Motto:
„Rar se g?se?te un ins dispus ?i în stare s? cumpere o ?ar?, fiind îns? destui gata s-o vând?”
Istrati
Dup? ce a parcurs stadiul civiliza?iei agrare (Primul Val) ?i a ajuns, se pare, la vârful celei industriale (Al Doilea Val), omenirea, confirmând anticip?rile celebrului viitorolog american, Alvin Toffler, se preg?te?te s? întâmpine ?i cel de-Al Treilea Val – civiliza?ia informatic? – , cel mai avansat dintre proiecte fiind, se pare, cel al societ??ii informatice, lansat cu ceva ani în urm? de japonezul Yoneji Masuda (Institutul pentru Societatea Informatic? – Tokyo). Numeroasele modele de evolu?ie a lumii prefigurate teoretic, în cadrul c?rora ?tiin?a ?i utopia se combin? în propor?ii diferite, cristalizeaz? imginea planetar? a unei organiz?ri viitoare caracterizate prin coexisten?a a trei tipuri de configura?ii: societ??i informatice, entit??i industriale ?i „vestigii” ale agrarului. Primele, particularizate prin cel mai înalt grad de scientizare, structurate dup? formule inedite, vor fi produc?toare de cuno?tin?e ?i informa?ie, pia?a lor de desfacere reprezentând-o entit??ile produc?toare de bunuri materiale (industriale ?i agrare). Bog??ia popoarelor se va raporta nu atât la p?mântul, munca ?i capitalul (vezi Adam Smith – „Avu?ia na?iunilor”) de care dispun, cât, mai ales, la informa?ia, inteligen?a ?i cuno?tin?ele acumulate.
B?ncile de date ?i logistica informatic? vor constitui cel mai reprezentativ poten?ial de putere ?i vor face din posesorii lor un fel de caste atotputernice, ce se vor manifesta ca st?pâni absolu?i ai lumii. Chiar dac? se prognozeaz? c? actualele configura?ii statale se vor destr?ma (vezi Paul Kennediy, Grandoarea ?i dec?derea marilor puteri), se poate anticipa c? din acest club al puterilor informatice nu vor lipsi SUA, „Statele Unite ale Europei”, „Grupul Asiatic” (nucleu Japonia) sau unele p?r?i ale acestora. Cum vor ar?ta raporturile intercomunitare în „statul omogen universal” (Francis Fukuyama, Sfâr?itul istoriei), în condi?iile în care restul lumii consumatoare (utilizatoare) de informa?ie, va r?mâne dependent? de cuno?tin?e (multiplicatoare de putere) ?i de logistica informatic?, va putea fi controlat? ?i influen?at? prin informa?ie ?i va fi nevoit? s? schimbe bunuri materiale pe produse ?i valori spirituale la pre? de monopol, nu este greu de anticipat.
Se va institui, probabil, un nou imperialism, de data aceasta total, al informa?iei, reactualizându-se ?i des?vâr?indu-se pe alte baze mai vechea formul? colonial? de domina?ie. Se va ajunge la o diviziune, la scar? global?, între cei care gândesc (centrul) ?i cei care muncesc (periferia). Fascina?ia ?i atrac?ia Centrului vor antrena exodul natural al gânditorilor de la periferie, astfel încât este pu?in probabil ca veletari din lumea a doua s? poat? tulbura ordinea mondial?. „Statul omogen universal” va fi în sfâr?it structurat pe cele dou? noi „st?ri”: dolihocefalii ?i brahicefalii.
