Motto:
„Pentru neamul ce-a urcat prin spad?/iertare nu-i; de spad? o s? cad?”
G.G.Byron
Înc? de la apari?ia Rusiei Sovietice, doctrina sa politico-militar? a suscitat un deosebit interes, în primul rând, din partea poten?ialilor adversari, interes generat, nu atât de ineditul formulelor adoptate ci, mai ales, de dorin?a de a-i putea explora sl?biciunile, descoperi limitele, neajunsurile, aspectele vulnerabile în vederea exploat?rii lor eficiente. Victoriile ob?inute în cel de-al doilea r?zboi mondial, în confruntarea direct? cu armatele celui de-al III-lea Reich, au probat poten?ialul politico-militar de care dispunea URSS ?i i-au conferit autoritatea ?i prestigiul interna?ional ce au propulsat-o în rândul primelor puteri ale lumii. În contextul fr?mânt?rilor care au ap?rut pe timpul ?i dup? Conferin?a de pace de la Paris, legate de noul statut al lumii postbelice, SUA ?i Occidentul au fost nevoite s? ?in? seama de comportamentul interna?ional al Sovietelor, precum ?i de for?a ?i capacitatea lor militar?.
11.1 Blitzkriegul sovietic
Realizarea, relativ repede, de c?tre Moscova a bombei nucleare, uria?ul arsenal militar clasic, precum ?i pozi?ia dur? adoptat? în perioada atât de fierbinte, totu?i, a r?zboiului rece au înfiripat, treptat, în fa?a lumii libere imaginea URSS ca stat militarist, agresiv, animat de inten?ii ofensive, invadator, preocupat s? transpun? în practic? poruncile testamentare ale înainta?ilor. Drept rezultat, în perioada care a urmat pân? c?tre jum?tatea deceniului opt, aceste caracteristici ale statului sovietic au fost c?utate mai ales în cadrul ac?iunilor sale de politic? interna?ional?, dar ?i în con?inutul ?i fizionomia doctrinei politico-militare.
În rândul anali?tilor militari occidentali se considera c? termenul „doctrin?” era folosit în URSS de c?tre puterea politic? pentru determinarea caracteristicilor probabile ale unui viitor r?zboi, stabilirea scopurilor strategice care trebuiau atinse ?i a preg?tirilor care urmau a fi f?cute. Într-o serie de lucr?ri se sus?inea c?, preluând de la germani ideea „r?zboiului – fulger”, sovieticii au adoptat o concep?ie care le oferea posibilitatea s? ias? înving?tori într-un conflict mondial, cu toat? inferioritatea lor în ceea ce privea resursele financiare ?i tehnologice. Cele dou? principii – cheie ale respectivei doctrine erau: surprinderea la nivel strategic ?i rapiditatea înaint?rii for?elor angajate. Comportamentul sovieticilor în via?a interna?ional? a determinat acreditarea p?rerii c?, pentru garantarea propriului succes militar, era foarte important ca opinia public? interna?ional?, ?i în mod deosebit NATO ?i alia?ii s?i, s? fie pu?i în fa?a faptului împlinit, înainte de a fi putut hot?rî s? lanseze muni?ii nucleare asupra teritoriului sovietic ?i, de preferin??, înaintea oric?rei folosiri a acestor arme. Se aprecia c? doctrina sovietic? era eminamente ofensiv?; nu se punea problema ca for?ele sale armate s? r?mân? în defensiv? la nivel strategic oricare ar fi fost cauzele ?i tipul conflictului. Ulterior s-a recunoscut c? aceast? op?iune a fost mult modificat? în cursul deceniilor „dezghe?ului”. Pân? la mijlocul anilor ’60 se admitea c? r?zboiul ar putea lua, în mod inevitabil, o turnur? global? ?i nuclear?, imediat dup? deschiderea ostilit??ilor ?i c? for?ele clasice vor privi în mod pasiv loviturile date de unit??ile de rachete strategice, operative (adic? angajate la e?alonul teatrului de opera?ii) ?i tactice. Treptat, de?i eventualitatea utiliz?rii armelor nucleare se men?inea în prim plan, doctrina se ocup? mai mult de posibilitatea unei faze clasice a r?zboiului, de preg?tirea ?i conducerea opera?iilor de mai mic? amploare desf??urate cu mijloace nenucleare.
