Într-un târziu m-am privit în oglind?. ?i pe dat? ce m-am z?rit, îngrozit, am dorit s? fiu altul… Cum habar nu aveam cine anume… în momentul acela, din senin, s-a pornit Apocalipsa. Exact a?a cum a prezis-o Ioan! Eram ultimul om de pe p?mânt ?i fugeam, fugeam cu mine însumi îmbr?cat într-o c?ma?? de for?? întins pe un c?rucior de spital.
Deodat? se aude, adresându-mi-se, o voce care venea de pretutindeni.
“ De ce mai fugi, nebunule?”
Nedumerit, privesc în toate p?r?ile, apoi în sus ?i îi r?spund gr?bit ?i oarecum contrariat.
“Ca s? salvez planeta, Doamne!”
“De cine, nebunule?”
“Cum de cine… De profe?ia Ta ?i de Tine, Doamne.”
“M? rog, m? rog… Dar nu e?ti decât un pumn de ??rân?, crezi c? e de ajuns?”?
M-am privit atent… ?i am decis c? eram destul!Trebuia doar s? m? rotunjesc un pic între palme ca o elips? ?i s? m? rostesc. Viteza era cea mai important?… Din ea se n??tea lumina. Doar a?a începuse Facerea… I-am aruncat o privire piezi??, da’ mi-am v?zut de orbit? ?i nu i-am mai r?spuns. Îns? vocea, care venea de pretutindeni, se auzi din nou.
“?i încotro fugi, tu, a?a?”
I-am r?spuns, nu-mi mai amintesc tocmai bine, poate pe un ton, un pic, r?stit.
“M? întorc în Rai!”
M-am cutremurat auzindu-m?, vocea mea r?sunase str?in ?i devastator ca un big bang.
“Nu ai zis Tu c?: <Ferici?i cei s?raci cu duhul, c? a lor va fi Împ?r??ia cerului>?”