dateaz?, eheei, de mult? vreme. Din timpuri imemoriale! Ea e pricina pentru care ?i acum Tat?l, la cafeaua de diminea??, înc? îl mai mustr? în fiecare zi, cu un soi de autorepro?, pe Fiul:
„Vezi de ce a trebuit s? accept crucificarea ta? Câte ai mai fi putut, înc?, s? faci acolo pe p?mânt! ?tiai foarte bine mitul, nou? luni ?i l-am povestit. De Magdalena n-am zis nimic… Am fost nevoit s? te readuc grabnic, s? fii aici sub supravegherea mea! Ce te-a apucat s? ceri oamenilor s? lase copiii s? vin? la tine? Prive?te pe p?mânt urm?rile sl?biciunii tale de atunci! Vezi la ce nenorociri se ded? ?arpele acum?”
Demult, aproape de Începuturi, prin gr?dina raiului, Logosul se plimba gânditor, cu capul în jos ?i mâinile la spate, ca un ??ran ce-?i cerceteaz? ogorul. Atâtea cuvinte z?ceau neîncol?ite în sine… Ca ni?te copii ce nu se vor z?misli niciodat?! Trecea printr-o cumplit? criz? de singur?tate ori poate de maternitate; în diminea?a aia se trezise, a?a, cu o ap?sare pe suflet. Totul era încremenit, zilele treceau identic una dup? alta, nimic nu se schimba. Pe chip nu i se vedea, dar îmb?trânise a?a închis în sine ?i ferecat cu lac?tul tainei. Era atâta de plin, de bogat ?i nu avea cum ?i cui d?rui din sine ?i pe sine. Nu î?i g?sea niciun rost, existen?a sa era inutil?, steril? ?i de-a dreptul absurd?… Pân? la întâmplarea cu m?rul!
Atunci, când misterul a violat taina a descoperit, în sfâr?it, semin?ele ?i a în?eles ra?iunea interdic?iei accesului la fructul oprit. Din acel moment s-a declan?at vârtejul cosmic ?i totul s-a pus în mi?care. Semin?ele s-au împr??tiat pe p?mânt, iar curiozitatea, dorind s? afle ce se ascunde în ele, a eliberat via?a. Sc?pate din captivitate, dup? atâta abstinen??, mii ?i mii de cuvinte au început, cuprinse de un ciudat delir erotic, s? se împerecheze între ele ?i au n?scut poem dup? poem, care s-au pornit s? se întrupeze ?i a?a a ap?rut lumea.
Abia dup? ce au sim?it pe buze, ?i poate nu numai acolo, gustul artistic oamenii au descoperit, absolut întâmpl?tor, estetica acestei împerecheri pe care au numit-o iubire. Dac? se întâlneau cuvinte dulci ?i calde, ?optite mai ales sub clar de lun?, împreunarea se producea aproape instantaneu. Luna elibera un soi de magie, care f?cea ca fiecare cuvânt, chiar dac? uneori nu tocmai ar?tos, s? înnebuneasc? dup? cel?lalt. Pân? la urm?, t?ria ?i frumuse?ea frazei depindea de cantitatea de magie absorbit?. Când aceasta se consuma în rela?ia de cuplu ?i era pe sfâr?ite, venea eros cu s?ge?ile sale ?i mai injecta câte o doz? de “amagie”, c?reia cu timpul i s-a spus am?gire. Aceasta a provocat un soi de dependen?? atât de puternic? încât, aproape, nimeni nu dore?te s? fie dezam?git.
Copil z?natic, îns?, eros mai sc?pa aiurea s?ge?ile. ?i astfel s-a ajuns la împerecheri nepotrivite: enlil cu mama sa ki; zeus cu surorile sale – hera ?i demetra, precum ?i cu nimfele care-i erau fiice; la fel osiris cu isis; adam cu propria coast? – eva; nero cu împ?r?teasa-mam? – agrippina; einstein cu veri?oara primar? – lowenthal (hal de love) etc.
E tare am?rât s?rmanul logos de o vreme. Cuvintele astea au început s?-?i fac? de cap. Unele au sim?it gustul veninului de ?arpe ?i nu mai pot tr?i f?r? el. Din cauza lui au ap?rut ni?te malforma?ii care îl dor ?i îi provoac? o grea?? permanent?. Nici nu mai poate s? m?nânce. „Incest”, „homosexualitate”, „lesbianism”, „pedofilie” îi stau în gât ?i simte cum îl sufoc?. Are numai nop?i albe, se teme ca nu cumva în somn s? nasc? cine ?tie ce alte monstruozit??i…
Nu prea mai e nimic de f?cut. ?arpele a ajuns la mare pre?, în fiecare moment pânde?te din alt? gaur?. Nu mai a?teapt? fructul s? se coac?, pref?cut în omid?, atac? îns??i floarea vie?ii. A prins gustul ?i de adam, c? bietele eve, neglijate, au ajuns s? se ademeneasc? unele pe altele. Cine s? mai fac? copii… ?i de ce? E o libertate absolut?… De atâta insecticid pomul cunoa?terii s-a îmb?tat, iar fructele-cuvinte, s?rmanele drogate, ?i-au pierdut sensul ?i tr?iesc acum desperecheate. Postmodernismul a ucis iubirea! E o libertate absolut?… adio form?, adio creativitate! Ca într-o moarte lent?, ne dizolv?m în fondul f?r? identitate…