evadând de sub jur?mântul dat lui Ares de dragul Sophiei …. 
| destin…
când am venit pe lume era foame t?tucu m-a-nsemnat cu nume mitic depozitar al bunelor precepte eu sunt scoborâtor din neam de soi
|
eu… sunt Sbur?torul plin de vise eu sunt soldatul f?r? ?ar? sunt evadatul în bra?ele ispitei eu sunt culeg?torul de blesteme sunt: cel deposedat de fericire! |
spovedanie
Conceput pe prispa casei p?rinte?ti, într-o noapte de prim?var? cu lun? plin?, am fost predestinat s? fiu: “vâsla? pe submarin”, “lunaticul de pe Terra”, “peregrinul”, “fiul ?arpelui”, “terranul”, „fericul neferic”; s? osp?tez la “nunta ?acalilor” ?i pe acest tainic drum al c?ut?rii de sine, de fiecare dat?, s? “plâng cu petale de gând”atunci ”când unicatele dispar”.
Barza m-a sc?pat în ograda unor oameni s?rmani care, de atâta trud?, r?m?seser? numai suflet. Am fost, poate, un copil minune. Pe la ?apte ani aflasem multe despre etnologia neamului meu din pove?tile ?i povestirile satului, plânsesem fratricidul r?zboaielor daco-romane ?i ?tiam destule despre cel al Mare?alului, cu ru?ii, pentru recuperarea Basarabiei ?i Ardealului; toate sub sticla afumat? a l?mpii, din a c?rei palid? lumin? tata, vân?torul de munte ce luase urma partizanilor din Crimeea ?i Caucaz, f?cea amfiteatru ?i teatru de opera?iuni militare.
La ?coal? eram, întotdeauna, premiant îns? “mo?ul” venea rar de s?rb?tori. Nu m? vedea de prea multa-i b?trâne?e! Poate ?i pentru c? ai mei f?ceau, mai mereu, economie la gaz ori co?ul casei era prea strâmt. Pe la unsprezece ani înc? m? mai ?ineam de coada vacii ?i umblam, mai ceva decât celebrii pluta?i bistri?eni, cu sloiurile pe Dâmbovi?a. Apoi am plecat în c?t?nie, pentru acomodare, mai întâi, la un liceu militar. ?i c?tan? am r?mas în serviciul lui Ares, al lui Polemos, Psyhe ori Episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de ?coal? înalt?, sfetnic de tain?, sol demn pe la orgolioase cancelarii ?i, ca s? se închid? cercul, am redevenit iar??i paznic… de c?r?i. Pentru c? a?a fusesem “dresat”, via?a mea nu a contat niciodat?, am rostit mereu solemn: ”V? ordon face?i ca mine!” ?i “Servesc patria!”; dac? mi se cerea a? fi putut s? mor ?i s? ucid f?r? s? clipesc pentru ea! Am mâzg?lit ni?te h?r?i ?i mi-am „mâncat” zilele în poligoane, serviciul operativ, terenuri de instruc?ie, trenajoare ?i s?li de specialitate, alarme, tabere de antrenament ?i supravie?uire, câmpuri de aplica?ie, for??ri de cursuri de ape, poligoane de c?lire fizic? ?i psihic?, aplica?ii de comandament cu ?i f?r? trupe… Foarte târziu am descoperit c?, f?r? s?-mi dau seama, mi-am tr?it via?a ca pe o misiune de lupt?. Dar zeul a fost milostiv, tot mi-a îng?duit s? z?mislesc trei copii, s? zidesc cu mâna mea dou? case, s? plantez o livad?, s? sleiesc o fântân? ?i s? scriu ni?te c?r?i.
Ucenicia literar? mi-am f?cut-o pe apucate (dar nu am terminat-o) în diferite cenacluri, cel mai faimos purtând numele poetului Nicolae T?utu. Am debutat târziu în beletristic? cu volumul de versuri: „Te plâng cu petale de gând”. ?i de atunci doar asta mai fac! Respir ?i, din când în când, mai scriu, înc? nu îmi dau seama cât de prost. Simt, îns?, c? fiecare silab? ar putea fi un tril dintr-un cântec de leb?d?. O leb?d? care moare cu fiecare vers, cu fiecare idee ori verb ca s? reînvie, dar nu se pred?!
genez?
eram un pici ?i nu ?tiam ce-i sexul
dar m? jucam cu pu?a în ??rân?
habar n-aveam de multe ?i de ce
se na?te un copil la nou? luni
am mai crescut ?i indecent
m? masturbam cu gândul meu
eram cuprins de-o stare de delir
c? nu mai înc?peam în univers
m-am tot jucat dar într-o zi surprins
aflai c? mintea mi-a r?mas gravid?
