Ca ?i când ar fi cunoscut-o de mult? vreme, prietenos ?i îndatoritor, tot numai zâmbet se ridic? în picioare ?i galant îi oferi femeii locul. Se trase într-o parte mai ferit?, î?i încord? mâna dreapt? pe plasa ce amenin?a s?-i smulg? um?rul, cu stânga se apuc? zdrav?n de bar? ?i se înfipse bine cu picioarele în podea. Au cam început s?-i amor?easc? ?i s?-l doar? de la o vreme. Uneori, noaptea, îl înjunghie de nu pune gean? pe gean?, dar cum s? se vaite. L-ar auzi nevasta ?i ce fel de b?rbat ar mai fi el! Poate le-o fi ajungând ?i lor, bietele, acei kilometri de pas de defilare ?i atâ?ia ani de nesfâr?ite mar?uri… Mai ales alea pe timp de noapte ?i prin z?pad? pân? la brâu, cu tot harna?amentul în spinare! ?i, apoi, de când a trecut în rezerv?, el e c?r?u?ul casei.
Cum pân? la Obor mai e cale, s? mai treac? timpul, începu s? vorbeasc? în gând singur. “Noi, b?rba?ii, trebuie s? avem grij? de ele… S? le ap?r?m, s? le ajut?m, s? le respect?m, s? le c?im… S? le facem daruri, s? le min?im c? nu sunt prea grase ?i c? arat? nemaipomenit, c? mâncarea e grozav?… S? le iubim… Acum a ie?it moda c? se duc, pân? ?i la maternitate, s? nasc? împreun? cu ele! Cum dracu’ o veni asta?
Ehee… Chiar dac? le?ini, ai v?zut femeie s?-?i cedeze locul? Poate la cimitir, c? de-aia la v?duvie num?rul lor e triplu fa?? de al b?rba?ilor! Ce ?i-e ?i cu eticheta asta… Un b?rbat tân?r ofer? locul la toate doamnele ?i la toate tinerelele. Un vârstnic, la fel. Se zbenguiesc f?tu?ele astea la discotec? de nu mai pot. Da’, cum se urc? în tramvai, hop, d? gr?mad? peste tine ?i n-ai cum s? apuci un scaun de ele.
Uite, ?i doamna asta… S-a a?ezat de parc? i se cuvenea! Iar acum n-are alt? treab? decât s? se maimu??reasc? în oglind?. E trecut? bine de cincizeci, da’ se înc?p??âneaz? s? arate ca la treizeci. Vrea s? atrag? asupra ei toate privirile. Da’ în alt? parte e gândul ei… Vrabia m?lai viseaz?! Ai v?zut femeie s?tul?…
Dac? te gânde?ti, îns?, n-ai vrea s? fi în pielea lor. Pân? la urm?, bietele de ele, sunt ni?te ?inte în care nenoroci?ii ??tia de b?rba?i, au f?cut n-au f?cut armata, trag din toate pozi?iile. Poligon de încercare nu alta! Câte gloan?e adun?, s?rmanele, în ele într-o via??… E, he… ?i abia la b?trâne?e î?i dau seama c? le-a picat plumbul în picioare. Cum vezi una la prima or? a dimine?ii, tineric? tineric?, uitându-se disperat? dup? un loc liber e clar c? vine, s?raca, din poligon. A avut aplica?ie de noapte! ?i… o trage plumbul în jos.
Aha, uite c? se elibereaz? un loc… Na, c? s-a ocupat! Cum de cine?”