?sta al lu’ Pu?ic?… I se spune a?a pentru c? a mo?tenit-o din neam, de la tac-su mare mic?, miiic?. S?racul n-are nicio vin?. Nu auzise el de Adler, dar complexul de inferioritate îl rodea. De înciudat ce era, i se op?reau m?runtaiele în el. Mai r?u ca o cobr? scuipa venin. A?a pric?jit se voia, ca tot omul de soi, ?i el mare. Iar pentru asta îi tot mu?ca pe ceilal?i din jur. De pe unde putea, de preferin?? din dos. S?-i mai mic?oreze ?i astfel s? devin? ?i el vizibil.
Se ruga, biata m?-sa, de el s? se astâmpere. Ba, chiar s-a dus la biseric? s? dea acatist poate, poate s-o lini?ti. Nevasta îl amenin?a ?i ea c? îl las?… ?i a?a ?edea, s?raca, cam degeaba cu el. C? de, de unde nu e ce preten?ii s? ai? Noroc cu vecinii, oameni de treab?! Cu ei î?i mai r?corea ?i ea din când în când pe unde putea, prin z?voi, prin porumburi, a?a pe apucate, oful! Da’, c?pos nevoie mare, b?rba-su nimic. Nu renun?a, domnule, la obiceiul ?sta nici s?-l pici cu cear?!
Îns?, de atâta întrebuin?are, cu timpul i s-au tocit din?ii. Ba, chiar au început s?-i cad?. Pân? a r?mas chel, chel precum c?p?orul ?la mititel, mititel dintre cele dou? c…e. C? nici cu alea nu se poate l?uda.Ultimii doi din?i i i-a scos cu un pumn, într-o sear? pe ?an? la pr?v?lie, ?la mare al lu’ Labie. Ehee, când oi avea io timp… ?i cu ?sta e de povestit!
De atunci nu mai iese de pe uli??. ?i-a f?cut un scaun la poart?. ?i de diminea?? pân? seara nu se mi?c? de pe el. Nici cu tractorul nu po?i s?-l târ??ti de acolo. Nu e unul s? treac? pe drum f?r? s?-l umple el de zoaie. De data asta, îns?, numai în gând.
Dar… ca lumea s? cread? c? e înc? puternic, îns? pa?nic. Atribulul în?eleptului. ?i-a cump?rat o cutie de scobitori. ?i toat? ziulica rumeg? câte una între gingii. Cu economie, c? la banii lui ?i alea sunt scumpe. Se scobe?te a?a fudul, în v?zul public, ca dup? cine ?tie ce friptur? savuroas?. Lumea ?tie c? e s?rac lipit. Tr?ie?te din pensia lu’ socr?-su, pe care se laud? c?-l între?ine. S?-l vezi cum pleosc?ie din buze, cu scobitoarea în col?ul gurii! Cine trece s? î?i închipuie c? înc? mai poate, are cu ce s? mu?te. Da’ nu vrea!
Se ruga, biata m?-sa, de el s? se astâmpere. Ba, chiar s-a dus la biseric? s? dea acatist poate, poate s-o lini?ti. Nevasta îl amenin?a ?i ea c? îl las?… ?i a?a ?edea, s?raca, cam degeaba cu el. C? de, de unde nu e ce preten?ii s? ai? Noroc cu vecinii, oameni de treab?! Cu ei î?i mai r?corea ?i ea din când în când pe unde putea, prin z?voi, prin porumburi, a?a pe apucate, oful! Da’, c?pos nevoie mare, b?rba-su nimic. Nu renun?a, domnule, la obiceiul ?sta nici s?-l pici cu cear?!
Îns?, de atâta întrebuin?are, cu timpul i s-au tocit din?ii. Ba, chiar au început s?-i cad?. Pân? a r?mas chel, chel precum c?p?orul ?la mititel, mititel dintre cele dou? c…e. C? nici cu alea nu se poate l?uda.Ultimii doi din?i i i-a scos cu un pumn, într-o sear? pe ?an? la pr?v?lie, ?la mare al lu’ Labie. Ehee, când oi avea io timp… ?i cu ?sta e de povestit!
De atunci nu mai iese de pe uli??. ?i-a f?cut un scaun la poart?. ?i de diminea?? pân? seara nu se mi?c? de pe el. Nici cu tractorul nu po?i s?-l târ??ti de acolo. Nu e unul s? treac? pe drum f?r? s?-l umple el de zoaie. De data asta, îns?, numai în gând.
Dar… ca lumea s? cread? c? e înc? puternic, îns? pa?nic. Atribulul în?eleptului. ?i-a cump?rat o cutie de scobitori. ?i toat? ziulica rumeg? câte una între gingii. Cu economie, c? la banii lui ?i alea sunt scumpe. Se scobe?te a?a fudul, în v?zul public, ca dup? cine ?tie ce friptur? savuroas?. Lumea ?tie c? e s?rac lipit. Tr?ie?te din pensia lu’ socr?-su, pe care se laud? c?-l între?ine. S?-l vezi cum pleosc?ie din buze, cu scobitoarea în col?ul gurii! Cine trece s? î?i închipuie c? înc? mai poate, are cu ce s? mu?te. Da’ nu vrea!