a fost viol a fost incest nici azi nu ?tiu
c?ci la? f?ptuitor de mine am fugit
am stat pitit mai bine de cinci ani
la una sofia ce m? ascunse între c?r?i
încet încet m?-ndr?gosti de ea
din mintea mea gestant?-n ziua aia
veni pe lume EU
orfan de m?r
eu sunt ateul blestemat
adic? sunt orfan de zeu
proscrisul tat?lui suprem
ce-i alung? pe-adam ?i eva
p?rin?ii mei pentru un m?r
?i-i blestem? ca s? m? procreeze
s? m? iubeasc? ?i înfrupte
cu r?d?cini ?i cu semin?e.
dar vinovat într-un târziu, T?tucu’
s?-l ierte le trimise mierea
îns? le dete ?i veninul
nu cum ar crede lumea
prin ipocritul ?i rebelul ?arpe
ci prin a urii ?i discordiei s?mân??
de fratricid cu abel ?i cain
de-aceea sunt ateul blestemat
cel întrupat dintr-un incest
ce-mpreun? pe-Adam cu coasta sa
?i m? n?scu orfan de Cer
dintr-o banal? cauz? de m?r
orfan de m?r, orfan de cer
eu sunt rebelul efemer
bastardul renegat de Tatal meu
p?relnic? imagine de Dumnezeu
sunt om adica sunt ateu
pedestinat ca s? m? nasc murind
sunt osânditul dintre lumi
de-aceea între Deus ?i Ateu
r?man eternul fariseu
sedus de m?r orfan de zeu
vin…
din infinitul superluminic
?i sunt o cuant? de iubire
poposit? în gara P?mânt
doar s? m? nasc
pentru c? destinul meu
crai tomnatic un pic senil
mirosind flori în lumea de idei
iar a r?mas gravid
einstein a povestit în cer
c? p?mântul r?mâne totu?i
în ciuda atâtor rele ?i p?cate
cea mai bun? maternitate
zeu-i ?tia pe eva pe adam
dar când i-a v?zut pe moise
iisus pe hegel nietzsche
?i deloc surprins pe eliade ?u?ea
pe eminescu noica ?i cioran
(eugene ionesco nu era pe acolo)
i-a dat dreptate
a chemat îngerii ?i to?i sfin?ii
?i le-a poruncit în mod oficial
pentru ultima oar?
chiar dac? el cândva o fi gre?it
s? fac? ei totu?i un om
dup? chipul dar mai ales asemenea Lui
îns? s? fie amorobicefal
cu unul s? fecundeze ideea
prin cel?lalt s?-ns?mân?eze femeia
?i dac? cuprin?i de disperare
nici acum nu vor fi în stare
pe brâncu? s? îl repatrieze
s-o lase-n pace pe m?iastra
s?-l roage ori s? îl oblige
ca în eter s? m? sculpteze
(în nici un caz s? nu-L scaneze)
?i când voi fi gata
pentru c? ast?zi iese aiurea
cam tot ce se zide?te din Cuvânt
o s? vin? El s? m? sufle cu p?mânt
eu
c?l?tor
prin tunelul timpului meu
mi-e scris în palm? s? îl vremuiesc
vampir fotoionic
la un cap?t sunt gaur? neagr?
în oceanul de lumin?
pe care zilnic îl scufund
spre-a-mi deslu?i misterul
la cel?lalt izvor de via??
ce str?lucesc stelar în bezna nefiin?ei
îns?mân?ând geneza ce m-o rena?te
om
biet avorton
mi se p?rea c? eu sunt demon
fiindc-am ucis cu gândul necurat
to?i îngerii femeilor frumoase
s? le dezbrac s? mi le fac amante
dar una dintre ele era nimf?
adic? înger travestit femeie
abia m? înv??ase fericirea
când cel de sus o rechem? la cer
abandonat însingurat ?i p?c?tos
zadarnic caut alte muze ?i ispite
sunt biet-sedusul avorton
al celei mai rasate dintre târfe…
Via?a
r?t?citor…
omenirea-?i surp? harta
n-am prezent nici viitor
?i-a mi?cat polii planeta
io-s s?rman r?t?citor
ce-?i urmeaz? smerit soarta
serv la-n?elepciunea lumii
r?t?cesc printre-a ei valuri
sisif exilat în verb
dezgrop ruini de idealuri
?i m? torc în roata vremii
via?a mea-i doar fir de a??
în zadar asud biet trudnic
seam?n doar de?ert?ciune
sub c?ma?a mea de pusnic
nu mai e loc de speran??
îngerul nu-mi mai cuvânt?
diminea?a-i trist? rece
mi se înfund? c?rarea
iar? timpul m? petrece
ziua-mi este tot mai scurt?
printre rele ?i p?cate
abia m? mai ?in cu firea
m-a blestemat ursitoarea
mi-a plecat la cer iubirea
m? scufund în nedreptate
pe-un p?mânt curtat de zei
mie-mi merge tot mai prost
mi s-a-n?epenit busola
m? ruinez f?r? de rost
biet templu f?r? temei
trece clipa pic? frunza
lumea zace-n adormire
îndr?znesc s? torc din mine
cât m-o mai ajuta muza
firicel de nemurire
mai amar? e cafeaua
pâcl? dens? e lumina
inamic? mi-e oglinda
m-o ascunde sub ea neaua
mi-o ierta destinul vina
omenirea-?i surp? harta
n-am prezent nici viitor
?i-a mi?cat polii planeta
sunt s?rman r?t?citor
ce-?i urmeaz? smerit soarta
singur
f?r? puncte cardinale
s?rac ?i lipsit de zale
printre ?apte miliarde
dintr-un p?mânt care arde
singur…
pe o planet? bolnav?
?i cu o lume schiload?
unde totul este prad?
iar democra?ia-i nad?
singur…
pe-un t?râm f?r? cultur?
care se scald? în ur?
cu politicieni ce fur?
?i cu preo?i care-njur?
singur…
cu judec?tori sminti?i
cârmuitori necinsti?i
profesori analfabe?i
?i cu pro?tii în?elep?i
singur…
când ?ara mi-e furat?
biserica d?râmat?
armata decapitat?
iar istoria uitat?
singur…
într-o lume ca o schem?
sub drapelul f?r? stem?
pe o hart? cam rebel?
dintr-un neam f?r? emblem?
singur…
f?r? fra?i, f?r? surori
printre curve, ho?i, tr?d?ri
ori exper?i în profan?ri
?i jefuitori de ??ri
singur…
prin de?ertul disper?rii
în caravana vis?rii
r?t?cesc în umbra z?rii
ros de patima uit?rii
singur
strig?t mut în spart? oal?
c?l?resc plin de sfial?
gol prin era glaciar?
existen?a mea banal?
singur!
reîntoarcere
pe mine
cel adev?rat
nu o s? m? cunoa?te?i niciodat?
me?ter fântânar
ag??at
de frânghia timpului
m? cobor în adâncuri
îmi forez laten?ele abisale
?i în fiecare zi
îmi scot la suprafa?? nefiin?a
vorbitoare
care habar nu are s? înoate
în oceanul ?sta semantic
pe care plutesc haotic
curcubee de neîn?elesuri
?i tr?nc?ne?te vrute ?i nevrute
despre virtute iubire adev?r
m? însp?imânt cât e de hâd?
cum de nu fugi?i to?i de mine
m? bâlbâi mincinos la lumea asta
ea crede c? îi d?ruiesc poeme
dar eu îmi fac vorbele punte
le leg între ele cu am?giri spinoase
c?rora voi le spune?i idealuri
îmi sângereaz? t?lpile printre ispite
urma mi-e o câmpie de maci
de nu m-ar culege îndr?gosti?ii
m?car pân? ajung dincolo
în Cuvânt
s? nici n-o s? ?ti?i c? am fost
fiindc? eu sunt cel care m? tac
am ajuns…
pe p?mânt din pur? întâmplare
habar nu aveam c? exist?
era prin luna mai
când universul d?dea-n floare
m-am izbit mai întâi
cu viteza iubirii de soare
?i datorit? portan?ei de frânare
am scânteiat într-un fuior de raze
devenind luminic
a?a am putut s? z?resc
dou? entit??i ciudate
(a)sem?n?toare ce-?i adunau s?mân?a
într-o ro?ie culoare
?i le-am fecundat-o cu privirea
cum eu nu cuno?team pe nimeni
m-au g?zduit la ei cu bucurie
nu mi-au cerut m?car chirie
au vrut drept unic? r?splat?
doar s? le spun „mam?” ?i „tat?”
dor de mai
mama mea nu-i flor?reas?
n-are chio?c nu are bete
nici fuste de-?i d? fiori
habar n-are s? ghiceasc?
ea nu poart? bani în plete
îns? m-a n?scut în flori
cu mireasma lor în pori
când luceaf?rul ?i luna
se iubesc sub v?lul nop?ii
?i prin ?ir?-mi trec fiori
generos le torc cununa
val s?rman pe valul sor?ii
iar de-i v?d cum se s?rut?
m?-apuc? dor de duc?
suflet liber de hoinar
îmi fac inima l?ut?
?i pe coarda ei n?uc?
sorb nectarul din amar
le cânt pân?-n zori la stele
de se-prind nebune-n hor?
?i se-nvârt ca-ntr-o be?ie
lumea crede c? sunt iele
fiecare-mi este sor?
eu vinul din apa vie
?i când vine diminea?a
se fac und? de lumin?
ce mi-o bag în buzunar
ort pentru c? scurt?-i via?a
rest din plata mea de vin?
bac?i? pentru l?utar…
mama mea nu-i flor?reas?
n-are chio?c nu are bete
nu-ntinde buchete-n dar
habar n-are s? ghiceasc?
ea nu poart? bani în plete
tata îns? e… florar
fir de a??
tainic ghem îmi este via?a
ce se-n?ir? ori de?ir?
în p?catu-mi f?r? vin?
pân? se sfâr?e?te a?a
tâlcul mut dintr-o poveste
visat? la gura sobei
de vreun p?c?lici al vorbei
carea-a fost ?i nu mai este
sunt o und? sunt un val
dus de patim?-n ispit?
dintr-o toan? de ursit?
f?r’ s? mai ajung la mal
lic?rul unui stins far
comet? pierdut?-n noapte
urlet mut ucis în ?oapte
un pariu pierdut la zar
nu mai ?tiu nici cine sunt
strop de miere ?i de vin
verb îmb?iat în pelin
cuvântare-n necuvânt
ve?nicia într-o clip?
clipa unui univers
ori rim? f?r? de vers
zbor ce-?i caut? arip?
sunt o pies? într-un joc
ce m? schimb? ?i m? mut?
dup?-o regul? ocult?
speran?? f?r? noroc
doar patim? ?i blestem
foc ce arde-n ap? vie
numai cel de sus m? ?tie
s? m? bucur s? m? tem…
tainic ghem îmi este via?a
?i se-n?ir? ori de?ir?
în p?catu-mi f?r? vin?
pân? se sfâr?e?te a?a
re?etar
s-au luat…
rou? din urma unui adev?r
ce se m?rturisea îndr?gostit
în gena unei semin?e de m?r
solzi învenina?i de la un ?arpe
ascuns în cristelni?a cu iluzii
note în rug?ciunea unei harpe
o lun? nebun? nebun? de mai
ce se juca pe paji?tea verde
mânz jig?rit în herghelia de cai
un râu de munte n?valnic n?valnic
peste care î?i tremura frunza
un gând pl?m?dit de vreun vis tainic
o lamp? veche plin? cu noapte
unde f?r? jen? se destr?b?lau
cocote-n templu-încuiate p?cate
bo? de lut înf??at cu fire fiire
raze color dintr-o minuscul? stea
ce-n în vremea aia se chema iubire
o toamn? târzie nostalgic? cu vânt
ce generos împr??tia speran?e
nen?elesuri ascunse în cuvânt
un munte mare de dor col?uros
pisat condimentat ?i fr?mântat
aluat am?rui de urât ?i frumos
o via?? cu foarte pu?in soare
sc?ldat? în zeam? de cucut?
blestemul unor bete ursitoare
toate astea date pe gâtul sor?ii
de-o nen?scut? înc? fecioar?
taman în ziua de pe urm?-a mor?ii…
cocktailul ?sta trebuie s? fi fost eu
via?a mea…
e sor? geam?n? cu absolutul
?i când a poposit aici pe terra
s-a-împerechiat cu ne?tiutul
dorind s?-i penetreze sfera
în felul ?sta a r?mas gravid?
dar ea se mai credea fecioar?
l?sat? pe o planet? arid?
eternitatea s-o înve?e cum s? moar?
din grea?a ei a ap?rut iubirea
ce-a asistat-o s? se pro creeze
în pântecu-i fl?mând s?dind fiirea
tain? sacr? în care s? m?-ntemeieze
la data hot?rât? de genez?
se în?ep?-ntr-un m?r?cine
?i când v?zu c? sângereaz?
accidental m? avort? pe mine
în pic?turile-i de sânge ce m? ard
din ziua aia blestemat?
s? nu r?mân un biet bastard
spre tine-mi caut calea Tat?
anii mei
stoluri lungi de rândunele
bucurii ?i zile grele
lacrimi dulci hohot amar
nestemate-n calendar
buchet de m?rg?ritare
cocori ce se pierd în zare
fulgi de nea ?i flori de câmp
baft? ?i nenoroc tâmp
anii mei doruri ascunse
anii mei dureri nestinse
*
toamna mi-a b?tut în geam
curioas? vrea s? afle
câte-n via??-am adunat
ce m? doare ce nu am
de-s s?rac de sunt bogat
ori dac? am fire albe
eu tr?it-am cum fu vrerea
zi cu nori ?i nop?i cu lun?
nu-n palat calea u?oar?
anii mei îmi sunt averea
pe chip împleti?i cunun?
anii mei sfânt? povar?
colinde la gura sobei
leg?nând copil?ria
cu triste?i ?i cu iubiri
eroi în povestea vorbei
ei sunt toat? avu?ia
anii mei de amintiri
c-am tr?it cum mi-a fost vrerea
zi cu nori ?i nop?i cu lun?
