c?tre nepotul meu, cel care întârzie ori nu vrea s? se nasc?, de?i a dep??it termenul, pentru c? nu a aflat, înc?, cine o s? fie.
Numele meu e Dumitru, dar lumea îmi spune Mitic?, probabil, m? alint eu, pentru c? am fost predestinat s? fiu o fiin?? mitic?. Cel de Marc înseamn? r?zboinicul, pentru c? vine de la zeul Marte. La fel ca al celebrilor Antoniu, amantul Cleopatrei ori Aurelianus, împ?ratul filosof sau filosoful ajuns împ?rat.
De ziua mea na?ional?, ca orice bun român, am închinat ?i eu un pahar de vin dacic în amintirea celor care, prin jertfa lor, ne-au l?sat mo?tenire acest motiv de s?rb?toare. Sorbeam din licoarea str?bun?, îi mul?umeam lui Deceneu c? a mai uitat ni?te coarde de vi?? de vie pe undeva ?i sim?eam cum mi se ridic? la cap tot sângele str?mo?ilor risipit aiurea în întregul spa?iu tracic – lumea unui neam de vi?? care a?teapt?, de secole, s? reînvie m?car în con?tiin?a noastr?. Mare parte din el este ocupat ast?zi de veri ai mei, care ?i-au luat numele de la p?rin?i ai lor mai apropia?i de zilele noastre ?i i-au uitat pe adev?ra?ii mo?i ?i st?pâni ai acestor p?mânturi. Lucru firesc, copilul legitim înva?? limba mamei ?i ia numele tat?lui. Ast?zi e o alt? lume, cu o puzderie de patrii ?i de limbi, religii, culturi, dar mai ales cu o istorie falsificat?.
Str?bunii au r?mas demult uita?i, departe, în negura timpurilor. ?i ca s? poat? fi uita?i au fost alunga?i nu numai din memoria etnic? a fiec?ruia dintre urma?i, ci ?i din cartea de istorie. Aceast? carte, aproape mai pre?uit? azi decât biblia, ne vorbe?te despre primul arian, un homo africanus ?i despre înainta?ii no?tri indoeuropeni. ?i de aici începe uria?a minciun?… Nu se mai spune mai nimic despre gemenii divini -Marele Dragon Ro?u, care s?l??luia în Himalaia ?i fratele s?u, Marele Dragon Alb, din Kogaion-ul carpatin. Se uit? inten?ionat c? p?mântul era st?pânit în cea mai mare parte a sa de c?tre urma?ii celor doi: neamul inzilor (rasa galben?) ?i vecinii lor, neamul tracilor cel mai numeros dup? ei (rasa alb?). Se pomene?te vag de Sarmisegetusa, dar nu se scoate o vorbuli?? despre faptul c? aici era centrul spiritual al tuturor tracilor, ceva în genul a ceea ce este ast?zi Mecca pentru lumea arab? ?i Ierusalimul pentru iudei ?i cre?tini. Aici î?i avea sediul Zalmoxe, cel care pentru ei era ceea ce e pentru evrei Moise, pentru cre?tini Iisus, pentru musulmani Mohamed, iar pentru inzi Budha. Acest mare neam, hai s?-i zicem cam la fel ca arabii de ast?zi, era format dintr-o mul?ime de popoare cu regi proprii ?i modele de organizare specifice, dar care priveau toate c?tre Sarmisegetusa, cetatea sacr? a?ezat? în mijlocul marelui lor imperiu.
Cu toat? str?daniile lui Densu?ianu, Pârvan, Iosif Constantin Dr?gan înc? nu exist? o istorie a tracilor, cel mai numeros neam de pe p?mânt dup? inzi, dar exist? tot felul de istorioare, care mai de care mai f?loas? ?i mai contradictorie. Istorii ale celor care, profitând de f?râmi?area organizatoric? a acestui mare neam ?i de tr?irea lui preponderent spiritual?, i-au r?pit buc??i mai mari sau mai mici din uria?ul s?u spa?iu ancestral. Citim Iliada ?i ne raport?m la troieni ca la ni?te str?ini. Câ?i dintre noi se mai simt ast?zi solidari cu Hector, Paris ori Eneea, a?chii din acela?i trunchi etnic? În schimb ne minun?m nu de vitejia aheilor, ci de viclenia lor (calul troian) ori de peripe?iile lui Ulisse. Câ?i dintre noi vedem în Eneeida o biblie a latinit??ii? Dac? s-ar scrie istoria adev?rat? s-ar afla c? trecutul tracilor a fost dominat de luptele interne pentru adunarea întregului spa?iu ?i a tuturor popula?iilor sub o autoritate central?, o nesfâr?it? lupt? pentru unificarea lor, spus în termen modern, politic?. Ce altceva a fost încercarea lui Alexandru Macedon, a lui Burebista decât aspira?ia unor lideri traci de a reuni ?i organiza unitar vechiul spa?iu al str?mo?ilor? Ce altceva a însemnat Imperiul Roman decât o tentativ?, vremelnic reu?it?, de coagulare a p?mânturilor tracice în jurul unei capitale ce s-a chemat pe rând Roma, Constantinopol ori Ravena?