Mizând pe ?ocul psihic produs de tragismul singurului atac nuclear din istorie, sovieticii contau pe o anumit? ezitare la nivel NATO, în folosirea armamentului atomic. Acest lucru le-a permis s? spere c? utilizarea muni?iei nucleare va fi limitat? la câmpul de lupt?, deci f?r? pericol pentru teritoriul na?ional; acest lucru ar fi permis unit??ilor de înt?rire, venite din regiunile militare dispuse în adâncimea teritoriului URSS, s? formeze cel de-al doilea e?alon ofensiv. În lumina acestor considera?ii, sovieticii ?i-au împ?r?it for?ele în dou? categorii: „operative” (front, armat?) ?i „tactice” (divizie ?i e?aloane mai mici). Ac?iunea ofensiv? r?mânea pe prim plan pentru c? era singura capabil? s? dea rezultate decisive în confruntarea cu Occidentul. În acest sens au fost analizate opt principii fundamentale, prezentate într-o lucrare a teoreticianului V.J.Savkin: surprinderea; mobilitatea ?i rapiditatea de ac?iune; concentrarea pe direc?ia de efort; asigurarea superiorit??ii; p?strarea ini?iativei; men?inerea capacit??ii de lupt? a for?elor aliate; adaptarea planurilor de opera?ii la noile condi?ii; coordonarea ?i organizarea unor ac?iuni simultane în toat? adâncimea dispozitivului inamic.
Pe baza studiului poten?ialului economic ?i a situa?iei social-politice din Uniunea Sovietic? ?i ??rile satelite au fost pu?i în eviden?? o serie de factori cu rol determinant în adoptarea de c?tre sovietici a „doctrinei r?zboiului fulger”:
- primul era acela c? URSS ar fi con?tientizat uria?a presiune la care s-ar fi expus prin declan?area unui r?zboi, faptul c?, prin prelungirea duratei conflictului, cre?tea pericolul, pentru ea ?i coali?ia Tratatului de la Var?ovia, s? nu mai poat? rezista acestei presiuni ?i s? se pr?bu?easc?;
- un alt argument important, în favoarea unui r?zboi de scurt? durat?, îl reprezenta grija sovieticilor pentru moralul militarilor, c?rora li se spunea c? Vestul va fi pân? la urm? agresorul ?i c? militarii din NATO le sunt cu mult inferiori. Acesta ar fi fost serios deteriorat dac? trupele NATO z?d?rniceau îndeplinirea ini?ial? a obiectivelor strategice preconizate ?i transformau r?zboiul într-unul de durat?, care ar fi presupus jertfe enorme de vie?i omene?ti, priva?iuni de tot felul ?i pagube materiale imense;
- se considera, de asemenea, c? sovieticii percepeau pericolul pe care îl reprezenta un r?zboi de durat?, ce ar fi dus ?i la angajarea altor ??ri c?rora ar fi trebuit s? le fac? fa??, în ultim? instan?? fiind nevoi?i s? lupte pe dou? sau mai multe fronturi;
- totodat?, o victorie rapid? era menit? s? elimine pericolul transform?rii confrunt?rii armate într-un r?zboi nuclear interna?ional, care putea cauza ??rii agresoare prejudicii neb?nuit de mari; în acela?i timp ?ansele „exploat?rii ra?ionale” a succesului militar, ob?inut prin mijloace conven?ionale, ar fi crescut;
- un r?zboi de scurt? durat? avea pentru for?ele armate sovietice avantajul c?, în timpul lui, puteau surveni mai pu?ine întâmpl?ri neprev?zute. Faza de început a unui r?zboi de agresiune poate fi planificat? ?i preg?tit? pân? în cele mai mici am?nunte. Odat? r?zboiul declan?at, conducerea trebuie s? ac?ioneze pân? la e?alonul cel mai mic, cu mult spirit de ini?iativ? ?i consecven?? fa?? de ac?iunile greu de prev?zut ale inamicului, precum ?i s? fac? fa?? la timp situa?iilor nea?teptate;
- erau luate în calcul pierderile, care se presupuneau a fi mai pu?in considerabile într-un r?zboi scurt. Agresorul avea posibilitatea s?-?i angajeze unit??ile ?i ofi?erii cu cea mai bogat? experien?? ?i, pe termen scurt, putea exploata cu succes aceast? superioritate, avantaj care, prin prelungirea conflictului, se pierdea.
Observatorii ?i anali?tii vest-europeni erau de p?rere c?, pentru câ?tigarea rapid? a unui r?zboi, sovieticii ar inten?iona s? for?eze cât mai urgent posibil o b?t?lie decisiv? împotriva grup?rilor principale ale inamicului, atunci când acesta nu era înc? preg?tit. Trupele proprii urmau s? fie aduse în zona de opera?ii din spatele inamicului, înainte ca acesta s? se fi mobilizat ?i s? fi pornit mar?ul. Premisa indispensabil? ?i, totodat?, cheia succesului o constituia surprinderea strategic? care, comparativ cu surprinderea tactic?, se ob?ine mai rar. Deoarece aceasta s-ar fi putut dovedi insuficient? pentru a asigura încheierea victorioas? a r?zboiului, dup? ce inamicul a fost scos din echilibrul s?u de for?e ?i mijloace, sl?biciunea de moment urma s?-i fie exploatat? f?r? cru?are ?i cu cea mai mare for?? prin organizarea rapid? a unei ofensive, înainte ca el s?-?i revin? ?i s? poat? ac?iona. Pentru executarea unei p?trunderi strategice în adâncimea teritoriului inamic erau recomandabile: în primul rând, trupele de rachete ?i aeropurtate; sus?inerea lor prin atacuri terestre ale grup?rilor de manevr? ; ac?iuni ale for?elor speciale ?i de diversiune. Obiective de prim? însemn?tate le-ar fi constituit punctele de comand? cele mai importante, mijloacele de lupt? nucleare, infrastructura de mobilizare, mijloacele avia?iei ?i ap?r?rii antiaeriene etc. Santinelele urmau s? fie anihilate prin surprindere, iar podurile basculante coborâte pentru ca, astfel, trupele de asalt care se apropiau s? aib? posibilitatea de a cuceri raioanele fortificate înainte ca ap?r?torul s? poat? reac?iona în vreun fel.
Realizarea surprinderii implica o ampl? preg?tire prealabil? a serviciilor de informa?ii, precum ?i mult? diploma?ie, recurgerea inclusiv la promisiuni, amenin??ri ?i ?antaj în scopul sl?birii pozi?iei adversarului ?i al imposibilit??ii apel?rii acestuia, în caz extrem, la for?ele armate aliate. Asigurarea victoriei depline era nemijlocit legat? de nimicirea total? a inamicului ?i ocuparea celei mai importante p?r?i a teritoriului s?u pentru a nu i se mai da posibilitatea s?-?i revin? dup? înfrângere ?i s? recurg? la mobilizarea de resurse în vederea continu?rii luptei.
11.2 „Vezuviul” celei de-a „Treia Rome”
Concluzia final? la care ajungeau anali?tii era aceea c?, spa?iul cel mai potrivit pentru aplicarea acestei concep?ii îl constituia Europa. În viziunea respectivilor cercet?tori, un r?zboi între Tratatul de la Var?ovia ?i NATO nu ar fi surprins lumea occidental? decât într-un singur caz ?i anume, dac? se trecea la atac f?r? ca pe plan interna?ional s? existe vreo situa?ie de criz? sau încordare, iar pe plan politic „cerul era absolut senin”. Toate celelalte scenarii tradi?ionale, care preconizau încord?ri, tension?ri ?i crearea situa?iei de criz? ce precedau de regul? conflictul armat, excludeau garantarea surprinderii strategice. Se sus?inea c? generalii sovietici ar avea o mare predilec?ie pentru atacarea inamicului în teren greu accesibil deoarece aici el nu organizeaz?, de obicei, o pozi?ie de ap?rare destul de puternic?. Pentru a men?ine cât mai mult timp posibil surprinderea, în raport cu locul atacului, era important s? se atace chiar cu pre?ul unor pierderi considerabile ?i pe direc?iile probabile, adic? acolo unde inamicul se a?tepta ?i se ap?ra puternic. Împrejurarea cea mai favorabil? execut?rii unui atac prin surprindere era considerat? aceea în care condi?iile meteorologice ?i de mediu, în general, p?reau s?-l influen?eze pe adversar în modul cel mai negativ cu putin??. Deosebit de avantajoas? era conjugarea dificult??ilor climaterice cu perioadele în care vigilen?a inamicului sc?dea (concedii, s?rb?tori), nefiind exclus un atac la miezul nop?ii. Pre?ul pe care atacatorul trebuia s?-l pl?teasc?, având în vedere condi?iile dificile de atac, ar fi fost din plin compensat prin eficacitatea surprinderii.
În cadrul acestei strategii, deosebit de atractiv? s-ar fi dovedit tactica „vulcanului stins”. Imaginea familiar? a vulcanului lini?tit, care nu mai prezint? nici un fel de pericol, avea darul de a adormi vigilen?a ; disp?rea con?tiin?a gravit??ii evenimentului.Se considera c? URSS cultiva premeditat, legat de starea sa, imaginea unui vulcan stins, pe care se str?duia s? o consolideze prin toate mijloacele, astfel încât surpriza la izbucnirea focului s? fie un important factor multiplicator de putere. Convin?i c? o surprindere total? nu era totu?i posibil?, speciali?tii occidentali lansau avertismentul c? înfrângerea trupelor proprii nu era exclus? chiar ?i în condi?iile unui grad redus de surprindere strategic?, dac? aceasta ar fi fost exploatat? f?r? pierdere de timp, f?r? menajamente ?i cu toat? vigoarea militar? posibil?. Se estima c? e suficient, de exemplu, s? fie indu?i în eroare ?i lua?i prin surprindere factorii politici de decizie cei mai importan?i din Vest. În perioadele de destindere politic?, de dezbateri însufle?ite în problemele p?cii ?i dezarm?rii ?i de atitudini de aparent? conciliere, sovieticii ar fi încercat, prin mijloace specifice r?zboiului psihologic, abaterea aten?iei liderilor occidentali de la luarea de m?suri drastice indispensabile, dar nepopulare, pentru care trebuiau s?-?i asume r?spunderea. În perioada de „dialog pa?nic” cu Estul se considera c? ei ar fi fost tenta?i ca, în ciuda avertismentelor de natur? militar?, s? r?mân? în expectativ?, s? amâne hot?rârile nepopulare (cum ar fi cele privind mobilizarea de r?zboi) pân? la apari?ia indicilor clari, când deja totul ar fi fost mult prea târziu. Surprinderea putea fi treptat? ?i par?ial?, vizând fiecare component? în parte cum ar fi: direc?iile principale de ofensiv?, momentul atacului, armamentul ?i procedeele noi de lupt?. Surprinderea cea mai eficace se ob?inea atunci când Occidentul era determinat, la începutul r?zboiului, s?-?i disloce în mod eronat trupele. Dup? o desf??urare gre?it? a for?elor era cert c? inamicul nu se va mai putea redresa.
În ducerea cu succes a r?zboiului, al?turi de surprindere, un rol important, hot?râtor revenea, potrivit p?rerii lui C.N. Donnely, grup?rilor de manevr? operativ?, replica modern? perfec?ionat? a „grup?rilor mobile” existente în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, a c?ror principal? misiune consta în p?trunderea rapid?, cu for?e puternice, în adâncimea dispozitivului inamic. Spre deosebire de misiunile e?alonului doi, misiunea grup?rii de manevr? operativ? consta în aceea c? ea intra în ac?iune, cât mai curând posibil, în spatele inamicului pentru a-i rupe acestuia ap?rarea „dinspre interior spre afar?” ?i pentru a-i provoca pr?bu?irea politic?. Grup?rile de manevr? operativ? erau unit??i independente, e?alonate în func?ie de misiuni, înzestrate cu blindate, de t?ria diviziei pân? la armat?, ?i folosite pentru exploatarea eventualelor sl?biciuni ale sistemului de ap?rare occidental. Conceptul grup?rii de manevr? operativ? putea fi considerat la acea vreme drept un r?spuns la conceptele de „ap?rare activ?” (Active Defense) ?i par?ial, la cel de „atac în adâncime” (Deep Attack) al NATO. Pentru împiedicarea folosirii de c?tre Alian?? a armelor nucleare, una din misiunile de baz? ale grup?rii de manevr? operativ? consta în distrugerea purt?torilor de armament nuclear ?i împiedicarea utiliz?rii muni?iei nucleare tactice prin p?trunderea rapid? pe teritoriul inamic. În lucrarea Teoria sovietic? a r?zboiului-fulger, Peter Vigor, prezenta scenariul, considerat atunci perfect, al unui r?zboi de scurt? durat? declan?at de sovietici ?i alia?ii lor din cadrul Tratatului