poet

de | 14 noiembrie 2018

în timp ce zeul sieși se prosterna
neputincios frumosul privea
cum beat criță infinitul
în văzul public își siluia eternitatea
cam ăsta-i adevărul și dreptatea
nu se inventase chestia cu abuzul
lumina era cam ambisexă
de-aia muritorii se confecționau din lut
și o boare misterioasă îi anima
chiar de lumea crede că sunt din …ut
necuvintele mă dureau
urlând tăcerile mă rosteau
clocotea neantu-n mine
de atâta dor de viață
că mi-am făcut sufletul liră
ei nu nu chiar din aia sterlină
și-am început să liric
cu metafore din alea fine
că te uimești de unde-ți vine
absolut deloc prozodic
cam cum se deda tata pe la vecine
nu aveam nici strop de minte
procedam eminamente nemetodic
de parcă făceam pe mine
și mă ștergeau la fund cuvinte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *