război târziu în noapte, sub candela lunii în odăiţa sfinţită cu dor îşi ţese fecioara arniciul din suflet alesului drag velinţă de vise urzită demult în ziua plecării sub formă de-adio ori ultim sărut când gara grăbită pleca către front şi trenu-i rămânea ascuns în privire de-un an aşteaptă scrisoarea să vină a adunat… Citește mai mult »
dumnezeu da da dumnezeu nu vă miraţi e un copil… de lut în singurătatea lui a luat o bucată din sine a început să se joace cu ea şi după chipul şi asemenea sieşi a plămădit un alt copil mai mic căruia i-a spus pământ adică pe limba lui cerească adam i s-a părut că… Citește mai mult »
se usucă şi mă doare de câtă aftă s-a adunat pe ea barbarism englezisme franţuzisme hispanisme ungurisme ţigănisme mi-o schilodesc toţi veneticii sărmana abia mai molfăie cuvinte… în centrul ţării e autonomizată peste prut moldovenizată în balcani valahizată în emigraţie paternizată iar în mass-media manelizată asist neputincios cum mi-o ucide internetul țăranul se orăşenizează prin… Citește mai mult »
Ştiaţi că oamenii sunt nişte piramide, din lumini şi umbre? Viaţa lor este un neînţeles joc multicolor. În lumină sălăşluiesc adevărul, dreptatea, binele şi frumosul; în umbră se ascund toate relele. Scânteie divină ce se materializează, fătul, în pântecul mamei, este o umbră ce se iluminează. De aceea, la naştere fiecare dintre noi e o… Citește mai mult »
Slab la minte şi mic de statură… Îl bântuia un mare vis. Să ajungă şi el comunist! De-l întrebai, habar n-avea de ce… Însă n-a putut. Oricât s-a linguşit… S-a agitat şi s-a zbătut… Nu ştim din care pricini. Viaţa îi dăduse cu sictir! El nu o făcea pentru ceva anume. Fiindcă credea în vreo… Citește mai mult »
datează, eheei, de multă vreme. Din timpuri imemoriale! Ea e pricina pentru care şi acum Tatăl, la cafeaua de dimineaţă, încă îl mai mustră în fiecare zi, cu un soi de autoreproş, pe Fiul: „Vezi de ce a trebuit să accept crucificarea ta? Câte ai mai fi putut, încă, să faci acolo pe pământ! Ştiai… Citește mai mult »
către nepotul meu, cel care întârzie ori nu vrea să se nască, deși a depășit termenul, pentru că nu a aflat, încă, cine o să fie. Numele meu e Dumitru, dar lumea îmi spune Mitică, probabil, mă alint eu, pentru că am fost predestinat să fiu o fiinţă mitică. Cel de Marc înseamnă războinicul, pentru… Citește mai mult »
Oricât mă străduiesc să-i fiu pe plac lui Melchizedek şi să-mi imaginez geometria sacră numită floarea vieţii, enigmatică ansamblare de cercuri, drept model al creaţiei sub care se relevă ordinea divină mi-e imposibil, e în afara capacităţilor mele de cuprindere. În schimb, nu pot face abstracţie de faptul că sculptura şi ornamentaţia portului şi podoabelor… Citește mai mult »
După ani de meditaţie în pustiu, lângă turma sa cu oi, tânărul Moise atingea starea de autocontemplaţie (iluminare) care îi permitea să îşi reveleze la exterior focul interior al propriei misii. O voce, pe care o percepea ca din afara sa, îi comunică ce anume are de făcut. Nedumerit întreabă în numele cui să purceadă… Citește mai mult »
Într-un târziu m-am privit în oglindă. Şi pe dată ce m-am zărit, îngrozit, am dorit să fiu altul… Cum habar nu aveam cine anume… în momentul acela, din senin, s-a pornit Apocalipsa. Exact aşa cum a prezis-o Ioan! Eram ultimul om de pe pământ şi fugeam, fugeam cu mine însumi îmbrăcat într-o cămaşă de forţă… Citește mai mult »