în bordei dar f?r? griji
anii mei îmi sunt averea
pe chip împleti?i cunun?
anii mei ca ni?te mânji
m? v?d în oglinda vie?ii
prunc strângându-?i la piept mama
flutura? pe flori de câmp
foc în vena tinere?ii
zbor ce nu cunoa?te teama
mâine cer?etor de timp
c-am tr?it cum mi-a fost vrerea
zi cu nori ?i nop?i cu lun?
patimi reci doruri nestinse
anii mei îmi sunt averea
pe chip împleti?i cunun?
anii mei salb? de vise
toamna mi-a b?tut în geam
vrea s?-mi culeag? bobocii
r?mas gol printre s?rmani
s? nu fiu cum mai eram
s? nu-mi mai alint nepo?ii
anii mei f?r? de ani
c-am tr?it cum mi-a fost vrerea
zi cu nori ?i nop?i cu lun?
nu-în palat cale u?oar?
anii mei îmi sunt averea
pe chip împleti?i cunun?
anii mei scump? comoar?
mâine-n fa?a judec??ii
nu vreau bani turme de oi
îmi cer dreptul la p?cat
s? mai plâng cu voia sor?ii
s?-mi dea anii înapoi
ca s? joc tot ce-am cântat
anii mei cei f?r? num?r
azi când toamna-mi bate-n geam
anii mei îmi sunt averea
îi port mândru demn pe um?r
nici nu-mi pas? câ?i mai am
da-i tr?iesc cum mi-este vrerea
reciclare
aveam o ?ar? ce trebuia ap?rat?
nici azi nu am habar de cine
de aia m-am f?cut soldat
când îns? m-au pensionat
pe toat? lumea înciudat
cu foarte mult? bucurie
m-am apucat de zid?rie
s? le fac case la urma?i
cuprins de un suspect tumult
nici nu am luat bine seama
eu construiam cu mult mai mult
(luând în calcul ?i reclama)
de câ?i eram noi ??tia vii
?i-ar fi putut s? fac? ei copii
n-aveam ce s? mai fac cu mine
dar încercând s?-mi povestesc un vis
descoperi pu?in surprins
c? eu m-am apucat de scris
mi se p?rea o treab? relaxant?
uneori a? spune excitant?
pe undeva chiar cu dichis
jucându-m? eu cu o rim? ori o poant?
într-o zi cu stupoare îns? am aflat
c? am ajuns din nou soldat
când mi-am g?sit limba ocupat?
îmi spui…
tu îmi spui s? nu mai beau
din ?oiul ?sta murdar ce pute a tr?dare
licoarea blestemat? a speran?ei
în care plutesc împr??tiate naufragii
printre bikini chilo?i mânji?i cu rahatul
pestilen?ial al unei “revolu?ii” furate
emana?i îmbuiba?i cu sperma muceg?it?
a unei lumi criminale constipate estetic
în palate ?ig?ne?ti zidite din bani negri
cu generoase minciuni electorale
ale impotentei democra?ii siliconate
b?trân? matroan? care îmi face zilnic
de pe ecranul color al mass mediei vândute
cu ochiul ei din sticl? mat? ciobit
în rimelul sub care î?i ascunde menopauza
?i lasciv îmi arunc? bezele otr?vite
dintre tampoane sângerânde de via??
ce mu?c? înfometate din pa?aportul european
cu gust de c?p?uni ?i dezr?d?cinare
aurolacul din canale prin mila str?zii
?i url? în?bu?ite sub pre?ul reformei
unei forme str?ine pustiite de oamenii ei
refugia?i în spitale f?r? paturi medicamente ?i medici
ori în biserici profanate ?i ?coli analfabete
rugându-se s? nu-i mai apuce ?i ziua de mâine
îmi spui s? nu mai beau
din ?oiul ?sta murdar licoarea speran?ei
o târf? fardat? în culorile constitu?iei tapet
ro? galben albastru pe palatul parlamentului
fost cândva casa poporului ajuns? bordel de lux
ce m? în?al? prin cluburi de poker ?i fi?e
ori limuzine cu beizadele masturbate
în palatul victoriei ?i celelalte cotloane-ale puterii
spermatozoizi ai bunast?rii noastre viitoare
ejacula?i din tiparele unui globalism ocult
ce a planificat ca pe planet? s? r?mân?
numai bastarzi – ilu?trii exponen?i ai speciei umane –
trist vernisaj cu falsuri în muzeul de figuri rupestre
ce se porcesc sfidându-ne din balta de eurodolari
?i-mi spui s? nu mai beau c?-mi face r?u…
existen?ial?
off bine c? e diminea??… în sfâr?it
tremur tot iar am avut co?maruri
azi noapte numai o clip?-am a?ipit
?i am visat-o sub mantia rece ?i grea
venise doar s? m? obi?nuiesc cu ea
m? scol zorit mai obosit ca ieri
mai fac un pas nesigur c?tre nic?ieri
m? împiedic de tot ce-mi iese-n cale
?i ochelarii ??tia consum? de o vreme
din ce în ce mai mult? vedere
sorb cu nesa? o gur? de aer poluat
de la balcon îmi salut zâmbitor vecinul
?i el jovial iar??i m? înjur? în gând
c? eu mi-am închiriat loc de parcare
trebuie neap?rat s? trec pe la benzin?rie
s?-mi pl?tesc taxa pentru groapa… bârrr
de pe drum ?i impozitul pe fum
apoi o s? dau pe la circa financiar?
s? le las birul pus pe existen??