15.1 Sfâr?it de drum
Dac? accept?m c?, în mod natural, apari?ia conflictelor este determinat?, în primul rând, de limitele ?i incapacitatea omului de a face fa?? presiunilor de mediu, ar însemna c? intrarea în noua er? a cunoa?terii echivaleaz? cu o cre?tere semnificativ? a poten?ialului de anticipare ?i r?spuns, a capacit??ii de control asupra proceselor sociale, ceea ce ar trebui s? duc?, firesc, la o diminuare apreciabil? a tensiunilor ?i la prevenirea ajungerii disfunc?iilor ?i dezechilibrelor într-un stadiu critic, exploziv. Multe dintre situa?ii vor putea fi rezolvate în fazele de deosebire, de opozi?ie, de contradic?ie. Ne-am putea apropia dar, probabil, nu vom atinge acel ideal al lui Koyeve, inspirat de Hegel, în care s? putem spune c? „ra?iunea a învins, iar realul este ra?ional”. Aceast? constatare ne tempereaz? optimismul exagerat într-o pace universal? de tipul celei c?tre care aspirau în?elep?ii secolului al XVIII-lea, între care se afla ?i marele gânditor Kant.
Conflictul, ca stare, ca moment limit? în evolu?ia ?i manifestarea diverselor sisteme de cre?tere, când exist? riscul spargerii vechii entit??i ?i al trecerii într-o alt? calitate, într-o alt? organizare, r?mâne, inevitabil, un proces obiectiv, dar modalit??ile de solu?ionare, probabil, nu vor mai fi violente sau preponderent violente. R?zboiul, ca form? extrem? de solu?ionare a conflictului social, ar trebui s? fie dep??it, încetând s? mai reprezinte o necesitate.
Cu certitudine, îns?, r?zboiul nu va disp?rea ca posibilitate ?i nici ca fenomen real. Înc? mult? vreme se va men?ine un decalaj uman în fa?a sfid?rilor, o desincronizare între ritmul de complicare a vie?ii sociale ?i poten?ialul de cunoa?tere ?i ac?iune al umanit??ii, r?zboiul r?mânând unul dintre mijloacele naturale de autoreglare. Nu se va putea realiza la scar? global? o conexiune de timp sinergetic ?i mai ales în faza ini?ial? a societ??ii postindustriale, probabil, se vor men?ine rivalit??i, se va reveni la comportamentul natural-competitiv, dar între puteri informatice, vor ap?rea confrunt?ri, pe vertical?, între acestea ?i noii centri poten?iali de putere sau pe orizontal?, între entit??i de acela?i tip (industrial-agrar), având determin?ri etnice, religioase, ideologice, economice, geopolitice etc. Vor coexista forme ale r?zboiului clasic (militar) în variante moderne, înalt tehnologizate, cu altele inedite, ciudate, care vor putea fi foarte greu incluse în sfera conceptului tradi?ional. Cum vor ar?ta acestea, este aproape imposibil de anticipat ?i vizualizat într-o imagine virtual? model, unic? ?i atotcuprinz?toare. Deocamdat? dispunem numai de imagini, elemente, fragmente disparate, care ne avertizeaz? c?, începând cu noul secol, teoria, strategia ?i practica vor fi confruntate din ce în ce mai mult cu o alt? realitate, aflat? dincolo de paradigma clasic? a r?zboiului, care ar putea fi definit? R?ZBOIUL CELUI de-AL TREILEA VAL. În prezent noi o percepem prin simptome pe care le asambl?m în formula cunoscut?, modificându-i treptat „compozi?ia” c?tre o configura?ie hibrid?, pe care o conceptualiz?m în expresia – r?zboiul postmodern.
Urm?rind dialectica schimb?rilor, dac? în h??i?ul de întâmpl?ri ce formeaz? prezentul vom reu?i s? decel?m acele tendin?e ce întruchipeaz? necesitatea, vom putea prognoza evolu?iile viitoare. Înseamn? c?, referindu-ne la problematica cercetat?, fizionomia r?zboiului viitor sau unele elemente ale sale ar putea fi identificate ?i descifrate prin studierea ?i selectarea unor semnale care îl anun??. Deci, cât de departe este acest r?zboi, prin ce îl recunoa?tem ?i ce argumente avem ca s? credem c? deja ne afecteaz??
15.2 În umbra ogivelor…
Un prim indiciu ar putea fi acela c?, în varianta sa militar? de pân? acum, sângeroas?, r?zboiul a ajuns la cap?tul evolu?iei. Societatea a acumulat atâta for?? distructiv?, încât, folosind-o în cadrul unui conflict armat generalizat, exist? riscul s? o scape de sub control. De aceea, la scar? planetar?, r?zboiul înceteaz? de a mai reprezenta un mijloc pentru dep??irea impasului politic. Pentru promovarea unor interese sau tran?area unor rivalit??i locale, regionale el r?mâne înc? o solu?ie, chiar dac? nu întotdeauna suficient de sigur? ?i satisf?c?toare. De pild?, r?zboiul din Afganistan a permis „buturugii mici” s? „?ifoneze” grav prestigiul „Colosului de la R?s?rit”, iar r?zboiul din Cecenia, prin degenerare ?i amplificarea fenomenului terorist, s-a întors împotriva ini?iatorilor s?i. Armamentul nuclear ?i pericolul prolifer?rii lui în spa?iul terorist provoac? frisoane în toate marile cancelarii. Ogivele nucleare impun ca r?zboiul, în varianta militar?, s? fie tot mai pu?in gândit ca instrument în serviciul unui scop politic, devenind în ultim? instan?? doar un mijloc de descurajare, intimidare sau sanc?ionare.
15.3 Printre sloiurile r?zboiului rece
Perioada postbelic?, intrat? în con?tiin?a public? sub denumirea generic? de „r?zboi rece”, ofer?, de asemenea, suficiente date, fapte, elemente cu rol de premis? pe baza c?rora s-ar putea articula diferite ipoteze ?i concluzii. Interesul aparte pe care îl provoac? amintita epoc? eman? din faptul c? r?zboiul rece ar putea prefigura sau chiar reprezenta un precursor al r?zboiului viitor. În?elegerea con?inutului ?i a sferei sale permite dezlegarea multor mistere privind evolu?ia conflictului în mileniul trei. Demersul analitic, în acest scop, presupune clarificarea a cel pu?in dou? aspecte fundamentale: mai întâi, s? fie identificate acele elemente care ar permite includerea evenimentelor, tensiunilor ?i evolu?iilor de dup? 1945 ?i pân? în 1990 în aria de cuprindere a termenului r?zboi; apoi, dac? se poate dovedi acest lucru, ar urma s? fie g?site acele note (tr?s?turi) pe baza c?rora s? se poat? afirma c? este vorba de un r?zboi, de tip aparte, care îl anun?? pe cel viitor.
La dispozi?ia anali?tilor, politologilor ?i teoreticienilor militari se acumuleaz? permanent un imens material documentar, pe baza c?ruia se poate sus?ine c? primii aproape cincizeci de ani postbelici (pân? la dispari?ia URSS), considera?i ani de pace, au reprezentat, în fapt, un veritabil r?zboi mondial care le-a dep??it net, prin amploare, consumuri de resurse ?i mai ales prin efectele sale (r?sturnarea raportului mondial de for?e, modificarea ordinii interna?ionale, schimb?ri geopolitice ?i în configura?ia teritorial? a Europei etc.), pe cele anterioare. Expresia „r?zboi rece” nu este o simpl? figur? de stil, un artificiu lingvistic, ci, efectiv, acoper? semantic o anumit? realitate. Suprapus peste schema clasic? a conflictului armat, i se pot distinge suficiente elemente pentru a-l include, f?r? rezerve, în categoria r?zboiului. A fost o confruntare acerb?, necru??toare, pe via?? ?i pe moarte, de propor?ii planetare, în cadrul c?reia s-au folosit toate arsenalele la dispozi?ie, violente ?i nonviolente, inclusiv for?a militar?. P?r?ile beligerante au fost grupate în dou? uria?e coali?ii, constituite din state de pe toate continentele, una având superioritate teritorial-demografic? (cantitativ?), iar cealalt?, preponderent, tehnologic? ?i financiar? (calitativ?). A existat un scop politic declarat – înfrângerea capitalismului, respectiv a comunismului, ob?inerea suprema?iei mondiale ?i instaurarea unei alte ordini interna?ionale. Pentru înf?ptuirea scopului politic s-a realizat o formidabil? mobilizare de resurse materiale ?i umane, iar cercetarea ?i produc?ia militar? de r?zboi au cunoscut ritmuri ?i niveluri cantitative ?i calitative incredibile; practic, aproape toate descoperirile ?tiin?ifice importante ?i noile resurse au fost atrase în sus?inerea acestei confrunt?ri. Ca în orice r?zboi, pot fi identificate câteva mari b?t?lii cu caracter decisiv: r?zboaiele din Coreea, Vietnam, India-Pakistan, arabo-israeliene, din Afganistan; revolu?iile ?i contrarevolu?iile din Cuba, Ungaria, Chile, Nicaragua ?i din celelalte state ale lumii a treia; criza Caraibelor, criza Berlinului etc. În fapt, toate r?zboaiele locale pot fi considerate b?t?lii în care s-au confruntat, direct sau indirect, cele dou? sisteme ?i cele dou? superputeri rivale (SUA – URSS). R?zboiul s-a încheiat cu învin?i, care ?i-au pierdut pozi?iile pe plan mondial, ?i-au schimbat regimul politic ?i organizarea social? intern?, ?i înving?tori, care ?i-au impus voin?a. Ca ?i în urma celorlalte conflagra?ii, s-au produs rea?ez?ri în spa?iul geopolitic, redistribuiri teritorial-demografice.
Deci, a fost un r?zboi, dar unul rece, pentru c? s-a desf??urat sub aparen?a p?cii mondiale, s-a dus în umbra p?cii ?i s-a dorit curat, nesângeros, îns? a avut suficiente momente ?i episoade fierbin?i, a fost impregnat cu violen?? armat?. Nota sa esen?ial? r?mâne îns? aceea c? în prim-planul confrunt?rii, cu rol decisiv, s-a situat b?t?lia pentru câ?tigarea de prestigiu, de influen?? ?i pentru cucerirea opiniei publice. ?i, la acest nivel, s-a produs un fapt extraordinar ?i paradoxal. Socialismul, care se proclama orânduirea cea mai uman?, construit? „pentru mase ?i împreun? cu masele” prin lichidarea capitalismului, considerat exploatator, nedrept, antipopular, du?man al maselor, a primit cea mai teribil? lovitur?, fiindu-i anihilat? for?a motrice – suportul popular vital. Câ?tigând, prin prosperitate economic?, b?t?lia pentru imagine, Occidentul a „r?pit” masele, provocând exodul de popula?ie de la Est la Vest. Se poate spune c? victoria a fost ob?inut?, nu la sfâr?itul deceniului nou? ci, în momentul în care muncitorii ?i ??ranii din lumea socialist? au început s?-?i doreasc? s? tr?iasc? precum în Apus. ?i, poate, tocmai prin aceast? uimitoare reu?it? r?zboiul rece se deosebe?te categoric de cel tradi?ional, impunându-se ca un tip nou ce marcheaz? trecerea c?tre un alt model ?i o alt? teorie. Dup? o jum?tate de secol de confruntare, unul dintre beligeran?i, sufocat în cadrul acestui r?zboi purtat preponderent f?r? arme, dar la ad?postul strivitoarelor arsenale, a fost adus prin mijloace nemilitare în situa?ia de epuizare, fiind determinat s? abandoneze lupta f?r? a-?i