Slab la minte şi mic de statură… Îl bântuia un mare vis. Să ajungă şi el comunist! De-l întrebai, habar n-avea de ce… Însă n-a putut. Oricât s-a linguşit… S-a agitat şi s-a zbătut… Nu ştim din care pricini. Viaţa îi dăduse cu sictir! El nu o făcea pentru ceva anume. Fiindcă credea în vreo idee sacră, un ideal. În binele universal, egalitatea umană… Ori se visa, cumva, vreun justiţiar menit să-ndrepte lumea!
Vremurile, astăzi, s-au schimbat. Dar el… este la fel de disperat! Aş spune chiar încrâncenat… Să-i răstignească pe ăi de nu l-au vrut! Vreo patru milioane de comunişti şi securişti. Fără să-i socotim pe… tinerii comunişti! Se dă istoric mare. Dar cred că, mai degrabă, este arheolog de buzunare. Animat de cel mai… eficient oportunism, cerşeşte fonduri să îşi facă institut. Unde să fie şef. Neapărat! În dezgropare, cercetare, acuzare, condamnare… A celor care nu mai sunt!
Ajuns consilier de prim ministru, e astăzi liberal convins. Nu pentru că ar avea habar despre ideea liberală! Şi pentru ea ar face vreo scofală. Colindă munţi… Dezgroapă morţi… Se bâlbâie în public… Joacă-n filme… Dă recitaluri la televiziune… De nu ar fi un pic analfabet, ar scrie chiar şi cărţi! Ori, mai ştii, poate a şi făcut-o!
În liste lungi a adunat mormane de martiri şi de eroi. Nu pentru slava lor ori restituţio memorie! Sau din vreun spirit de dreptate. Ci sieşi să îşi facă… soclu! Pe care, ţanţoş, apoi s-a cocoţat. Statuie a intransigenţei… Şi cutezanţei liberalo-anticomuniste… Şi antisecuriste! Oricum notorietatea-i e mult peste valoarea profesională şi umană.
Şi-aşa… Când ţara e în foame şi derută. Încă un front intern de luptă… Eroul nostru a mai inventat! Ştie despre teroarea hortystă. Şi victimele ei din Ardeal. De odiseea Basarabiei româneşti… Şi masacrele bolşevice! Știe bine că partizanii din Carpaţi căzuseră, aşteptându-i pe americani… Să ne elibereze. De sub ocupaţia bolşevismului, pe care tot ei îl subvenţionase! Că Mareşalul şi astăzi e ostracizat. Că Ceauşescu, în fapt, a fost asasinat. Şi sub ochii nepăsători ai tuturor românimea s-a pornit într-o bejanie planetară. Că foarte democratic ni se interzice, prin lege, să contestăm făcătura numită holocaust în România… Că nu avem voie să-i studiem pe Noica, Eliade, Cioran, Ţuţea, Vulcănescu etc. Dar despre toate astea… El, liberalul, nu suflă o vorbuliţă!
Anticomunistul nostru are un scop precis. În numele liberalismului… Şi democraţiei mondialiste! Stăpânii lui i-au spus. Că el trebuie, musai… Să descoasă şi să coasă. O altă luptă de clasă! În care… ca odinioară. Românii să-i vâneze… Şi întemniţeze. Tot pe români! Sunt încă prea mulţi… Să încapă în Europa şi în Noul Ierusalim! În numele sacrei idei… El mercenarul! Travestit în soldat universal. Corupt! Fără drapel… Şi uniformă de-mprumut. A ajuns astăzi cel dintâi. Între „vânătorii de comunişti”! Dar în simbria nepoţilor acestora… Globalişti! O fi ştiind?