Motto:
„Po?i ucide o o?tire, dar nu po?i ucide un popor”
de Musset
Sprijinind un regim marxist pe cale de destr?mare, impus de mai mult timp ?i subven?ionat de Moscova, în Decembrie 1979, trupele sovietice invadeaz? Afganistanul, ?ar? islamic?, relativ independent? ?i nealiniat?. Opera?iunea denumit? „Furtuna 333” a fost pus? în oper?, condus? de c?tre serviciile secrete ?i sus?inut? cu circa 40.000 de militari. Acest grav moment încheia un deceniu de fr?mânt?ri ?i tulbur?ri interne: în 1973 era înl?turat? monarhia ?i se proclama republica pre?edintelui Daoud, în care se rezerva un anumit rol comuni?tilor grupa?i în Partidul Democratic al Poporului, divizat de rivalit??ile personale dintre cei doi lideri ai s?i- Taraki ?i Karmal; în aprilie 1978, o rebeliune condus? de Hafizullah Amin, cu largi infiltra?ii în armat?, îl îndep?rta pe pre?edinte ?i îl aducea la putere pe Taraki; datorit? unei conduceri autoritare ?i a unei politici ce subaprecia tradi?ia islamic? avea s? înceap? exodul popula?iei peste frontiere ?i rezisten?a împotriva regimului; în martie 1979, Amin devenea prim ministru, iar dup? înl?turarea pre?edintelui Taraki (omul sovieticilor), în urma unui complot, î?i asuma toate func?iile în stat ?i încerca o apropiere de opozi?ia musulman? de dreapta ?i de Occident; în scurt timp cruzimea ?i extremismul noii guvern?ri au f?cut-o atât de impopular? încât sovieticii nu scap? prilejul pentru a exploata acest moment favorabil ?i, sub pretextul unei mai vechi solicit?ri de asisten?? militar? bazate pe clauza unui tratat de prietenie, intervin în for??; Amin este înl?turat ?i ucis, iar Karmal, devenit secretar general al PDPA, ajunge pre?edintele ??rii.
Interesul sovieticilor fa?? de men?inerea acestei regiuni în aria proprie de influen?? era motivat de necesitatea unui cordon de securitate cu lumea neslav? la propria frontier? (în trecut Afganistanul sprijinise revoltele musulmanilor din URSS), deci de oprirea ofensivei islamismului, dar ?i de perspectiva realiz?rii unui culoar de acces pe uscat c?tre Oceanul Indian, unde se afla flota sa, în perspectiva dezmembr?rii Pakistanului în urma confrunt?rilor cu India. Acestora li se ad?uga interesul pentru acapararea la pre?uri mici a produc?iei interne de gaze a statului agresat.
6.1 Aventurism sinuciga?
Implicarea militar? sovietic? a cunoscut o escaladare progresiv? pe m?sura amplific?rii conflictului intern, degener?rii lui în r?zboi civil ?i cre?terii rezisten?ei fa?? de regim. În 1986 for?ele de invazie ajunseser? deja la circa 120.000 de militari, cifr? men?inut? relativ constant?, iar num?rul refugia?ilor afgani la peste 4,5 milioane. În mai , acela?i an, ca rezultat al continuei degrad?ri a situa?iei politico-sociale, este adus la putere regimul forte al generalului Najibullah (fostul ?ef al poli?iei secrete), care revigoreaz? campania împotriva „mujahedinilor”, sus?inu?i de c?tre SUA, Pakistan, China ?i unele ??ri arabe. În paralel cu confruntarea militar?, la Geneva, se desf??urau, din 1982, negocieri afgano-pakistaneze sub egida ONU. Se încerca astfel ini?ierea unui proces de reconciliere na?ional? care viza încetarea rezisten?ei armate ?i reîntoarcerea refugia?ilor, guvernul promulgând în acest sens o amnistie general? ?i oprirea unilateral? a focului pe o durat? de ?ase luni. La inspira?ia reformelor lui Gorbaciov se propunea instituirea unui sistem pluripartid ?i constituirea unui guvern cu participarea opozi?iei, obiective care îns? nu au putut fi realizate.
Rezisten?a armat?, extrem de diferen?iat? etnic ?i religios, se regrupeaz? treptat în dou? curente ?i ele destul de neomogene: fundamentali?tii, care militau pentru republic? islamic? revolu?ionar? dup? modelul Iranului; modera?ii, care doreau reîntoarcerea la tradi?ia monarhic?. În timp ce armata sovietic? ?i cea afgan? (oficial?) controla ora?ele ?i principalele c?i de comunica?ie, guerila, sus?inut? de c?tre opozi?ia din str?in?tate, controla mai ales zonele rurale, v?ile ?i regiunea de la frontiera cu Pakistanul. Ca rezultat al unui acord sovieto-american privind reducerea progresiv?, în mod reciproc, a implic?rii militare se încheie, la 14 aprilie 1988, un tratat care cuprindea: acordul bilateral între Afganistan ?i Pakistan privind neamestecul în treburile interne ?i renun?area la for??; revenirea în ?ar? ?i la locurile de ba?tin? a refugia?ilor; o serie de garan?ii interna?ionale din partea URSS ?i SUA; retragerea, în decurs de nou? luni, sub controlul ONU, a for?elor sovietice.
