lini?tea mea

eram ne?tiutorul îns? ea m? ?tia un naufragiat fl?mând de dragoste ce înotam ag??at de via?a mea habar n-aveam und’ m? ducea tocmai când disperarea mi-era mai mare insul? a fericirii din valuri se-n?l?a ce dac? scyle ?i charibde ademenitor îmi încântau auzul întotdeauna ispit? numai ea mi-era trecut-au rele ?i r?zboaie peste mine ce… Citește mai mult »

Testament

M?, s? ?tii c? ?i pe umerii mei se sprijin? Romania Mare! Da’ voi, în loc s? o p?stra?i ca pe lumina ochilor, v? ciond?ni?i cât e ziulica de mare pe te miri ce. Aproape se împline?te suta de ani de când, ca ni?te chiori, unii îl iord?ni?i, adic?-l ridica?i în sl?vi pe rege ?i… Citește mai mult »

Omul…

Un proiect în continu? devenire. E firesc s? ne întreb?m: ?i pân? când? Mai întâi a fost Cuvîntul. ?i cuvântul acesta s-a rostit pe sine – AUM! Mantra primordial? prin care divinitatea ?i-a anun?at sie?i existen?a. Încercând s? afle cine este s-a pornit Crea?ia. Pe P?mânt are chipul lui OM. Cuvântul primordial ce ascunde în… Citește mai mult »

Jelanie mut? (comandorului Dobre)

Nu g?sesc vorbe destul de mari ?i de frumoase s? te povestesc, nu am nici cuvinte destule s? te vorbesc pân? la cap?t. Doar t?cerea mut? a durerii din inimile celor care te iubim te poate rosti pe tine cel adev?rat. ?tiu c? ai fi vrut s?-?i îns?ilez un necrolog, dar cum puteam prin câteva… Citește mai mult »

Amnistia

“M?, b?iete, auz c? acu’, cu trecerea la vremuri noi, v? d? ?i vou?, ?stora de la armat?, voie s? v? cump?ra?i apartamentul în care locui?i. ?i c? ai adunat ceva bani, da’ a?i mai vrea s? v? împrumuta?i la banc?. Treaba voastr?, v? mai ajut ?i eu cu ce mai am, da’ io zic… Citește mai mult »

spune-i

spune-i doamne c? sunt al t?u ?i s? m? lase-n pace cuvântule prietene roste?te-m? în ?oapt? s? nu se-aud? c? exist ofer?-m? toamn? în ruginiul frunzelor tale ca pe-o podoab? fals? cu foame în pântecul t?u mistuie-m? iubire ca pe-o rena?tere uit?-m? timpule pe cer?etorul de secunde la capul ?st?lalt de pod r?t?ce?te-m? drumule-n cerc… Citește mai mult »

fructul p?mântului

s? scap de r?coarea eternit??ii ?i s?-?i înc?lzesc focul la dogoarea p?catului am venit pe lumea asta eu lumin? galben? de viu cum catapeteasma împodobe?te altarul iubirea-mi pentru tine e o filocalie în care fiecare zi sfin?e?te s?mân?a ce lutul ne rode?te

genomie

chestia asta a lui camus cu sisiful e o prostie via?a e un ve?nic examen pe care îl lu?m mereu cu magna cum laude – moartea probabil singura constant? din univers absurdul existen?ei eroului are sens doar fiindc? se petrece în inexistent o ciclic? confruntare cu thanatos metafora bolovanului ca revolt? a sa e în… Citește mai mult »

ruga de pe urm?

pe lâng? via?? ?i moarte doamne tu mi-ai dat blesteme s? m? vezi ce fac cu ele de le-oi scrie în vreo carte da’ eu le-am iubit pe toate c?runte ori tinerele ca s? le scap de p?cate de-aia-s n?r?vit în rele de-oi veni la judecat? spre a m? în?l?a sfios nu-mi da aripi nici… Citește mai mult »