de la Var?ovia, dus cu mijloace conven?ionale ?i având urm?ri devastatoare care ar fi putut determina îngenuncherea Europei. El nu exclude totu?i , apriori, utilizarea mijloacelor nucleare. Observatori ?i anali?ti politici ?i militari occidentali recuno?teau, îns?, în cadrul unor studii, c? gândirea politico-militar? sovietic? cunoscuse muta?ii importante, strâns legate de schimb?rile produse în Europa ?i în lume de aplicarea ?i înf?ptuirea programelor „perestrioka” ?i „glasnosti”, determinate de amplificarea cursului destinderii pe plan mondial : se renun?a treptat la ideea confrunt?rii militare pe temeiuri ideologice; r?zboiul r?mânea posibil f?r? a mai reprezenta solu?ia unic?, inevitabil? pentru rezolvarea contradic?iilor ?i st?rilor conflictuale existente. La aceast? schimbare de imagine contribuiser?, în primul rând, transform?rile produse ca rezultat al m?surilor de reformare a vie?ii economice, sociale ?i politice interne sovietice, dar ?i ac?iunile promovate în politica extern? care f?cuser? posibil? unificarea Germaniei, instaurarea unor regimuri politice democratice în Europa Central? ?i de Est, adoptarea Cartei securit??ii europene de la Paris, desfiin?area Pactului de la Var?ovia, îmbun?t??irea rela?iilor cu China ?i Japonia etc. Acestea au fost înso?ite de alte ac?iuni în domeniul militar care i-au sporit ?i mai mult credibilitatea interna?ional? cum au fost: retragerea for?elor militare din Afganistan, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia ?i Mongolia; distrugerea unora dintre rachetele nucleare cu raz? mic? ?i medie de ac?iune; reducerea unilateral? a efectivelor militare etc. Se constatase o schimbare radical? în însu?i modul de în?elegere a problematicii securit??ii statului sovietic care, în opinia liderului s?u de atunci, Mihail Gorbaciov, era considerat?, din ce în ce mai mult, o problem? în primul rând politic?. În evaluarea for?elor ?i mijloacelor necesare men?inerii capacit??ii de ap?rare spiritul militarist avea s? fie înlocuit, progresiv, de principiul suficien?ei ap?r?rii.
?i totu?i imaginea vulcanului stins nelini?te?te în continuare. Rusia, mo?tenitoarea colosului sovietic, r?mâne a doua putere militar? a lumii, st?pânit? în str?funduri înc? de spiritul imperialist, alimentat secole de aspira?iile panslavismului, ce poate s? erup? în forme imprevizibile. Dup? e?ecul proiectului de slavizare a marxismului (leninismul sovietic), noua Rusie se poate regenera în cadrul unui alt proiect cu genez? arhaic? – rusificarea (slavizarea) ortodoxiei. În timp ce Occidentul, prin integrare, î?i dilueaz? substan?a identit??ii, transgresând c?tre o alt? spiritualitate, Rusia î?i redescoper? identitatea în?bu?it? o vreme în cadrele fostei URSS ?i probabil, pe m?sur? ce-?i va normaliza ?i stabiliza situa?ia intern?, va reîncepe s? ?i-o reafirme la exterior, în criz? de alte mijloace, chiar în forme violente. Se poate spune, analizând aceste temeri, c? deja, incon?tient, vestul european graviteaz? în jurul Rusiei, fie ?i numai pentru c? o plaseaz? în centrul preocup?rilor sale n?scute din nelini?tea ce o provoac? evolu?iile, poten?ial înc? imprevizibile, din acest imens spa?iu euroasiatic. În ciuda tuturor estim?rilor ?i a prognozelor, ce se întind de la extrema pesimist? la optimismul moderat, Rusia continu? s? r?mân? probabil cea mai mare necunoscut?, spa?iul unde se poate întâmpla orice. Nu ar fi exclus ca vest-europenii, care î?i savureaz? în prezent înaltul lor grad de civiliza?ie la care i-a adus istoria ?i îndelungatul lor exerci?iu democratic, s? se descopere, nu peste mult timp, epuiza?i de atâta libertate ?i s? acuze deschis cunoscuta angoas? existen?ialist? (Sartre). Rusia, aflat? permanent