putea utiliza resursele ?i for?a armat?. Principalele elemente ale acestei surprinz?toare strategii, ale c?rei începuturi pot fi reperate în „Planul Truman” (vezi Memoriile lui Nikita Sergheevici Hrusciov), de distrugere a comunismului au fost: antrenarea adversarului într-o competi?ie economic?, politic?, ideologic? ?i militar? epuizant?; ob?inerea suprema?iei în domeniile tehnico-?tiin?ific, economico-financiar, al organiz?rii ?i managementului, al influen??rii socio-umane; conservarea ?i amplificarea acestei superiorit??i în cadrul unui decalaj de nedep??it în nivelul de via??; valorificarea avantajului ?i men?inerea avansului prin preluarea ini?iativei, ceea ce a determinat un comportament permanent ofensiv; evitarea confrunt?rii armate nemijlocite ?i exploatarea sistematic?, perseverent? a sl?biciunilor structurale interne ale adversarului; sincronizarea loviturilor din exterior cu cele din interiorul spa?iului advers; fundamentarea ?i aplicarea cu succes a unei strategii de agresiune din interior, prin modalit??i neconven?ionale, care au permis anihilarea sistemului „imunitar” al regimului comunist, infiltrarea ?i „ocuparea” punctelor vulnerabile, crearea de bre?e în sistemul institu?ional, provocarea de disfunc?ii sociale, paralizarea unor sectoare importante ?i preluarea sub control a altora, ceea ce a dus la amplificarea ?i men?inerea st?rii de criz? care a permis „confiscarea” deciziei supreme în stat; „amenajarea”, în favoarea proprie, a spa?iului interna?ional, ob?inerea de prestigiu ?i pozi?ii privilegiate, câ?tigarea sprijinului opiniei publice ?i schimbarea raportului de for?e.
Acest mod, cu adev?rat revolu?ionar, de a gândi ?i a duce r?zboiul la nivel global, prin valorificarea tuturor posibilit??ilor ?i men?inerea în plan secund a for?ei militare, ?i-a g?sit o încununare f?r? precedent în istorie: pr?bu?irea, prin implozie, a unui sistem ce se dorea universal, singura alternativ? viabil? de evolu?ie a lumii; înfrângerea unei amenin??toare coali?ii politico-militare, care a men?inut aproape o jum?tate de secol Europa sub teroare; redefinirea ?i redistribuirea zonelor de interes ?i a spa?iilor de influen??. Lor avea s? li adauge dezmembrarea vastului imperiu sovietic, a c?rui însp?imânt?toare Armat? Ro?ie ?i impresionantul s?u complex militaro-industrial aveau s? asiste paralizate, neputincioase, cu poten?ialul intact, la ireversibilul proces de disolu?ie. Pentru prima dat? în istorie, unul dintre cele mai mari imperii, care dispunea de strivitoare arsenale militare ?i resurse naturale inepuizabile, dispare în mod pa?nic, în timp ce armata sa, adus? în imposibilitatea de a fi folosit?, se retrage învins? f?r? s? fi tras un singur proiectil.
S-a atins, astfel, acea culme a dib?ciei la care aspira în?eleptul strateg chinez, Sun-Tze: „s? învingi du?manul f?r? lupt?”. Reu?ita, experien?a ?i poten?ialele acumulate în amintita perioad? constituie argumente determinante în favoarea proiect?rii viitorului r?zboi în variante „reci”. Noua gândire ?i strategiile corespunz?toare nu vor putea s? nu ?in? seama ?i s? nu se inspire din tumultuoasa realitate a sfâr?itului nostru de veac ?i mileniu.
15.4 „R?zboi rece” – „pace cald?”
