„Feriţi-vă de cei ce spun Libertate, Libertate, şi o nimicesc prin faptele lor”
de Lamennois
Dedic această strădanie camarazilor generaţiei mele. O generaţie de sacrificiu, la fel ca toate celelalte dinaintea noastră şi la fel ca poporul român. Ne-am născut români şi am ajuns comunişti – proletari, adică internaţionalişti săraci. Nimic nu mi se pare mai paradoxal decât un soldat internaţionalist. Nici nu ne-am obişnuit cu această violentă culoare roşie, sângerie ca şi destinul nostru ostăşesc, că a trebuit să „renaştem”. De această dată ca “democraţi », adică un alt soi de internaţionalişti, dar în slujba bogăţiei. Solda ne-a rămas însă aceeaşi, la fel ca lucia sărăcie a neamului.Între internaţionalismul de ieri şi internaţionalismul de azi am schimbat doar zeii (stăpânii).
Două spălări ale creierului reprezintă mult prea mult pentru o biată viaţă de om, fie el şi soldat. Dramatic este, nu atât faptul că „democraţia” capitalismului nu ne-a salvat (îmbogăţit) din iadul comunismului (sărăcie), cât faptul că, prin această chirurgie, s-a încercat să ni se şteargă, eventual să ni se cumpere, memoria cu intenţia ca în timp să ne pierdem identitatea.
Doresc să vă asigur, camarazi ai generaţiilor viitoare, că eu şi generaţia mea am trăit şi am rămas soldaţi români. Ceea ce înseamnă că „ismele”, ca şi diversiunile, atunci când în balanţa vieţii nu pui pe primul plan confortul şi bunăstarea personală, se dovedesc neputincioase.
Pentru noi, Patria ne-a fost şi a rămas singurul Dumnezeu!