sub ocârmurie autocrat? ?i abia începând s? deguste libertatea (Doamne fere?te de anarhism!), s-ar putea afla într-o zi în postura unui alerg?tor, drogat de aroma libert??ii, care vine lansat din urm?, exploatând în cadrul sprintului final al unei îndelungate curse oboseala concuren?ei. Nu ar fi exclus ca atât de misterioasa, înc?, geostrategie a Rusiei s? fie tocmai aceasta. În fond visul ei imperial, încastrat în memoria urma?ilor de c?tre împ?ratul Petru, începea prin încorporarea Europei. Nu ?tim dac? ultimul Romanov l-o fi actualizat la scar? planetar? dar Lenin ?i Stalin, promotori ai revolu?iei mondiale, prefigurau perspectiva imperial?. Discutând strict, pe baz? de documente, câteva dimensiuni ale geostrategiei ruse?ti nu mai pot fi privite doar ca relative la scar? spa?io-temporal? atunci când sunt testamentare[1]:
- poporul rus este propulsat ?i animat de o chemare providen?ial? s? st?pâneasc? Europa. Ilustrul patter al Rusiei considera, înc? de pe atunci, c? na?iunile europene au atins vârsta neputin?ei care le face vulnerabile în fa?a tinerei na?iuni ruse. Invadarea Estului ?i Vestului de c?tre Nord este o mi?care natural?, perfect legitim?, ce corespunde scopurilor providen?ei, având rol regenerator pentru acestea; la fel cum Nilul îngra?? solul peste care se revars? ?i invazia barbar? a regenerat romanitatea;
- nu ?tim dac? visul marelui înainta?, par?ial împlinit în cadrul Imperiului Ro?u, s-a consumat pân? la epuizare ori î?i caut? des?vâr?irea într-o alt? configura?ia geografic? . Nu poate fi omis c? el primise Rusia ca un râu, o l?sase un fluviu ?i îi proorocise s? ajung? o mare care va fertiliza Europa;
- d? înc? serios de gândit îndemnul ca na?iunea rus? s? profite de avantajele altor ??ri f?r? s? piard? niciunul din cele proprii, în condi?iile în care actuala Rusie democratic? se înc?p??âneaz? totu?i s? conserve, chiar ?i în condi?ii total neprielnice, cât mai mult din zestrea geopolitic? de odinioar? mo?tenit? ?i solicit? cu insisten?? masive împrumuturi financiare; s? nu uit?m c?, probabil, arhitectura viitoare a Europei, cel pu?in dintr-o perspectiv? (estic?), r?mâne deja proiectat?. Rusia este predestinat?, a?a cum i s-a prezis, s? participe, cu orice ocazie, la orice cauz? în care Germania este direct interesat?, în scopul realiz?rii încercuirii ei. Acesta a reprezentat ?i motivul principal pentru care a acceptat reunificarea Germaniei ?i r?mânerea ei în cadrul NATO, precum ?i men?inerea Alian?ei. Ea r?mâne aliatul SUA, mai sigur chiar decât « perfidul Albion ». Este greu de spus ast?zi dac? nord-americanii, cu regimul lor democratic, ar sprijini o Marea Britanie comunist?, cum au f?cut cu fosta Rusie Sovietic?. Probabil c? da, având în vedere c? rebela colonie, ajuns? republic?, a salvat de dou? ori (r?zboaiele mondiale) regatul împotriva c?ruia se revoltase. Oricum, în Europa,deocamdat?, mai sigur? decât alian?a anglo-american? r?mâne cea americano-rus?. Rusia reprezint? cel mai solid punct de sprijin în care SUA î?i pot fixa ancora. Împreun? pot controla, dinspre Atlantic, Europa iar, dinspre Pacific, Asia; cele dou? uniuni de state sunt predestinate s? se sus?in? reciproc, dinspre Est ?i dinspre Vest, a?a cum Polul Nord ?i Polul Sud sus?in globul p?mântesc. Indici valoro?i, privind în?elegerea comportamentului viitor al Rusiei, ofer? ?i îndemnurile din testament privind:
- împ?r?irea Poloniei prin exploatarea rivalit??ilor ?i tulbur?rilor interne; provocarea permanent? a Suediei pentru a o determina s?-i fie ostil? Rusiei (eventual exploatarea rivalit??ii cu Danemarca) ?i a-i oferi acesteia motiva?ia de a-i lua cât mai mult din teritoriu; dezvoltarea rela?iilor comerciale ?i c?utarea prieteniei ?i alian?ei cu Anglia (strategie aplicat? cu succes în cel pu?in dou? ocazii cruciale); expansiunea f?r? r?gaz c?tre Nord, de-a lungul Balticii ?i spre Sud, de-a lungul M?rii Negre; provocarea în permanen?? de r?zboaie cu Turcia ?i p?trunderea prin Mediteran? pân? în Golful Persic; men?inerea rela?iilor privilegiate cu India;
- oricât s-ar crede c? maica Rusia s-a „debarbarizat”, momentul apoteotic al existen?ei sale ar putea deveni cel prefigurat. Adic? campania ofensiv? pe uscat împotriva Germaniei ?i Fran?ei, sus?inut? de o opera?ie de înv?luire, efectuat? cu dou? flote, „echipate cu hoarde asiatice”, una pornind din Marea Neagr? prin Mediterana ?i alta din Baltica pân? la Ocean, în urma c?reia ar putea deveni singura st?pân? a Europei;
- chiar dac? momentan Moscova î?i refuleaz? puseurile expansioniste, ea r?mâne foarte sensibil? la evolu?iile interna?ionale, plasându-se în imediata apropiere a oric?rui eveniment ce s-ar putea dovedi explorabil în avantaj propriu. Vechile practici, precum: „coruperea dietelor pentru a influen?a alegerea regilor”; plasarea de partizani în ??rile de interes; trimiterea de trupe ?i men?inerea lor în zonele unde le-ar putea fi periclitate pozi?iile; dezmembrarea statelor inamice vecine, pentru a le împiedica s? devin? puteri locale, prin stimularea unor tulbur?ri interne etc. r?mân de mare actualitate. Multe dintre acestea au fost deja îndelung exersate ?i adaptate noilor condi?ii în cadrul fostului regim sovietic, fiind aduse pân? la valoare de art? a expansiunii ?i domina?iei. Acestea continu? s? reprezinte o pre?ioas? mo?tenire la care nu se va renun?a probabil niciodat?. Toate, împreun? cu înc? uria?a armat?, r?mân în serviciul unui grandios proiect panslavist, exersat probabil, deocamdat?, pe calculator. Marele adormit (ursul siberian) se poate trezi oricând din aparenta hibernare; s-ar putea s? a?tepte doar condi?iile prielnice pentru a transforma amor?irea de ast?zi într-o prim?var? a rena?terii ruse. Interven?iile sale cu trupe în numele unor misiuni pacificatoare în spa?iul conflictual ex-sovietic, pe care are tot interesul s?-l men?in? activ ?i în Balcani reprezint? o confirmare a permanentei racord?ri la porunca venit? de peste timp. Oricât s-ar am?gi unii, aceasta r?mâne o permanen?? a conduitei sale politice. Este edificator îndemnul: „?ine?i na?iunea Rus? într-o permanent? stare de r?zboi în a?a fel încât soldatul s? fie adaptat la r?zboi ?i întotdeauna în stare de alarm?; l?sa?i-l s? se odihneasc? numai pentru a îmbun?t??i finan?ele statului, pentru a înt?ri armatele ?i a alege momentele oportune de atac. Astfel face?i ca pacea s? serveasc? r?zboiului, iar r?zboiul s? slujeasc? p?cii în interesul m?ririi ?i cre?terii prosperit??ii Rusiei”.
11.3 Noul vis imperial
Actualmente se poate discuta numai despre poten?ialul cu care viitoarea Rusie î?i va putea alimenta visul imperial la care, cu certitudine, nu va renun?a pentru c? ?i l-a convertit în destin. Promovarea geopoliticii sale, prin mijloace preponderent militar nu va mai fi posibil? ?i nici profitabil? dup? experimentul ?i e?ecul sovietic. Aceast? geostrategie fundamentat? pe for?a militar? s-a dovedit istoric falimentar?, exemplificând fie ?i numai prin e?ecul mongolilor, care absorbiser? militar imensa Chin?, al otomanilor în cazul Bizan?ului ori mai apropiat de noi prin blitzkrieg-ul german. Elanurile sale expansioniste vor fi stimulate mai ales de complexul de inferioritate, temporar obligat? s?-l tr?iasc? ?i ar putea avea ca suport etnicitatea, în cadrul unui proiect panslavist ?i ortodoxia, în cadrul unei tentative de reunificare a cre?tinismului.
