eram ne?tiutorul îns? ea m? ?tia
un naufragiat fl?mând de dragoste
ce înotam ag??at de via?a mea
habar n-aveam und’ m? ducea
tocmai când disperarea mi-era mai mare
insul? a fericirii din valuri se-n?l?a
ce dac? scyle ?i charibde
ademenitor îmi încântau auzul
întotdeauna ispit? numai ea mi-era
trecut-au rele ?i r?zboaie peste mine
ce rani?a cu vise-mi ciuruir?
?i chiar de-n inim? r?mas-au ni?te schije
marile r?ni s? le oblojasc? numai ea ?tia
în orice-mprejurare era lini?tea mea
când demoni din senin stârneau furtuna
?i fulgere incendiau p?mântul
se transforma în paratr?znet
când ar?i?a din mine fântâni seca
setea doar ea ?i numai ea mi-o potolea
de câte ori îmi viscolea în suflet
lua o lopat? ?i m? dez?pezea
e-atâta pace acum la mine-n minte
c? nici nu îmi mai amintesc cum o chema
frânturi de amintiri ori poate vise
îmi br?zdeaz? lutul ca ni?te epitafe
ce-mi amintesc c? totu?i sunt o cruce
?i cânt? cucul în z?voi a singur?tate
petale ro?ii îmi scriu numele-i pe frunte
?i litere mi se preling pe-obraji
ca ni?te lacrimi da’ nu plâng eu… nu nu
plou? în cimitir peste lini?tea mea