nu vreau s? le r?mân cu-n sfan? dator
un câine urineaz? pe ma?ina mea
de n-a? uita s? cump?r ni?te lumân?ri
la noapte o s? mai cad? o stea
poate s-o g?si s? le aprind? cineva
îmi întind ni?te eu-ri pe pâine
mai mu?c fl?mând o por?ie din via??
o molf?i încet cu din?ii din fa??
e amar? ?i parc? îmi tot r?mâne în gât
sorb însetat un pahar de ap? cu nitra?i
?i pentru inim? înghit o aspirin?
c? mai e ceva vreme pân? la asfin?it
da bine c? se apropie iarna… în sfâr?it
iarn?
sunt singur f?r? bani ?i f?r? nume
?i se apropie din nou cr?ciunul
planeta e mai grea de lume
mul?i zic c? ne-a venit ajunul
nu se pricep ori mint cu to?ii
apocalipsa e la mine-n suflet
m? lupt din greu cu ironia sor?ii
habar nu am dac? mai cuget
e iar??i plin? lumea de r?zboaie
de s?r?cie lucie de boli ?i de palate
?i nu se întrevede nicio ploaie
s? ne mai spele de p?cate
m? prinde iarna desfrunzit
copac ce ?i-a pierdut menirea
?i strig? în pustiu neauzit
m-a p?r?sit demult p?durea
?i ziua ninge noaptea ninge
decembrie m? viscole?te cu colinde
iar??i la mine mo?ul nu ajunge
e prea târziu pân? ?i îngerul m? vinde…
sunt…
bou care ?i-a pierdut un ou / strigare f?r? ecou
icar r?mas f?r? de car / ?i plugar ce nu mai ar
élan r?t?cit în lan / anuarul f?r? an
tei din care-au c?zut ei / olimp p?r?sit de zei
mac ce s-a-n?epat în ac / azilul f?r? s?rac
unul ce-a fost declarat nul / îmbuibatul nes?tul
rai und’-se m?nânc? ai / un ciuline f?r? scai
iap? care soarbe ap? / usturime f?r? ceap?
toac? care bate-n oac? / copil l?sat f?r? joac?
onor p?r?sit de nor / muzic? f?r? sonor
roi împr??tiat de oi / nevoia? f?r? nevoi…
revolt?
din toate câte-s eu am vrut s? zbor
visam s?-ajung culeg?tor de stele
eternitatea s?-mi sculptez în ele
dar într-o zi aflat-am c-o s? mor
sunt donquijotul vie?ii efemere
de care o doamn?-n negru-î?i râde
c?ci fiecare clip? ca un gâde
din arip? îmi smulge pene
când zbor de fapt eu cad e în zadar
s? mai sper la cerul t?u cucernic
nu sunt decât o zi în calendar
cum s? te mai cred atotputernic
?i bun când vezi ce mi se-întâmpl? dar
m? la?i prad? timpului nemernic
muritor
din afara mea
n-am clip? de pace
sensibilul m? preseaz?
deloc sensibil
aproape c? m? strive?te
dar nu g?sesc vorbe s?-l urlu
doctore
dinspre interior e ?i mai r?u
mult prea mult? lini?te
ca o molie misterul m? roade
m? mistuie perfid
nu-l simt dar îl intuiesc
cum m? viermuie?te
la umbra ?i cu complicitatea ta
timpule
antihegel
toat? via?a m-au chinuit insomniile
vai de s?rmana nevast?-mea
nu închideam ochii c? ?i începeam s? dau teze
niciodat? nu am aflat dac? am luat not? de trecere
acum am ajuns un biet infirm
mi-e ru?ine s? mai ies printre semeni
protez? dentar?
protez? ocular?
protez? auditiv?
pro tez? meditativ – contemplativ?
bine m?car c? în sfâr?it pot s? dorm lini?tit
sunt v?duv ?i am sc?pat ?i de proteza penisular?
absolut ilogic orice ai face finalul e acela?i
tez? antitez? ?i… a?i ghicit protez?
bietul einstein
mai fac un pas cl?tinându-m?
pe sârma asta invizibil? a relativit??ii
nu m? tem c? voi c?dea în gol
fiindc? gol am venit spre-a m? umple
m? tem de pr?bu?irea în absurd
creuzetul unde spa?iul devine timp
?i invers func?ie de viteza c?derii
care se va întâmpla cândva
când va începe s? m? preocupe
condi?ia mea în lumea asta unde
totul e adev?rat pentru c?
e adev?rat ?i c? totul e fals
?i totul e fals fiindc?
e fals ?i c? totul e adev?rat
atunci s? te v?d dumitre cu ce te umpli
beau
sup?rat am deschis o sticl? cu vin
noaptea târziu sub cerul cur?ii mele
stelele îmi sclipeau ?i m? mustrau
dar eu de singur?tate beam ?i tot beam
pân? am prins un pic de curaj
?i m-am luat la har?? cu dumnezeu
l-am anun?at direct c? el nu mai exist?
