam mai obosit ca dup? o zi de sap?!”?
– Ha, ha…?Haa… haaa!?
– Vede?i, b?, cum e via?a? Bietu’?om e acuma oale ?i ulcele… Fie-i smoala c?ldu?? c? tare haios ?i p?c?tos mai era! Da’, noi tot îl mai pomenim. Cred c? acolo pe unde e se perpelesc dracii de râs când îl ascult?. Nea Marin nu mai e… S?rac lipit, da’ povestea despre el a r?mas! C?lin avea treizeci de pogoane de p?mânt… O gr?mad? de acareturi da’ l-au uitat pân? ?i ai lui. De la p??ania asta i s-a tras ?i porecla… To?i îi ziceam: nea Marin Pu?ic?!
Nevast?-sa a mai tr?it mult dup? el… Pân? târziu încoace, c?tre zilele noastre…?Femeie priceput? în ale mo?itului ?i s?ritoare! Da, oricine o pomenea sau vorbea despre ea îi zicea tu?a Floarea a lu’ Pu?ic?. A?a a r?mas cunoscut? în sat!