Motto:
„Sl?biciunea for?ei este de a nu crede decât în for??”
P.Valery
Raportat la o perioad? relativ scurt? de timp (decenii), oricât de mult s-ar schimba vremurile ?i oricât ar evolua un popor, interesele ?i aspira?iile sale natural-istorice nu se pot modifica radical. Chiar dac? ast?zi se plaseaz? în fruntea democra?iilor occidentale, manifestându-se drept lider în promovarea unor valori general-umane, poporul german conserv? în structurile sale arhetipale acel incon?tient colectiv ce s-a rev?rsat la exterior ?i „solidificat” în cele trei reichuri, care s-au succedat în virtutea unei organicit??i intrinseci. Deci, spiritul care a germinat aceste trei n?valnice izbucniri istorice ?i a propulsat crea?ia german? la rang de cultur? major?, afirmând o civiliza?ie ce s-a definit, în expresia sa statal?, ca mare putere european? ?i mondial? a r?mas activ; dup? frustr?rile ?i reful?rile, de o jum?tate de veac, poate erupe din nou în cadrul aceleia?i matrici genetice.
12.1 Nimic nou sub soare
Oricât s-au gr?bit unii s? considere hitlerismul un atavism al evolu?iei vor fi, probabil, nevoi?i s? recunoasc? c? el s-a înscris totu?i într-o logic? a devenirii poporului german. Nu ?tim dac? al Patrulea Reich a fost proiectat pe vreo plan?et? dar, cu certitudine, el exist?, de mult timp, în mintea multor germani ?i ar putea întruchipa, într-un moment favorabil, într-o alt? formul? adaptat? vremii, acea voin?? manifest? a germanit??ii. Noul context geopolitic î?i va pune, cu siguran??, amprenta asupra fizionomiei acestuia (imperiul) îns?, comparativ cu celelalte anterioare, va diferi probabil numai sub aspect formal, con?inutul (fondul) r?mânând aproximativ acela?i. Germania nu are decât dou? alternative: s? se diferen?ieze ?i autonomizeze treptat în cadrul procesului omogenizator al structurilor economice, politice ?i militare de tip occidental, atingând un moment al desprinderii de acesta, tendin?? ce o va duce la repetarea erorilor istorice ale trecutului; s? se impun? în continuare drept principal lider continental, tr?gând dup? sine Occidentul ?i punându-?i amprenta asupra devenirii acestuia în tentativa eliber?rii din corsetul anglo-saxon, lucru ce ar obliga-o la rela?ii privilegiate cu Rusia.
Identitatea german? este mult prea puternic? pentru a se mai l?sa, chiar ?i din considerente tactice, mult? vreme în?bu?it? sau estompat?. Ceea ce s-a chemat procesul de denazificare s-a dovedit în final a fi, în perioada r?zboiului rece, pentru ea, mai degrab?, un pansament care a protejat cicatrizarea r?nilor cu care al Treilea Reich s-a ales la sfâr?itul ultimei conflagra?ii mondiale. Din aceast? nou? încercare istoric? Germania iese serios c?lit? ?i cu multe probleme rezolvate. Cele mai importante câ?tiguri le-ar putea reprezenta: convertirea umilin?ei celor dou? patrii germane, ce s-au aflat sub ocupa?ie temporar?, în veritabil? în?elepciune, dup? ce orgoliul ?i arogan?a, specific prusace, au dus-o de fiecare dat? la dezastru; rezolvarea, în urma reconcilierii cu Fran?a, a istoricei dispute pentru suprema?ia terestr? în vestul continentulu, asigurîndu-?i astfel în sfâr?it spatele. Apoi, pr?bu?irea U.R.S.S. a determinat-o la reluarea mar?ului c?tre r?s?rit. Se pare c? a fost rezolvat? ?i mai vechea dilem? a modelului de expansionism. Celebra disput? între „politica colonial? ?i comercial?” ?i „politica teritorial?”, sus?inut? militar, s-a cristalizat în op?iunea validat? de experien?a englez? a „cuceririi economice ?i pa?nice a lumii”, puse îns? în serviciul unei noi politici teritoriale pe continent. Solu?ia militar?, de fiecare dat? elementul forte al politicii externe germane, pare definitiv compromis? ?i aceasta, în primul rând, de succesele noii strategii nemilitare. Dezmembrarea Cehoslovaciei ?i Iugoslaviei, consolidarea caracterului german al statului austriac ?i renun?area acestuia la statutul de neutralitate, integrarea în acela?i bloc politico-militar a Poloniei, constituirea ?i supravie?uirea ca stat distinct a Ucrainei demonstreaz? elocvent eficacitatea acestei strategii.
