Zi de groaz?, moarte ?i spaim? înv?luite în mister, zi de stupoare planetar?. O lume înm?rmurit? asist? cum avioane pline cu pasageri, împinse parc? de o for?? nev?zut? se tranform? în veritabile proiectile izbind ?i str?pungând cl?diri ?i edificii pân? mai ieri inexpugnabile pentru c? se aflau în inima Americii, ?ara cea mai puternic? ?i cea mai bine ap?rat?. Pentru prima dat?, omul simplu, constat? pe viu c? New Yorkul ?i Washingtonul, centrii vitali ai hegemonului mondial, sunt vulnerabili. Se « pr?bu?esc gemenii » (World Trade Center), este distrus? o latur? a Pentagonului, iar Casa Alb? este pe pu?in ratat?. Uria?ii nori de praf ?i fum nu pot s? acopere îns? spaima ?i deruta unei administra?ii, devenite dint-o dat? inert?, ce nu mai are încredere nici în bunc?rele antiatomice ?i-?i caut? slavarea, pierzându-?i urma cu Air Force One. Cei care-?i f?cuser? meserie din a se juca cu harta (soarta) planetei, în primele momente, r?mân f?r? reac?ie, iar apoi se dovedesc incapabili de a lua decizii pentru c? nimeni nu în?elege nimic ?i nu este în stare s? dea vreo informa?ie despre ceea ce se întâmpl?.
Pe fondul totalei surprizei ?i al cutremur?toarelor scene cu oameni în fl?c?ri ce se arunc? de la în?l?imi încep totu?i întreb?rile: S? fie Rusia ?; S? fie China?; Urmeaz? prima lovitur? nuclear??; Unde s-a produs invazia?; Ce se va întâmpla cu P?mântul dac? se va ap?sa pe buton pentru lovitura de r?spuns?etc.R?spunsuri urmau s? înceap? a fi date, doar ceva mai târziu ?i aveau s? provoace ?i mai mult? nedumerire. Ele sunt înso?ite de acuza?ii, explica?ii, avertismente, se scriu tomuri de analize ?i ipoteze. Varianta oficial? american? – atac terorist, de mare amploare, coordonat de misterioasa organiza?ie Al-Qaeda condus? de maleficul Osama ben Laden, cel c?ruia i se mai pun în spate ?i atentatele din Tanzania ?i Kenia din 1998 ?i din insula Balli. Întreaga lume se solidarizeaz? emo?ional cu victimele; într-un gest de profund? compasiune ?efii statelor din UE dau publicit??ii la doar câteva zile ( 14 septembrie 2001) o declara?ie comun?. Irakul, Afganistanul, Iranul, Coreea de Sud ?i mi?carea palestinian? manifest? re?inere, dar din rândul popula?iei civile, apar?inând acestor ??ri se ridic? voci de simpatie pentru atacatori.
Nici nu se lichidaser? bine urm?rile tragediei c? în mass-media încep s? apar? informa?ii ?i s? se vehiculeze date ce acrediteaz? ideea c? administra?ia ?i serviciile secrete americane ar fi ?tiut câte ceva despre ceea ce urma s? se întâmple. Încep scenariile care de care mai ?ocante, fanteziste ?i mai cinice. Dou? dintre ele capteaz? aten?iea anali?tilor prin verosimilitatea lor: atac pus la cale de israelieni pentru a solidariza opinia public? ?i oficialit??ile americane cu lupta lor împotriva terorismului palestinian ?i arab, precum ?i pentru rezolvarea global? în favoarea lor, a problemei Orientului Mijlociu; crearea de c?tre administra?ie prin intermediul serviciilor secrete ( liderii terori?ti nominaliza?i – agen?i CIA) a unei st?ri de spirit- pretext ( vezi cazul similar al dezastrului de la Pearl Harbor) pentru declan?area opera?iunilor militare în serviciul Marelui Plan al globaliz?rii, sub fomula r?zboiului antiterorist.