de ceva vreme aici pe p?mânt un nebun
îi bâlbâiam numele l-a declarat mort
?i eu preacredinciosul îl cred m? jur
i-am spus c? n-are cruce ?i nici m?car mormânt
l-am întrebat la cine doamne-acuma s? m?-închin
n-a zis nimic mi-a mai turnat înc-un pahar cu vin
cu team? ca pe împ?rt??anie l-am b?ut
mi-am zis în gând c?-i vremea s? m? spovedesc
?i spus-am despre mine toate bune ?i cele rele
i-am pomenit apoi din nou de filozof
despre acel afront imens? imens? blasfemie
m? a?teptam s?-l fi înfuriat în a?a hal
c? o s? m? scuture din pomul vie?ii
îns? nimic nimic nu s-a-întâmplat
de enervare am mu?cat cu din?ii din pahar
nu se poate nu se poate cum doamne cum
un eretic în loc s?-l arzi în iad tu îl proclami geniu
nimic pocalul spart pe jum?tate plin de sânge
m? îmbia cu mirul lui dumnezeiesc
sfios descump?nit am vrut s?-l dau pe gât
îns? ceva o mân? nev?zut? parc? m-a oprit
aud ?i-acum în jur cum noaptea îmi ?optea
sunt viu e gol mormântul meu în tine
cum vezi te las s? îmi putreze?ti crucea
?i-apoi o s? m?-ntorc din nou la mine
umil
argonaut de dincolo de timp
m?r?eluiam spre ve?nicie
înve?mântat în praful astrofizic
pavându-m? în drumul meu
c?rare pentru schiopi ?i orbi
cu dorul începutului f?r? sfîr?it
am obosit aici doar pentr-o clip?
cât s?-înfloresc în mine m?rul
din care cei ce vor mu?ca s? vad?
c? sunt ei goi dar pot s? mearg?
toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi m? ciopleam arc?
ne?tiutori s? m? vâsli?i prin taina vie?ii
chema?i de str?lucirea lânilor de aur
spre ??rmul însorit cu amazoane
speram c?-n visul lor erotic
p?catul m? va întrupa idee
în care inocent jucându-mi rolul
m-oi me?teri-n de?ertul meu finit
pe-un soclu de uit?ri clepsidr?
azi nume pe-un mormânt de c?r?i
oglind? palid? a unui tragic chip
pictat în am?giri ?i schiop ?i orb
s?rman argonaut de dincoace de timp
umil cer?esc la cap de pod un ort
resemnare
m obosit s? tot fiu cruce
pe care zilnic s? m? r?stignesc
caut epitaful s? m? urce
spre cerul unde o s? odihnesc
gol am venit ?i gol a? vrea s? plec
las drept urm? ve?mântul meu de verb
?i via?a-mi cu coarnele-i de cerb
în care-am s? m? ?es descântec
tu timpule ce-n grab? m? petreci
nu î?i cer vorbe s? m? alinte
nu-mi vreau statui din doruri reci
nimenea s? nu m? ?in? minte
vreau doar s? adorm s? dorm în veci
înmormântat între cuvinte
a venit
a venit… a venit toamna
ca o lespede peste inima mea
auzi cum ?ip? strivit? iubirea
anun?a?i de urgen?? salvarea
s? vin? s? vin? ?i-o macara
s?-mi ridice moralul de s-o putea
cu un ?pri? de vin ?i ap? grea
s? beau pân? s-o împrim?v?ra
?i dac? cumva va mai înmugurii
eu în al vie?ii bordel beat cri??
poate o clip? m? voi mai trezi
înamorat de vreo copili??
de atâta dor de va muri cumva
?i nimic de mine nu s-o mai ?ti
f?r? bocete ori alte sindrofii
v? cer pune?i-i la cap crucea mea
a venit… a venit toamna
o lespede peste inima-mi grea
auzi cum ?ip? strivit? iubirea
anun?a?i v? rog urgent salvarea
“ce-i pas? codrului“
raza soarelui pierea
vântul nu m? auzea
luna nici nu m? privea
seva-mi prin ran? curgea
mugurul mi se stingea
verdele mi se r?cea
sub p?tura alb? de nea
mi-era necaz ?i m? durea
c? am r?mas doar r?murea
?i ea c?prioar? r?nit?
via?a
mergea înainte
l?sând în urma ei
pe cenu?iul efemerit??ii
ca ni?te pic?turi de timp
cimitire de eu
secunda
adesea îmi spuneai mam? c? eram un bo?
din care ochii m? izvorau iubire
nu am secat mai curg înc? în nerostire
s?-i fur misterului ceva precum un ho?
m? tot strecor printre metafore ?i rime
s? m? cur?? de-oi putea de-a tale vine
?i-n fiecare zi mai urc în adâncime
cu disperare caut drumul c?tre mine
larv? harnic? tot scormonesc în min?