Muta?iile produse pe harta Europei, probabil deloc accidental, dup? reunificarea Germaniei fac ca afirma?ia c? testamentul Fuhrerului este magistral dus la îndeplinire s? nu apar? tocmai exagerat?. Simpla reamintire numai a unora dintre coordonatele majore ale acestuia permite sesizarea unei consecven?e ?i continuit??i ce se circumscriu unui proiect na?ional temeinic fundamentat ?i adânc înr?d?cinat:
- s? nu se îng?duie ca în Europa s? se formeze dou? puteri continentale. Orice încercare de organizare la grani?e a unei puteri militare s? fie considerat? un atac împotriva statului german. Fran?a, inamicul s?u num?rul unu din toate timpurile, este deja anihilat? în cadrul actualului sistem de organizare politico-economic? ?i militar? vest-european ce o plaseaz? în postura de principal aliat, predestinat, îns?, s? se mul?umeasc? cu un rol secund, asemenea unei remorci la dieselul german, dac? dore?te s? mai însemne ceva pe continent;
- împiedicarea, prin toate mijloacele, a apari?iei unei puteri este în egal? m?sur? un drept dar ?i o datorie. Dac? ea exista deja trebuia distrus?, lucru care s-a ?i întâmplat de altfel, prin dispari?ia uria?ului Imperiu Ro?u de la r?s?rit;
- izvorul propriei puteri s? fie în p?mântul patriei, în Europa ?i nu în colonii. Reichul va fi garantat numai atunci când fiecare german va avea bucata sa de p?mânt pe care s?-l cultive ?i la nevoie s?-l ude cu propriul s?u sânge. Acest lucru este pe deplin confirmat ?i de preocuparea permanent? pe care patria mam? a avut-o ?i o manifest? pentru etnicii germani din celelalte ??ri europene. În timpul r?zboiului o parte dintre ace?tia au fost folosi?i drept coloan? a cincea în statele supuse agresiunii. Pentru a-i proteja de prigoana dezl?n?uit?, în cadrul ac?iunii de denazificare ?i degermanizare, s-a dus ulterior o politic? de salvare a lor prin încurajarea emigr?rii în Germania, în multe cazuri, chiar cu pre?ul unor r?scump?r?ri. Dup? încheierea r?zboiului rece etnicii germani încep s?-?i recapete demnitatea de odinioar? prin reîmp?mântenirea lor în locurile de unde plecaser? ori de care fuseser? deposeda?i (Regiunea Sudet?, Polonia, Transilvania etc.) sau chiar prin încerc?ri de reconstituire a unor configura?ii autonome în teritoriile apar?in?toare fostei URSS. De remarcat c?, în timp ce unele state î?i incit? cona?ionalii, în cadrul a?a-ziselor politici ale minorit??ilor, la ac?iuni revendicative cu aparen?? specific? dar vizând în fond modific?ri teritoriale, statul german ac?ioneaz? pentru integrarea ?i cre?terea rolului etnicilor s?i din afara grani?elor în statele na?ionale c?rora le apar?in, încurajând ?i sprijinind financiar, material ?i politic acest proces. Spa?iile de?inute, peste tot în Europa, de c?tre minoritatea german? sunt v?zute drept posibile capete de pod, din care pot fi construite pun?i ??rilor central ?i est-europene care pot fi astfel legate la sfera de influen?? german?. Se practic? foarte subtil str?vechea politic? a m?rcilor de frontier? care aveau menirea s? garanteze la exterior imperiul. Nu sunt atât de importante alian?ele politice, destinate constituirii unui alt „cordon sanitar”, ci provocarea dependen?ei economice ?i chiar culturale a spa?iilor adiacente viitorului Reich. Aceasta nu este altceva decât o form? de recolonizare, prin regermanizare, a zonelor sale tradi?ionale de influen??.