Actualele op?iuni în domeniul securit??ii ar trebui considerate ca fiind numai relative ?i provizorii, r?spunzând unei perioade trec?toare, de temporar? criz? din istoria sa ?i având drept scop stabilizarea situa?iei interne ?i limitarea la minimum a pierderilor într-un moment neprielnic (manifestarea proceselor dezintegratorii ?i a tendin?elor centrifuge). În actualul stadiu Rusia nu poate fi preocupat? decât de identificarea amenin??rilor ?i de stabilirea strategiilor adecvate de r?spuns, fiind obligat? la un comportament defensiv. Într-un document al Institutului pentru Studii de Ap?rare (1995) se eviden?ia c? SUA, împreun? cu Occidentul, Israelul ?i Japonia, reprezint? principala amenin?are deoarece: este împiedicat? afirmarea Rusiei ca for?? politic?, economic? ?i militar? influent?; se încearc? transformarea spa?iului ex-sovieitc în colonie; sunt încurajate, prin intermediul Fondului Monetar Interna?ional ?i B?ncii Mondiale, scurgerile de capital. Se vorbea despre o conjura?ie occidental? care: încurajeaz? Turcia în Azerbaidjan ?i Caucaz pentru a controla petrolul din Marea Caspic? ?i a-?i reface influen?a; militeaz? pentru extinderea NATO c?tre Est în scopul izol?rii Rusiei ?i transform?rii ei în putere nuclear? de gradul doi; sus?ine expansionismul german c?tre r?s?rit etc. Erau propuse cinci directive strategice pentru contracararea tentativelor de marginalizare a Rusiei:
- renun?area la colaborarea cu F.M.I. ?i Banca Mondial?, revizuirea rezultatelor privatiz?rii, ordine în sistemul financiar ?i comer?ul exterior, exproprierea averilor ilicite ?i accentuarea integr?rii în Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.);
- împiedicarea accesului Occidentului la platoul petrolier al M?rii Caspice, la nevoie, chiar prin for?? ?i prin blocarea rela?iilor Turciei cu Azerbaidjanul;
- contracararea expansiunii c?tre Est a NATO prin ac?iuni împotriva balticilor, încetarea livr?rilor de gaze spre Occident, vânzarea de tehnologie nuclear? unor state arabe, alian?? cu Iranul ?i p?trundere în Golf etc.;
- reluarea programului na?ional de dezvoltare a for?ei nucleare ?i colaborarea în acest domeniu cu Iranul, Irakul, Coreea de Nord, China ?i India;
- anihilarea tentativei occidentalilor de subminare a procesului de integrare a fostelor state sovietice în cadrul Comunit??ii Statelor Independente.
Dac? aceste elemente sunt coroborate cu concluziile unui raport al Serviciului de Informa?ii Externe, de pe vremea când ?eful acestuia era chiar fosta eminen?? a statului pentru o vreme, Evgheni Primakov, dilema rus? începe s? se deslu?easc?. Astfel, se afirm? c?: renun?area la r?zboiul rece nu a f?cut lumea mai pu?in complicat? ?i nu a eliminat divergen?ele ?i conflictele interstatale; cre?te influen?a Turciei ?i Iranului în zon?, creându-se amenin?area ca acestea s? se manifeste ca superputeri regionale; Rusia este singura apt? s? garanteze evolu?iile în spa?iul ex-sovietic; solu?ia stabiliz?rii regionale este integrarea în C.S.I. prin unificarea economic?, limitarea suveranit??ii, cre?terea rolului structurilor suprana?ioanle, constituirea spa?iului defensiv comun sub conducere unic?. Acest proiect deschide perspectiva unei alte organiz?ri politice de tip confederativ.
Noua doctrin? militar? î?i propune s? r?spund? acestor comandamente majore ?i prezerv?, for?elor armate ruse, misiunea de a interveni oriunde în fostele republici sovietice pentru a garanta securitatea cona?ionalilor ?i la nevoie pentru a impune pacea, eventual sub mandat al Organiza?iei Na?iunilor Unite. Aceasta ar putea fi ?i explica?ia cecului în alb pe care pre?edintele Putin l-a acordat americanilor în tentativa lor de combatere a terorismului mondial. Îmbr?cat într-un tradi?ional costum chinezesc, pre?edintele rus a participat al?turi de ceilal?i doi lideri planetari, George W Bush ?i Jang Zemin, împreun? cu ?efii statelor riverane Pacificului, la summitul de la Shanghai ( 21 octombrie 2001) al Forumului de Cooperare Economic? Asia – Pacific (APEC) unde a condamnat, într-un consens f?r? precedent, terorismul, gândindu-se probabil la nesperata ocazie oferit? pentru a rezolva, în sfâr?it, problema cecen?.
[1] Testamentul împ?ratului Petru cel Mare, depus în arhivele Palatului Petrhof de lâng? Petersburg.