pepite sfinte s? îmi îmblânzesc datul
poate mi-or cre?te mam? aripi de lumin?
himeric efortul prive?te stau ca mutul
nu ?tiu descântecul ?optit de muza bun?
s? pot opri secunda care-mi roade lutul
revolt?
din toate câte-s eu am vrut s? zbor
visam s?-ajung culeg?tor de stele
eternitatea s?-mi sculptez în ele
dar într-o zi aflat-am c-o s? mor
sunt donquijotul vie?ii efemere
de care o doamn?-n negru-î?i râde
c?ci fiecare clip? ca un gâde
din arip? îmi smulge pene
când zbor de fapt eu cad e în zadar
s? mai sper la cerul t?u cucernic
nu sunt decât o zi în calendar
cum s? te mai cred atotputernic
?i bun când vezi ce mi se-întâmpl? dar
m? la?i prad? timpului nemernic
Eu nu m? tem!
Multe rele au trecut peste noi ?i altele vor mai veni… Dar EU nu m? tem. Nu pentru c? sunt mai curajos ori mai bine ap?rat decât al?ii. Ori c?, militar fiind, „jocul cu moartea” e meseria mea! Pur ?i simplu eu nu m? tem pentru via?a mea. Pentru c? via?a mea începe cu via?a de apoi. În fond, tot via?? e ?i urma mea. Am fost botezat, nu doar în lacrimile sfin?ilor lui Cioran, ci ?i în durerea neamului meu de ??rani obidi?i ?i oropsi?i. Din r?bdarea ?i suferin?a lui mi-am f?cut nu doar plato??, ci ?i sabie ?i condei. Eu nu am vulnerabil nici m?car „c?lcâiul lui Achile”. ?i aceasta pentru c? sunt cel mai muritor dintre muritori – OM simplu.
M-a? teme pentru ?ara mea! Dar a ajuns atât de mic?, de s?r?cit? ?i de zdren?uit? c? nu mai am de ce a m? teme pentru ea. De acum nu i se mai poate întâmpla nimic mai r?u. A ajuns la cap?tul supliciului, ru?inii ?i dec?derii. Du?manii nu mai au ce-i face. Haita, ce cu l?comie a sfârtecat-o, a fl?mânzit mu?când din ea. Nu i-a mai r?mas decât s? se autodevoreze. Din trupul, îngurgitat, al ??rii mele ?i din haita, ce ?i-a f?cut din sine ultimul osp??, va r?mâne un singur lup – Lupul cel Alb al Neamului Meu.
M-a? teme pentru neamul meu! Dar neamul meu a murit ?i a înviat de atâtea ori c? moartea îi este simplu somn ?i art? a supravie?uirii. Nu trebuie s? mai renasc? pentru c?, prin sfin?ii ?i martirii s?i, a devenit nemuritor. Trebuie doar, din nou, s? se de?tepte „din somnul cel de moarte”! C?ci, din atâtea de?tept?ri, a adunat în el întreaga pace, bun?tate ?i în?elepciune a lumii. Neamul meu este Albul Lup, mereu mu?cat de to?i, dar care n-a mu?cat pe nimeni. De aceea, se ofer? pe sine drept ofrand? la victorii, pentru c? au fost ob?inute întotdeauna în r?zboaie fratricide ?i î?i tr?ie?te înfrângerile ca pe cele mai mari izbânzi!
Eu nu m? tem pentru via?a mea, pentru ?ara ?i pentru neamul meu. Pentru c? eu, cu to?i ai mei, suntem Lupul cel Alb ce se arat? numai celor buni, dar cutreier? neobosit, ca un st?pân ce este, p?mânturile Daciei Felix.
?ara nu ne-o mai poate fura nimeni pentru c? este în mine ?i este în noi. Iar noi, mu?c?m din smoala ?i din talpa Iadului nostru p?mântean ca din pasca lui Hristos. Ne sacraliz?m, ne ascundem vremelnic ?i pogorâm din Istorie, la ceasul de?tept?rii, în Geografie. ?i din Spiritul nostru liber ?i curat înflore?te Hiperboreea, adic? România Mare!
Ca orice fiin??, ?i eu sunt biet trec?tor. De pe hart?, ?i ?ara poate s? dispar?. Pentru c? nimic nu este mai efemer decât hotarul, când el desparte fra?i. Dar patria din suflet se înal?? la Cer, împreun? cu el, ?i r?mâne la fel de nemuritoare!
Trecutul ne-a strivit mai mereu, a?ezându-ne nemilos sub vremuri. Prezentul ne apas? înc? ?i ne doare. Dar ZIUA DE MÂINE ESTE A NEAMULUI MEU!
„De?teapt?-te române din somnul cel de moarte” nu ne mai este doar imn, ci rug?ciune ?i od? a Învierii pe care, în lipsa noastr?, când suntem oleac? pleca?i din istorie, o doine?te „râul ?i ramul”.
De aceea, eu nu m? tem!