Germania a aplicat magistral strategia, atribuit? ru?ilor, a vulcanului stins. Dup? ce a fost strivit? la un moment dat de istorie a g?sit totu?i în?elepciunea ?i r?bdarea, de-a dreptul diabolice, de a mima ie?irea din istorie, l?sând îns? istoria s? lucreze pentru ea. Aceasta a recompensat-o imens, coagulând spa?iul vest-european, aproape incon?tient, în jurul ei. Noua Germanie, reunificat? ?i regenerat? ca urmare a preocup?rii timp de o jum?tate de veac exclusiv pentru consolidarea intern?, prime?te ast?zi, aproape cadou, o Europ? Unit?, gravitând în jurul ei, lucru pe care nu a reu?it niciodat? s?-l realizeze cu at?ta succes generalii ?i marile armate ale Reichului. Extinderea Europei c?tre Est nu este altceva decât expresia modern?, actualizarea str?vechiului mar? german c?tre R?s?rit. Drumul deschis cu sabia de cavalerii teutoni ?i p?mânturile luate în st?pânire de ??ranul german cu plugul, pentru asigurarea pâinii, este continuat prin marca german?, devenit? „euro”. De aceast? dat? îns??i orientarea dezvolt?rii statelor cuprinse în „spa?iul euro” este predeterminat? de interesul german. Acestea sunt aduse pa?nic, preponderent prin pârghii economice, intrigi diplomatice ?i influen?? spiritual?, în situa?ia s? se pun? în serviciul Berlinului ?i s? lucreze pentru acesta. Ceea ce trebuia s? cucereasc? cu sabia ?i plugul soldatul ?i ??ranul german se ofer? ast?zi de bun?voie ?i, culmea, noua metropol? a Occidentului face nazuri, acceptând selectiv ofranda, la fel cum Înalta Poart? Otoman? primea, cândva, cu superior dispre?, tributul supu?ilor s?i. Viitoarea Europ? Unit?, din care în mod obiectiv, cel pu?in o vreme, Rusia va fi exclus?, nu va fi altceva decât noua configura?ie a hinterlandului german[1]. Probabil c?, în forma sa des?vâr?it?, al Patrulea Reich se va numi Statele Unite ale Europei.
Viitoarea ordine european? ar putea reprezenta încununarea ordinii germane preconizate de c?tre Fuhrer, dar realizat? pa?nic ?i scuturat? de con?inutul ei rasial. Comparând doctrina geopolitic? a acestuia ?i demersurile de la începuturile celui de-al treilea Reich cu manifest?rile statului german de dup? r?zboiul rece un analist atent ar putea descoperi surprinz?toare analogii, similitudini ?i chiar indicii importante ale viitoarei arhitecturi europene:
- repunerea în discu?ie a efectelor Tratatului de la Versailles, considerat dictat, act de mare nedreptate pentru poporul german, principala cauz? a întregului r?u european;
- declararea oficial? c? Germania nu mai poart? r?spunderea pentru r?zboiul mondial declan?at ?i avertizarea marilor puteri asupra preten?iilor sale de a fi considerat? egala lor, precum ?i a faptului c? nu mai datoreaz? desp?gubiri nim?nui. Solicitarea lichid?rii urm?rilor tratatului ?i trecerea efectiv? la o politic? militarist? moderat? ;
- fundamentarea unei noi ideologii germane, pacifiste, deocamdat?, îns? care s-ar putea inspira din tezele clasice ale pangermanismului ?i ideile cu puternic con?inut rasist ale lui Gobineau ?i Chamberlain, în cadrul c?rora se proclama: interesul pentru reunificarea întregului spa?iu locuit de germani (Anschluss); misiunea istoric? a germanilor, bazat? pe superioritatea lor rasial?, de a domina mai întâi Europa ?i apoi întreaga lume; dreptul poporului german (Volk-ul) stabilit pe teritoriul s?u (Boden) de a-?i asigura prin cuceriri spa?iul vital (Lebensraum);
Este dificil de prognozat ce rezonan?? pot c?p?ta în prezent unele idei ?i teze fundamentale ale germanismului. Merit? îns? reamintit c?:
- politica extern? era considerat? bun? numai dac?, în mai pu?in de o sut? de ani, pe continent vor tr?i 250 de milioane de germani;
- se manifesta preocupare pentru realizarea unei prietenii durabile cu Anglia ?i evitarea de a lua teritorii de la Fran?a, pentru a nu stimula constituirea unui bloc latin;
- noua ordine german? pe continent preconiza: constituirea Marelui Reich German în centrul Europei; înconjurarea lui cu o centur? de popoare prietene, având autonomie limitat? (scandinavi, baltici, olandezi) ?i satelite (italieni, francezi, spanioli); c?tre Est se inten?iona acordarea unui statut de dependen?? croa?ilor, românilor, ungurilor ?i grecilor; slavii erau considera?i popor inferior ce trebuia men?inut la cel mai redus nivel cultural ?i diminuat la minimum prin colonizare, iar evreii, ras? inferioar?, urmau s? fie extermina?i.
