Modificarea propor?iei factorilor calitativi în defavoarea celor cantitativi în balan?a general? a puterii reprezint? o alt? muta?ie major? în fizionomia r?zboiului modern. Raportul de for?e, evaluat aproape exclusiv sub aspect numeric (cantitativ), înceteaz?, a?a cum am mai afirmat, de a mai avea rol decisiv. El tinde s? fie compensat în primul rând prin organizare, creativitate, nivel tehnologic ?i manipulare a opiniilor. Preluarea ?i men?inerea ini?iativei devin primordiale, factorul hot?râtor în activitatea decizional?. Decizia se afirm?, nu doar ca factor compensator ci, mai ales, multiplicator de poten?ial în cadrul raportului de for?e nefavorabil, impunându-se ca un vector major de impact. Poate fi considerat semnificativ în acest sens celebrul episod intrat în istoria r?zboaielor arabo-israeliene sub denumirea de „surpriza de la Kuneitra„[1]. În octombrie 1973, armatele Egiptului ?i Siriei declan?eaz? un r?zboi fulger, surprinzându-i pe evrei. For?a de ?oc care atac? platoul În?l?imilor Golan, compus? din cinci divizii, care cuprindeau 45.000 oameni, 1.400 tancuri ?i circa 1.000 piese de artilerie ?i mortiere era net superioar? celei israeliene, care totaliza numai dou? brig?zi, cu un efectiv de circa 6.000 oameni, 170 tancuri ?i 60 piese artilerie. În pofida acestei situa?ii grele, comandamentul israelian avea s? fac? înc? o dat? dovada înaltului s?u profesionalism prin ingenioasa solu?ie care i-a permis s? tran?eze deficitul cantitativ în favoarea sa. În loc s? aduc? for?e din adâncime pentru a înt?ri defensiva celor dou? brig?zi, op?iune care nu ar fi f?cut altceva decât s? întârzie finalul dezastruos, a adoptat o formul? în egal? m?sur? surprinz?toare ?i salvatoare. Preocupat s? nu lase ini?iativa atacatorului ?i s? nu se limiteze la un comportament defensiv, în plin? opera?ie de ap?rare, decide s? preia ini?iativa ostilit??ilor, op?iune ce avea s? se dovedeasc?, nu doar inspirat?, ci de-a dreptul capital?. În plin efort defensiv efectueaz? o contralovitur? de flanc cu dou? divizii, sprijinite aviatic, ce manevreaz? prinzând într-un cle?te concentrarea de for?e siriene de la Kuneitra. Deci, evitând o confruntare frontal? decisiv?, ce nu ar fi fost în avantajul s?u, prefer? s? dezechilibreze frontul sirian printr-o lovitur? ofensiv? surprinz?toare care îi va asigura preluarea ini?iativei confrunt?rii. Dezorganizarea dispozitivului advers avea s? produc? deruta pe întregul front, ce urma s? se încheie cu nimicirea aproape total? a for?elor principale ce trecuser? „Linia Purpurie” (stabilit? între Siria ?i Israel dup? R?zboiul de ?ase Zile din 1967).
Acest episod permitea anali?tilor surprinz?toarea constatare c? inferioritatea numeric? poate fi compensat? prin acapararea ini?iativei, adic? prin surclasarea inamicului în plan decizional; superioritatea for?ei poate fi învins? de superioritatea deciziei. Preluarea ini?iativei ?i valorificarea ei se impune, astfel, drept un factor calitativ cu rol decisiv pe câmpul de lupt? modern ?i poate asigura victoria (succesul) chiar în cadrul unui raport de for?e nefavorabil. Reprezint? o condi?ie esen?ial? a libert??ii de decizie. Dar, îns??i op?iunea de a acapara ini?iativa într-un moment de o asemenea dificultate reprezint? un act deosebit de riscant. Episodul Kuneitra avertizeaz?, impunând-o drept regul?, c? mai important decât tancurile ?i num?rul osta?ilor este calitatea deciziei.
[1] A. Toffler – R?zboi ?i antir?zboi, Editura Antet, 1995.