Category Archives: Proză

Schiloadă pictură în cuvinte!

Testament

Mă, să ştii că şi pe umerii mei se sprijină Romania Mare! Da’ voi, în loc să o păstraţi ca pe lumina ochilor, vă ciondăniţi cât e ziulica de mare pe te miri ce. Aproape se împlineşte suta de ani de când, ca nişte chiori, unii îl iordăniţi, adică-l ridicaţi în slăvi pe rege şi… Read More »

Jelanie mută (comandorului Dobre)

Nu găsesc vorbe destul de mari și de frumoase să te povestesc, nu am nici cuvinte destule să te vorbesc până la capăt. Doar tăcerea mută a durerii din inimile celor care te iubim te poate rosti pe tine cel adevărat. Știu că ai fi vrut să-ți însăilez un necrolog, dar cum puteam prin câteva… Read More »

Amnistia

“Mă, băiete, auz că acu’, cu trecerea la vremuri noi, vă dă și vouă, ăstora de la armată, voie să vă cumpărați apartamentul în care locuiți. Și că ai adunat ceva bani, da’ ați mai vrea să vă împrumutați la bancă. Treaba voastră, vă mai ajut și eu cu ce mai am, da’ io zic… Read More »

Smeritul

Ăsta al lu’ Puțică… I se spune așa pentru că a moștenit-o din neam, de la tac-su mare mică, miiică. Săracul n-are nicio vină. Nu auzise el de Adler, dar complexul de inferioritate îl rodea. De înciudat ce era, i se opăreau măruntaiele în el. Mai rău ca o cobră scuipa venin. Așa pricăjit se… Read More »

Poetu’

Bă, băiete, îmi plăcu mult cum vorbiși. Și ce auzi, sunt om bătrân acu’, am văzut multe, da’ mă puseși pă gânduri. Mă, să vă povestesc io o întâmplare adevărată. Îl știți pe ăsta al lu’ Nae al lu’ moș Dobre, pe Mitică mă. Măto îl polocriserăm noi când eram mici! Nu îi zicea lu’… Read More »

Pigmeul

Slab la minte şi mic de statură… Îl bântuia un mare vis. Să ajungă şi el comunist! De-l întrebai, habar n-avea de ce… Însă n-a putut. Oricât s-a linguşit… S-a agitat şi s-a zbătut… Nu ştim din care pricini. Viaţa îi dăduse cu sictir! El nu o făcea pentru ceva anume. Fiindcă credea în vreo… Read More »

Legenda fructului oprit…

datează, eheei, de multă vreme. Din timpuri imemoriale! Ea e pricina pentru care şi acum Tatăl, la cafeaua de dimineaţă, încă îl mai mustră în fiecare zi, cu un soi de autoreproş, pe Fiul: „Vezi de ce a trebuit să accept crucificarea ta? Câte ai mai fi putut, încă, să faci acolo pe pământ! Ştiai… Read More »

Uzurpare

Într-un târziu m-am privit în oglindă. Şi pe dată ce m-am zărit, îngrozit, am dorit să fiu altul… Cum habar nu aveam cine anume… în momentul acela, din senin, s-a pornit Apocalipsa. Exact aşa cum a prezis-o Ioan! Eram ultimul om de pe pământ şi fugeam, fugeam cu mine însumi îmbrăcat într-o cămaşă de forţă… Read More »

Jupânul

Prin fularul strâns legat în jurul gurii şi nasului, mirosul respingător de cadavru în descompunere devenea, oarecum, suportabil. Senzaţia de vomă se menţinea însă… Apucă de colţurile păturii şi împreună cu Fane al Gârtănoaiei îl înfăşurară, ca pe un colet, şi îl aruncară peste celofanul din cărucior. Îl împăturiră din toate părţile şi, să nu… Read More »

De haram a fost…

Tare multă înţelepciune trebuie să fi adunat neamul acesta al nostru în proverbele sale…Şi toată, rodul unor întâmplări cândva demult trăite! Să fi avut vreo opt – zece ani, nu mai ţin minte în ce clasă eram la şcoală, când, într-o dimineaţă, nenea Mitu, frate-miu, a băgat de seamă cum eu mă strecuram pe gemuleţul… Read More »