În literatura postbelic? i s-a repro?at frecvent lui Hitler c? pentru ac?iunea militar? a reu?it s? stabileasc? obiective succesive aflate într-o anumit? coeren??, dar din punct de vedere politic el nu a fost în m?sur? s? canalizeze întregul efort c?tre un obiectiv suficient de clar. Acest lucru se poate constata ?i din oscila?iile ?i inconsecven?a planurilor de reorganizare a Noii Europe. Astfel, a existat un proiect promovat de c?tre Goring ?i Goebbels, care avea drept linii directoare: îndep?rtarea englezilor ?i americanilor din Europa, Orientul Mijlociu ?i Africa; aruncarea URSS dincolo de Nipru; reconstruirea politico-statal? a continentului ca o federa?ie bazat? pe unitate economic?, desfiin?area frontierelor, controlul economiilor na?ionale de c?tre un organism suprana?ional unic. Aceasta (federa?ia) urma s? fie format? ini?ial din ?apte grupuri principale de state, delimitate astfel: Germania, Danemarca, Polonia, ??rile Baltice, Slovacia, Boemia ?i Elve?ia la un loc; urma Peninsula Iberic?, v?zut? ca un bloc; acela?i statut era conferit Insulelor Britanice; Fran?a era asociat? cu Belgia; Italia împreun? cu Grecia, Serbia, Albania, Croa?ia formau o alt? configura?ie; urma grupul nordic – Suedia, Norvegia, Finlanda ?i Islanda; în sfâr?it se mai crea o alt? entitate format? din Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Crimeea ?i Bielorusia. Ulterior aceast? megastructur? a fost regândit? pe trei federa?ii complementare: grupul latin, ce cuprindea Fran?a, Belgia, Italia, ??rile din occidentul Balcanilor, Grecia, Peninsula Iberic? ?i Insulele Britanice; grupul germanic, format din Germania, ??rile Baltice ?i ??rile Scandinave; grupul slav ?i oriental. Remarcabile sunt viziunea asupra Europei ca unitate politic? ?i economic?, bazat? pe men?inerea autonomiilor ?i convingerea c?, indiferent dac? germanii vor pierde r?zboiul, organizarea continentului se va produce în direc?ia preconizat?.
Interesante concluzii pot fi desprinse ?i din modul în care Fuhrerul a organizat teritoriile ocupate:
- pe m?sur? ce acestea erau acaparate, se instituia mai întâi regim de ocupa?ie militar?, Wehrmachtul r?spunzând de ap?rarea ?i men?inerea lor. Urma trecerea acestora sub o administra?ie intern? (Zivil Verwaltung), ordinea fiind men?inut? de c?tre poli?ia german? (Gestapoul). Spa?iile ocupate erau supuse apoi coloniz?rii, urmând ca într-o perioad? de zece ani (1940 – 1950) acestea s? absoarb? peste 20 de milioane de germani veni?i, în principal, din Austria, Sude?i, Ungaria, România, Iugoslavia;
- s-a constituit Reichul German, care cuprindea: Germania ?i Austria anexat?; Sude?ii ?i Slovenia; Polonia Occidental? (format? din Silezia ?i Prusia Occidental?); Alsacia ?i Lorena, preluate de la francezi ?i germanizate; Luxemburgul;
- dup? dezmembrarea Cehoslovaciei s-a constituit Protectoratul Boemiei ?i Moraviei, cu guvern ?i pre?edin?ie proprii, iar poli?ia, monet?ria, vama, ap?rarea, afacerile externe aflate sub control german;
- partea sfârtecat? din Polonia a fost organizat? sub forma unui „Guvern?mânt general”, având statut de ?ar? anexat?, cu administra?ia la Cracovia;
- Belgia ?i Fran?a r?mâneau sub regim de ocupa?ie, iar Novergia ?i Olanda erau puse provizoriu sub administra?ie civil? ?i militar?;
- ??rile din Est formau un teritoriu militar cu centru la Riga ?i erau administrate de c?tre un minister special constituit. De remarcat c? cea mai mare parte a acestor teritorii erau exploatate potrivit doctrinei imperiului rasist, slavii, considera?i subumani, prestând munc? de sclav pentru poporul german st?pân (Herren Volk).