Istoria macedonismului e un capitol în istoria elenismului. Dar istoria traco-valahilor unde este? Aproape c? au pierit din peninsula Balcanic?, spa?iu al lor de genez? unde erau st?pâni. Am mai r?mas noi, cei majoritari la nord de fluviu, românii! A?eza?i în jurul capitalei spirituale, i-am mo?tenit ?i îi avem în sânge. Cum de ne-am l?sat oare prosti?i în asemenea hal încât nu doar s?-i uit?m ci, ap?sa?i de vremi, chiar s?-i reneg?m uneori? Treaba altora dac? azi î?i zic rushi, ucraineni, poloni, cehi, nem?i, italieni, croa?i, slovaci, sloveni, sârbi, bulgari, greci, albanezi, macedoneni ?i nu le convine s? se ?tie c? locuiesc în marea cas? a tracilor. Dar m?car ast?zi de ziua na?ional? care, pentru c? noi exist?m înc?, e ?i a lor se cuvine s?-i pomenim. S? amintim lumii c? ei erau cel mai numeros neam dup? al inzilor, iar ?ara lor se întindea mult dincolo de Nipru unde se-nvecinau cu inzii ?i pân? la izvoarele Istrului, dinspre Cracovia ?i pân? dincolo de Tesalia.
Spa?iul tracic era o împ?r??ie rarefiat? datorit? extinderii sale. Inamicii intrau în el ca-n brânz?. Pe masur?, îns?, ce se retr?gea c?tre sine se concentra ?i devenea din ce în ce mai dens. Ne-am retras de la Volga, ne-am ap?rat pe Nipru, apoi pe Bug ?i am ajuns pân? la Nistru. Am cedat Asia Mic?, Balcanii cu peninsul? cu tot ?i ne-am întors de la izvoare catre estuarul Dun?rii. Am coborât din nord, de la Baltica ?i Vistula, pân? pe Tisa printr-un întreg ?ir de implozii. Se pare c? destinul nostru e s? implod?m, degeaba râd str?inii c? nu explodeaz? m?maliga româneasc?.
Toate a?a zisele explozii ale noastre nu au fost decât jocuri de artificii amorsate din afar? de c?tre al?ii. Destinul nostru e s? implod?m spiritual ?i s? trecem omenirea într-o alt? dimensiune. Se tot caut? ?i inventeaz? por?i de trecere în universuri paralele. Singura poart? planetar? e Kogaionul, iar c?l?uz? ne e Zalmoxe. Cu toate denumirile pe care i le-a dat posteritatea p?mântean?, el a r?mas mereu acela?i unic ?i aprior. Adunându-ne în noi, în jurul Sarmisegetusei, ne-am concentrat în asemenea masur? încât am atins acea densitate care ne face indestructibili. Cei care vor s? mai mu?te î?i rup col?ii. Ei se rarefiaz? prin expansiune, noi ne înt?rim prin concentrare! Am devenit un soi de gaur? neagr? care atrage ?i dizolv? în sine toate influen?ele. Îi a?tept?m pe to?i s? vin?, ?i ei vor veni chiar dac? nu mai vor. Îi absoarbe Sarmisegetusa! Asta este strategia noastr? primit? de la str?mo?i. Suntem, dup? ne?tin?a mea, singurul popr b??tina? din lume, care implod?m. Ar fi bine s? ia aminte chiar ?i autoproclamatul popr ales. Probabil Romania, cu Muntele Omul ?i Casa Poporului, ar putea fi nu Noul Ierusalim, ci Noua Sarmisegetuza în jurul c?reia se va aduna spiritual, din nou, poporul unic al planetei. Poate c? profetul indian, care a început s? ne deschid? ochii nu e un alt Moise, ci însu?i Zalmoxe.