Dac? accept?m c? r?zboiul rece, care s-a încheiat, a reprezentat, în fapt, al treilea r?zboi mondial, atunci, în prezent, ar trebui s? travers?m o perioad? postbelic?, a c?rei caracteristic? s? fie starea de pace. Evolu?iile actuale din Europa ?i unele regiuni ale globului ne determin? s? fim circumspec?i ?i s? ne întreb?m dac? nu cumva ne afl?m la debutul unui alt r?zboi rece, declan?at, în principal, între fo?tii alia?i. Este cunoscut c?, dup? victorie, orice coali?ie, disp?rând inamicul a c?rui amenin?are unific?, intr? într-un proces de dezagregare. Încep tensiunile ?i rivalit??ile între înving?tori pentru „împ?r?irea pr?zii”. Jocurile de interese, în actualele condi?ii, determin? disocieri, alte combina?ii, noi alian?e. Fr?mânt?rile din spa?iul european ?i euro-atlantic, în acest ultim deceniu, las? s? se întrevad? inexisten?a unei unit??i de concep?ie, de voin?? ?i de ac?iune la nivelul marilor puteri. Ambiguit??ile, lipsa de hot?râre, oscila?iile ?i chiar unele decizii contradictorii ale organismelor europene ar putea s? semnifice o lupt? de interese. Germania a tras spuza pe propria-i turt?: ?i-a realizat unificarea; s-a impus ca o mare putere politic?; a devenit polul de gravita?ie în Europa central?; a penetrat în Balcani ?i ?i-a sporit influen?a în Est. SUA au reu?it s? str?pung? lumea slav?, debarcând propriile contingente de militari în fosta Iugoslavie ?i în Balcani unde sovieticii nu reu?iser? s? intre, punând la grea încercare mândria ?i r?bdarea ru?ilor. Fran?a ?i Anglia nu s-au ales mai cu nimic. La rândul ei, Rusia se pare c? începe s? dep??easc? starea de recul ?i expectativ? ?i se lanseaz? într-o ofensiv? generalizat?, chiar ?i militar?, pentru consolidarea federa?iei (r?zboaiele caucaziene) ?i recuperarea unor spa?ii cât mai largi ale fostului imperiu sovietic.
Bineîn?eles c? jocurile nu sunt încheiate ?i nici u?or de descifrat, dar este interesant de urm?rit cum s-a ajuns aici ?i de anticipat strategiile viitoare. „Divor?ul” Ceho-Slovac s-a realizat pa?nic, prin încurajarea na?ionalismului slovacilor ?i exploatarea sentimentului de superioritate al cehilor (zona puternic industrializat?) fa?? de partenerul mai s?rac, care le-ar fi mic?orat viteza de înaintare ?i ritmul de integrare în Occident. Slovacii s-au ales cu un stat propriu, iar cehii au fost recompensa?i pentru pierderea suferit? prin primirea în NATO ?i în curând în Uniunea European?. Pentru a o transforma într-un „punct de sprijin”, în expansiunea c?tre Est, Poloniei i s-a redus substan?ial datoria extern? ?i beneficiaz?, al?turi de Ungaria, de un adev?rat plan Marshall ce le-a u?urat accesul în structurile integrate occidentale. Aceasta din urm?, la fel ca întotdeauna în istorie, a fost folosit? ca factor de presiune ?i ?antaj asupra vecinilor predispu?i la un comportament nu tocmai conformist ?i circumspec?i în op?iunile lor prooccidentale datorit? apropierii geografice de Rusia, prin alimentarea iluziilor imperiale, cultivarea „sindromului Trianon” ?i folosirea pretextului problemei minorit??ilor. Iugoslaviei, prin a c?rei existen?? era blocat accesul în Balcani, i s-a preg?tit ?i detonat implozia sub forma r?zboiului de secesiune. Dac? rolul Germaniei în aceast? tragedie a fost de la început evident, jocul americanilor s-a dovedit mult mai subtil. Sub stindardul umanitarismului lor, SUA aveau s? proiecteze un „r?zboi pacificator”, cu aparen?? de legitimitate (dus o vreme în numele ONU) aproape ca în Irak, care le-a permis s? consolideze, prin aducerea unei importante for?e militare, Flancul Sudic al NATO ?i s? urm?reasc?, cu mai mult? relaxare, evolu?iile din Rusia, iar problema integr?rii Europei de Est s? poat? fi abordat? în al?i termeni. Interesul marilor puteri pentru dezmembrarea Iugoslaviei este indubitabil. În fond, cine îi oprea pe occidentali ?i pe ru?i s? intervin? pacificator cu mijloace diplomatice ?i de influen?are psihologic? în faza de debut a conflictului, prevenind ca cearta s? degenereze în r?zboi armat? Faptele atest? c?, r?mânând consecvente verificatului principiu „divide et impera”, marile puteri au planificat, au încurajat ?i au sprijinit „sinuciderea Iugoslaviei”, pentru ca ulterior s?-?i asume rolul ?i aura de pacifi?ti, promotori ai drepturilor omului ?i sub acest pretext s?-?i rezolve interesele în Balcani.