Departe inten?ia de a exacerba similarit??ile sau de a le c?uta, neap?rat cu lupa, între gândirea geopolitic? german? din perioada interbelic? ?i unele evolu?ii contemporane. Dup? procesul de denazificare ?i ostracizare a întregului model hitlerist, orice raportare la acesta provoac? înc? frisoane. Dar realit??ile se impun f?r? a ?ine seama de sensibilit??ile ?i susceptibilit??ile noastre. Mo?tenirea celui de- al Treilea Reich r?mâne, vrând-nevrând, o achizi?ie sedimentat? în memoria germanit??ii ?i ea alimenteaz? noua ra?ionalitate a acestui mare popor. Idei precum: germanizarea p?mântului european; rolul statului de a croi drum for?ei creatoare a poporului german; sentimentul c? sângele german a fost alterat, iar instinctul gregar specific arian, ce conferea for?a colectiv? a rasei, au fost pervertite de individualismul mercantil, specific evreiesc; veritabila pace este garantat? cu spada victorioas? a unui popor de st?pâni ce pune întreaga lume în slujba unei civiliza?ii superioare etc., privite chiar ?i numai în expresia lor metaforic? de ast?zi, contamineaz? ?i inspir? aceast? nou? ra?ionalitate. În fond se observ?, chiar dac? nu vrei, c? actualul stat german se preocup? de soarta cona?ionalilor de pretutindeni la fel ca ?i cel?lalt ?i c?, încet dar sigur, poporul german a c?p?tat acea predominan?? dorit?, transformând un deziderat, în?bu?it o jum?tate de veac, în realitate. Actuala putere a politicii ?i ac?iunii germane eman? dintr-un formidabil instinct de conservare specific, ce i-a permis s? supravie?uiasc? la dou? e?ecuri majore ?i din spiritul de disciplin? cu care a muncit ?i ?i-a urmat conduc?torii.
12.2 Viitorul vechi imperiu romano-german?
Se poate spune, exagerând chiar, c? Germania postbelic? a regenerat ?i s-a recl?dit urmând, în mare m?sur?, tocmai calea preconizat? de c?tre Fuhrer[2]. Mai întâi, germanii au avut t?ria de a accepta f?r? mil? sacrificarea, în mod provizoriu, a intereselor teritoriilor înstr?inate. Refacerea pas cu pas a puterii politice ?i recî?tigarea treptat? a libert??ii de manifestare au reprezentat obiectivul esen?ial. Prin munc? înver?unat? ?i cre?terea for?ei ?i vigorii a ceea ce a mai r?mas din vechiul stat german au reu?it reînfiriparea statalit??ii iar apoi, prin specularea facilit??ilor planului Marshall ?i a contradic?iilor dintre puterile înving?toare, consolidarea intern?. Au fost, mai întâi, reluate rela?iile cu Germania de Est a c?ror ascensiune, în contextul favorabil al sfâr?itului r?zboiului rece, a atins apoteoza în cadrul procesului de reconciliere ?i reunificare pa?nic?. Întregul poten?ial acumulat a fost permanent pus în serviciul eliber?rii ?i unirii. De altfel, travaliul constituirii Uniunii Europene a reprezentat, în fapt, pentru ea procesul efectiv de recâ?tigare a prestigiului interna?ional ?i de reafirmare prin metamorfozare ca putere continental?. Extinderea în continuare a Europei c?tre Est reprezint? ocazia ?i mijlocul pentru atragerea ?i reintegrarea, mai întâi, într-un spa?iu intercomunitar a teritoriilor cândva pierdute. Devenit? în prezent mare putere mondial? ?i continental?, singurul corset care îi mai stânjene?te totala independen?? îl reprezint? prezen?a american?.
