dacă mai întâi a fost Cuvântul și cuvântul ești Tu atunci eu lutul acesta păcătos în care pe când eram sacru ți-ai duhovnicit sămânța rătăcită aiurea de vântul ispitei ce acum răsare din mine cuvinte așezate într-un strâmb poem sunt de fapt un ziditor Te pământenesc din ele mântuire a duhovniciei
viața omului – frunza pomului din grădina raiului ce-ascunde în infinit taina fructului oprit cade frunza cade omul cruce se preface pomul mugurele înverzește și omul se omuiește prin adam cel fără teamă femeia devine poamă poamă-mamă mamă-poamă
nu eu sunt păcătosul o știi cel mai bine biblia mă face vinovatul de serviciu păcatul s-a născut când ai ieșit din Tine însăși existența-Ți este supremul viciu cine e rebelul ce a ucis neantul atuncea când din flori bastard născu lumina cea care a făcut să Ți se vadă chipul zidirii spre a-i fi… Citește mai mult »
Blaga a adunat suficiente pietre spre a se face templu în împărația înțelepciunii. Sistemul său filozofic, atât de seducător, e construit, însă, pe un temei șubred. Plecând de la atotputernicia Marelui Anonim, filozoful își pune problema dacă acesta nu ar putea crea entități egale sieși, care ar duce la rivalitate și la încercarea de uzurpare.… Citește mai mult »
Iudaismul e o religie pe verticală. Înțelegerea între Cel ce nu poate fi numit, rostit (Yahve) și poporul său ales! Sacrul legământ făcut prin Avram e consemnat de către Moise în Vechiul Testament. Aleșii, faimoși pentru desele rebeliuni (deformări ale înțelegerii), au folosit, însă, privilegiul lor împotriva celorlalți. Spre a le repara erezia, Cel de… Citește mai mult »