Este greu de sus?inut cu date vreuna dintre ipotezele amintite, dar evolu?iile interna?ionale ulterioare aveau, cel pu?in, s? nu le infirme. Conceptul de r?zboi antiterorist a fost lansat ?i a prins deja în mentalul public. În numele s?u, americanii i-au înlocuit pe sovietici în Afganistan, au prins în chingi Pakistanul ?i au început lichidarea „axei r?ului” ( Irak, Iran, Coreea de Nord) prin ocuparea militar?, în prima faz?, a Bagdadului. Dac? nu se vor împotmoli aici, probabil vor trece la asanarea de terorism ?i la „democratizarea” întregii regiuni, marele câ?tig?tor fiind, al?turi de ei, Israelul. Cei mai mari perdan?i ar urma s? fie, nu arabii în primul rând, ci europenii. Acest lucru ?i explic? opozi?ia atât de dur? a unora dintre puterile europene fa?? de invadarea Irakului. În tipologia conflictelor armate, r?zboiul terorist este o g?selni?? recent? ?i destul de for?at?. Ca s? fie r?zboi, raportându-ne la Clausewitz, a trebuit s? accept?m c?: el este continuare a unor rela?ii politice cu mijloace violente ( extreme în acest caz); are în spatele s?u un motiv ce define?te ?i deserve?te un scop politic; implic? beligeran?i identificabili. Ori conceptul amintit nu acoper? aceste axiome: nu se poate spune c? el continu? ni?te rela?ii politice, iar dac? acestea pot fi totu?i identificate, atunci înseamn? c? r?zboiul nu mai este ilegitim ?i ca atare interzis; nu se poate vorbi c? are un motiv politic unitar ?i cu atât mai pu?in un scop politic, iar declan?atorul lui ( adversarul) r?mâne o abstrac?ie care, în raport de interesul fiec?ruia, poate fi concretizat? ?i nominalizat?. Nici m?car mijloacele utilizate nu-i confer? ilegitimitate pentru c? aproape toate se reg?sesc în arsenalul oric?rei mari puteri.Acceptând totu?i c? mijloacele ar fi cele care fac obiectul discredit?rii sale, r?mâne totu?i întrebarea de ce r?zboaiele a?a-zis teroriste ale cecenilor, afganilor, palestinienilor, irakienilor, kurzilor etc prin scopul declarat sunt teroriste ?i nu r?zboaie de eliberare na?ional?? De ce terori?ti sunt numai ace?tia ?i nu sunt ?i americanii (apostolii antiterorismului) care: tot într-un 11 septembrie ( Chile, 1973- ironia sor?ii) înlocuiau un guvern ales democratic cu altul dictatorial ( Pinochet); în numele anticomunismului au lichidat prin acoli?ii lor mii de marxi?ti în Iran, Guatemala ?i peste un milion în Indochina; au inventat brig?zile islamice „freedom fighters” care au practicat (m?surând cu acela?i etalon) terorism antisovietic în Afganistan; desf??oar? de câteva zeci de ani, cu mijloace cât se poate de neortodoxe, campania anti Castro în Cuba etc.
Opinia c? dup? c?derea comunismului uria?a armat? american? ?i industria de r?zboi din spatele ei ar fi r?mas f?r? obiect ?i c? pentru a le legitima existen?a într-o epoc? de pace (post r?zboi rece), planificatorii de la Casa Alb? trebuiau s? le g?seasc? întrebuin?are, aceasta fiind contracararea terorismului mondial, pare plauzibil?. În fond r?zboiul antiterorist, cât timp nu este definit ?i demonstrat caracterul planetar al r?zboiului terorist, r?mâne f?r? substan??, un simplu concept menit s? înlocuiasc? un altul ie?it din scen? – „ anticomunismul”. Exist? în mod real terorisme, dar ele nu pot fi convertite într-un front unic cu o conducere unitar? dintr-un punct central, cu scop ?i strategie comune. În func?ie de interesul regional, statele implicate î?i au „terori?tii lor”: Rusia se lupt? cu „terori?tii ceceni”; Anglia – cu „terori?tii irlandezi”; Fran?a- cu „terori?tii corsicani”; Spania- cu „terori?tii basci”; Israelul cu „terori?tii palestinieni”; Turcia – cu „teorir?tii kurzi”; India- cu „terori?tii musulmani” etc, iar SUA, superputere global?, se lupt? cu terorismul mondial. Deci, fiecare cu terorismul s?u, r?zboiul antiterorist reprezentând emblema sub care, unite într-un front tacit, puterile planetei, angajate în conflicte regionale ( lumea a treia), î?i promnoveaz? cât se poate de legitim, pe cale violent?, interesele, acordându-?i asisten?? mutual? ?i f?cându-?i compromisuri ?i concesii reciproce.
Deoarece nu poate fi identificat un r?zboi terorist global înseamn? c? nici conceptul „r?zboi antiterorist” nu are legitimitate. Dac? Jihadul islamic este terorismul mondial, atunci ar trebui instituit conceptul „ r?zboi antijihadic”, ajungându-se la „ciocnire înre civiliza?ii”. Dar a identifica terorismul mondial cu Jihadul este gre?it, în afara lui r?mânând destule alte terorisme.Continuând pe aceea?i linie a induc?iei incomplete, într-o zi, în tentativa de a lichida Coreea de Nord (baza terorismului atomic), va trebui mo?it conceptul „antiterorismul atomic”etc.?i cum Coreea nu este URSS s-ar putea ca ruginitele arsenale nucleare americane s?-?i g?seasc? în ultim? instan?? întrebuin?area. ?i atunci omenirea nu va mai avea timp s? urm?reasc? la televizor Apocalipsa.
Se poate discuta la nesfâr?it despre terorism ?i antiterorism, dar un lucru este cert: evolu?iile de pân? acum confirm? a doua moarte a NATO. Prima dat? prin lichidarea comunismului european când a disp?rut ra?iunea sa de a fi. Acum, pentru c? NATO este mult prea mare ( Goliat) pentru a-l implica în opera?ii antiteroriste care r?mân totu?i de nivel punctual (tamilii din Sri Lanka, hutu ?i tutsi din Burundi, animi?tii din Sudan etc) ?i prea mic ( vezi totu?i Carta) pentru a purta r?zboiul antiterorist mondial. Pentru fiecare opera?ie „antiterorist?” de asanare planetar? ( globalism), SUA vor trebui s?-?i constituie alian?e regionale adecvate. Deci NATO, ca organism politico-militar euroatlantic, va fi înlocuit prin alian?e cu geometrie variabil? în raport de interesul promovat. Oricât s-ar str?dui planificatorii globali?ti probabil nu vor putea face din „r?zboiul antiterorist” conflagra?ia mondial? a secolului XXI ( al patrulea r?zboi mondial).