De aceea, principalele dou? dimensiuni ale geopoliticii ?i strategiei Germaniei vor fi: cre?terea continu? a autorit??ii ei în cadrul Comunit??ii Europene, cu accent pe afirmarea masiv? a prezen?ei în spa?iile locuite de germani ?i în cele catolice ?i protestante, tradi?ional apar?in?toare sferei sale de interes; desprinderea, tot mai decisiv?, de sub tutela american? ?i afirmarea preponderen?ei în raport cu Anglia ?i Fran?a. Aceste lucruri sunt evidente, mai ales, urm?rind modul în care este gândit? integrarea centrului ?i estului european care se face de-a lungul liniei de demarca?ie catolic?. Prin dezintegrarea Iugoslaviei s-a creat premisa ca Slovenia ?i Croa?ia s? poat? fi absorbite în spa?iul comunitar. Au fost integrate statele „grupului de la Vi?egrad”, toate catolice, dup? ce au fost primite în prima faz? în NATO, iar apoi au venit la rând ??rile Baltice, des?vâr?indu-se astfel configura?ia catolic? care ar putea fi desp?r?it? de cealalt? estic?, preponderent ortodox?, printr-o alt? „cortin?”, de aceast? dat?, „de catifea”.
De?i înc? nu este explicit prezentat?, noua doctrin? de securitate este în mod cert proiectat? pentru a garanta protec?ia acestui grandios edificiu. Ea poate fi deocamdat? intuit?, dar urmeaz? s? fie descifrat? din fragmentele ei pe m?sura materializ?rii practice. Deocamdat? spun foarte multe preocuparea pentru realizarea „ini?iativei europene comune de securitate” (UEO), ca ?i interesul pentru cre?terea rolului militarilor germani pe continent. Este semnificativ? în acest sens evolu?ia de la prezen?a simbolic? în primul r?zboi din Golf, motivat? prin restric?ii de ordin constitu?ional, la implicarea militar? efectiv? ?i din ce în ce mai notabil? în conflictele balcanice.
Poporul german, în pofida conservatorismului s?u, a înv??at ?i asimilat în ultima jum?tate de veac enorm de la fo?tii s?i inamici. Aceste noi achizi?ii îl ajut? s?-?i estompeze comportamentul preponderent instinctual ce îl caracteriza în trecut, ad?ugând rigorii germane ?i culoarea de fantezie care îi lipsea. Se pare c? la baza noii geopolitici germane se situeaz? trei factori esen?iali care confer? substan?? viitorului s?u comportament.
- De mare pre? a fost descoperirea suportului determinant al superiorit??ii SUA fa?? de puterile europene ajunse la remorca acestora. Sesizarea faptului c? puterea american? eman? din rezisten?a bazei sale piramidale aflate în propriul teritoriu, în timp ce vulnerabilitatea puterilor europene provine din dependen?a lor de baza aflat? în afar?, în spa?iul colonial propriu, a fost probabil determinant? pentru noua geostrategie german?. Acest lucru a împins-o s? se ancoreze solid pe continent, înainte de a-?i afirma veleit??i hegemonice la scar? planetar?;
- Un alt factor propulsor, la fel de important, l-a reprezentat în?elegerea superiorit??ii geostrategiei engleze fa?? de cea german? în trecut. Aceasta a constat în faptul c? întotdeauna Anglia ?i-a motivat expansionismul prin lozinca luptei pentru „libertate”, chiar ?i a na?iunilor mici, în timp ce Germania s-a r?zboit numai pentru pâinea poporului s?u. Diferen?a consta în nivelul ?i for?a idealurilor. Libertatea r?mânea o aspira?ie permanent?, mereu motivatoare de fapte, în timp ce pâinea ?i celelalte drepturi p?mânte?ti, odat? ob?inute, îndemna, mai de grab?, s? tr?ie?ti ?i s? te bucuri de ele decât s? lup?i ?i s? te sacrifici mai departe. De aceea ac?iunile Germaniei sunt plasate ast?zi, deloc întâmpl?tor, sub stindardul „democra?iei”, „umanismului” ?i „ap?r?rii p?cii”;
În sfâr?it, al treilea element determinant îl constituie în?elegerea rolului banului în structura modelului democratic occidental de organizare social?, bazat pe economia de pia??. Noua Germanie a înv??at, pân? la urm?, de la evrei importan?a ?i rolul finan?ei mondiale, intrând în posesia mecanismelor prin care aceasta a putut fi pus? în serviciul propriu. Tocmai în acest mod a ajuns marca un serios concurent al dolarului pe care nu ar fi exclus ca în viitor s?-l concureze ?i chiar elimine, mai întâi, de pe pia?a „euro”, iar apoi s?-l compromit? pretutindeni în lume
[1] Hinterland – regiune învecinat? cu o posesiune colonial? asupra c?reia un stat colonialist pretinde s?-?i exercite suveranitatea.
[2] Adolf Hitler, Mein Kampf, Editura Pacifica, Bucure?ti, 1993, p. 432.