Pe baza acestei succinte prezent?ri, se poate sus?ine c? experien?a r?zboiului rece este fructuos valorificat? în noile realit??i. Sunt utilizate cel pu?in dou? tactici judicios concertate:
- a) folosirea pârghiilor economice, diplomatice, informa?ionale ?i a manipul?rii psihologice pentru ademenirea ??rilor aduse în stare de criz? – prin proiectarea imaginii unui Occident, oaz? a bun?st?rii ?i liberalismului, a democra?iei ?i a atotputerniciei – provocând dorin?a de integrare aproape necondi?ionat? a Estului pentru ca, apoi, acest proces s? fie transformat în mijloc de presiune ?i chiar ?antaj pentru satisfacerea concesiilor cerute;
- b) exercitarea unor presiuni economice, politice, militare ?i de alt? natur? asupra statelor izolate, f?r? posibilit??i de dezvoltare ?i garan?ii de securitate, pentru a le obliga la un comportament obedient. Ritmul absorb?iei c?tre Vest a fost temperat numai de nelini?tea provocat? occidentalilor de reac?ia imprevizibil? a Moscovei, importul de entropie ?i eventualul supraconsum de securitate pe care l-ar aduce noii ven?i. Apare îns? în strategie, comparativ cu perioada anterioar?, un element inedit, n?scut poate din arogan?a înving?torului – angajarea, pentru prima dat? de la înfiin?are, a trupelor NATO în opera?ii militare efective. Comparativ cu trecutul apropiat, acest lucru r?stoarn? oarecum imaginea. Dac? perioada pân? în 1990 putea fi considerat? un r?zboi rece pe un fond de „pace cald?”, bazat? pe echilibru, care oferea o anumit? siguran?? ?i certitudine, acum s-ar putea s? asist?m la o „pace rece”, nesigur? ?i tensionat?, bazat? pe dictat, plin? de riscuri ?i amenin??ri, impus? ?i men?inut? ?i prin „r?zboaie calde”, purtate în cadrul unui parteneriat al marilor puteri sau individual (Rusia). Pentru „alinierea” spa?iului european la noua ordine au fost folosite tehnici ?i tactici deosebit de eficiente: promisiuni de sprijinire a integr?rii în Europa; „ajutoarele” de toate tipurile; provocarea de crize prin promovarea unor experimente sociale ?i economice falimentare; subtila ma?in?rie propagandistic? de manipulare informa?ional? ?i de influen?are psihologic?; „monitorizarea”, prin intermediul noilor comisari, în probleme ale privatiz?rii, economiei de pia??, drepturilor omului, democratiz?rii ?i ale minorit??ilor etc.; încurajarea unor st?ri conflictuale interne ?i stimularea lor pentru a degenera în veritabile convulsii sociale, ajungându-se pân? la r?zboaie civile ?i la interven?ii pacificatoare, în calitate de arbitru; aplicarea unor blocade, restric?ii, sanc?iuni, suspendarea unor facilit??i cu sprijinul diverselor organisme interna?ionale; activarea unor rivalit??i regionale pentru a face posibil conceptul „localiz?rii” prin secesion?ri ori federaliz?ri ale statelor centralizate; interven?ia militar? multina?ional? sub acoperirea unor misiuni interna?ionaliste dar aflate în fapt în serviciul globaliz?rii etc.
Toate aceste practici, experimentate, perfec?ionate, diversificate ?i ansamblate în cadrul unor modele ?i strategii interven?ioniste, formeaz? piloni de rezisten?? pe care se poate articula coloana vertebral? a viitorului tip de r?zboi.
15.5 „Tehnocratizarea” r?zboiului
Evolu?ia armamentului induce modific?ri de substan?? în conceperea, organizarea ?i ducerea r?zboiului. Folosirea atomului în confruntarea armat? marcheaz? momentul începutului dep??irii perioadei sângeroase, din istoria r?zboiului, în care acesta era gândit la scar? global? ?i deschide o nou? er?, în care distructivitatea este substituit? prin controlul ?i influen?area comportamentului statelor ?i na?iunilor prin mijloace preponderent nemilitare. Noua genera?ie de arme, a?a-zis inteligente, permite anihilarea ?i contracararea performan?elor mijloacelor clasice, lovirea selectiv? a obiectivelor, predeterminarea adversarului la un anumit tip de reac?ie, transformarea lupt?torului advers din inamic în amic etc. Interrela?ia clasic? dintre beligeran?i pe câmpul de lupt? „om – tehnic?®om” sufer? modific?ri radicale, luând forma confrunt?rii „tehnic?® tehnic?”, „tehnic?®om”, „om – mesaj®om”. Se vorbe?te aproape curent despre „r?zboiul de comand? ?i control” (blocarea, distorsionarea comenzii ?i conducerii), „cyberwar” (r?zboiul cibernetic), „infowar” (r?zboiul informa?iilor) sau „r?zboiul mediatic”(folosirea mass-mediei) etc.
Speciali?tii apreciaz? c? opera?ia aeroterestr?, care a reprezentat esen?a r?zboaielor din Golf, prefigureaz? dimensiunea tehnic? a viitorului r?zboi. Vedetele „b?t?liei tehnice” ar putea fi: echipamentele cosmice, capabile s? sus?in? „r?zboiul stelelor” ?i s? execute cercetarea ?i lovirea dispozitivelor operative ?i de lupt?; solda?ii cu echipamente speciale (supermani); robo?ii de diferite tipuri ?i în mod deosebit din seria „micro”, de dimensiunile unei furnici, care pot deregla radarele sau func?ionarea motoarelor; „nanotehnologiile”, capabile s? modifice structura molecular? a materialelor; mijloacele apte s? fac? inutilizabil armamentul adversarului, ca ?i cele menite s? scoat? din func?iune sau s? reprogrameze computerele etc. Armele „ecologice” – undele electromagnetice, provocarea de cutremure, erup?ii vulcanice, inunda?ii, invazii de insecte ?i d?un?tori ai recoltelor, modific?ri meterologice, str?pungerea p?turii de ozon etc. -, pe m?sura perfec?ion?rii lor, pot c?p?ta utiliz?ri frecvente. Pentru anihilarea, deturnarea ?i convertirea lupt?torilor adver?i vor fi utilizate toate realiz?rile „revolu?iei informa?ionale ?i informatice”. Re?elele electronice interconectate, din care nu vor lipsi computerul, scanerul, faxul (telefonul celular), televizorul, pupitrul pentru montarea imaginilor, vor putea construi, simula realit??i fictive ?i fabrica mesaje de manipulare. Generatoarele puternice de infrasunete vor fi folosite pentru controlul mul?imilor (provocarea de gre?uri, diaree, fantasme etc.), iar achizi?iile din sfera parapsihologiei vor face posibil? producerea unor fenomene psihice de mas? sau a unor comportamente individuale anormale. Acestora li se poate ad?uga folosirea unor agen?i patogeni cu ac?iune selectiv?, în func?ie de variabilitatea genetic?, pentru provocarea unor molime cu ac?iune diferen?iat?, dup? sex, etnie, ras? etc.
Toate aceste muta?ii din sfera tehnicii ?i logisticii, combinate în cadrul unor strategii neconven?ionale ?i a unor regii nonconformiste, îi vor determina r?zboiului fizionomia viitoare. Ast?zi ne este greu s?-l proiect?m, s?-l imagin?m din perspectiva multiplelor sale determin?ri, dar se contureaz? o certitudine – dup? o lung? epoc? în care acesta a parcurs drumul de la silex la pulbere ?i energia atomolui, r?zboiul viitor va consfin?i victoria siliciului asupra plumbului ?i uraniului.