Se apropia astfel de final o aventur? militar? ce se dovedise inoportun? ?i dezastruoas? pentru sovietici: pe parcursul a zece ani de r?zboi sângeros (1979-1989) s-a înregistrat o rat? anual? de peste 7000 de militari mor?i; costurile materiale suportate au dep??it anual trei miliarde dolari; Moscova a fost grav umilit?, iar prestigiul s?u interna?ional serios afectat, mai ales în lumea a treia. Cauzele acestui r?sun?tor e?ec au fost multiple, dar probabil determinant a fost faptul c? Imperiul Ro?u î?i epuizase poten?a ?i se apropia de dispari?ie ca rezultat al crizelor ?i disolu?iei interne. Neputin?a, în acest r?zboi , exprima emblematic o neputin?? de structur? ?i de legitimitate a unui sistem ce se g?sea deja la apus, într-o criz? istoric? ce prevestea nu numai continua sa degradare, ci ?i iminenta pr?bu?ire. Tran?area acestei confrunt?ri între colosul sovietic ?i neomogena rezisten?? afgan? avea s? fie f?cut?, pân? la urm?, de c?tre istorie ?i mai pu?in de c?tre beligeran?i; noua legitimitate istoric? se poate spune c? a început s? triumfe, guerila afgan? venind pe valul înnoitor al schimb?rilor ce se produceau în lume în timp ce agresorul era deja condamnat. Nu se poate vorbi de o victorie militar? a rezisten?ei afgane, ci de sfâr?itul unui destin imperial a c?rui misiune se încheiase. Totu?i câteva concluzii de natur? militar? au darul de a îmbog??i experien?a ?i practica r?zboiului modern.
- În primul rând, merit? relevat c?, interven?ia militar? a fost precedat? de o implicare disimulat? care s-a circumscris cunoscutei practici a amestecului str?in în treburile interne ale unui stat. Degradarea situa?iei interne a Afganistanului, care a ajuns pân? la r?zboi civil, s-a datorat permanentei încerc?ri a sovieticilor, timp de aproape ?aizeci de ani, de a face aceast? ?ar?, împotriva voin?ei ei, dependent? politic ?i economic de Moscova prin practicarea unui soi de „finlandizare” sau de „sovietizare tiptil?” (H. Carrere Encausse);
- E?ecul îndelungatei încerc?ri de ocupare nemilitar? a adus URSS în situa?ia limit? de a se implica, pe fa??, printr-o agresiune militar? brutal? ce sfida comunitatea interna?ional? ?i înc?lca normele elementare ale raporturilor dintre state. Acest lucru avea s? provoace reac?ie ostil? din partea întregii lumi, izolarea statului sovietic, pierderea prestigiului ?i credibilit??ii, chiar în rândul alia?ilor s?i, simultan cu o continu? cre?tere a simpatiei ?i sprijinului pentru poporul afgan;
- Solu?ia militar? s-a dovedit neviabil?, în ciuda imensului decalaj de poten?ial, pentru c? marea putere s-a confruntat cu o situa?ie inedit? pentru ea. Dup? ce, timp de mai multe decenii, organizase sau sprijinise în întreaga lume guerile, insurgen?e, revolu?ii ?i r?zboaie de eliberare, specializându-se ?i ducând la perfec?iune respectiva practic?, de aceast? dat?, s-a confruntat cu cerin?a organiz?rii unei contrainsurgen?e pentru care nu avea suficient? calificare.
6.2 Nic?ieri ?i pretutindeni
Sovieticii au purtat, la fel ca americanii în Vietnam, un r?zboi clasic împotriva unui beligerant ce riposta în manier? neclasic?, utilizând o strategie ?i tactici neconven?ionale, procedee ?i tehnici atipice. Mai întâi Moscova s-a dovedit incapabil? s? stavileasc? imensul flux de refugia?i, care c?p?tase o asemenea amploare încât ajunsese ca, aproape jum?tate din popula?ia ??rii, s? se afle „în bejanie”. Cei care afluiau în Pakistan ?i Iran deveneau baza de sprijin financiar ?i logistic, armata de rezerv? din care insurgen?ii î?i recrutau for?ele, iar cei care se deplasau continuu, pribegind dintr-o regiune în alta în interiorul ??rii, f?ceau imposibil? guvernarea, controlul situa?iei ?i introducerea ordinii. Aceast? migra?ie continu? de popula?ie a reprezentat cadrul perfect de acoperire a opera?iilor rebelilor. Practic, ace?tia, au avut permanent un câmp nelimitat de ac?iune în ciuda restric?iilor de ordin militar, mi?c?rile lor r?mânând incontrolabile. Apoi, un alt element, ce s-a dovedit insurmontabil pentru agresor, a fost dificultatea sau imposibilitatea de a stabili contactul cu inamicul, de a putea media, negocia, de a intra într-o rela?ie politic? cu el. Rezisten?a Afgan? era atât de eterogen? încât nu exista o autoritate unic? central? care s? o reprezinte. În rândul exilului fiin?au zece grup?ri ce se deosebeau radical din punct de vedere politic, etnic, religios, cultural, social. Între acestea ?i comandan?ii rezisten?ei din interior se manifestau serioase rivalit??i ?i disensiuni cu privire la perceperea interesului na?ional, modul de organizare a statului, concep?ia opera?iilor, prioritatea obiectivelor ?i tactica folosit?. Aceast? disipare a inamicului f?cea incoerent? orice strategie de contracarare unitar? a sa. Lipsa de colaborare ?i coordonare între for?ele rebele îi puneau pe sovietici în fa?a unei „puzderii” de fronturi, în imposibilitatea de a interpreta inamicul, de a-l în?elege global ?i contracara eficient. Erau nevoi?i s? inventeze ?i adopte solu?ii pentru fiecare ac?iune punctual? a acestuia. Inamicul se sustr?gea, practic, oric?rei logici, toate schemele ?i modelele tactice clasice ale sovieticilor se dovedeau inadecvate ?i inoperante. Superioritatea proprie în for?e ?i tehnologie care se preta utiliz?rii într-o concep?ie unitar?, global? nu putea fi valorificat?, tocmai datorit? faptului c? erau nevoi?i s? r?spund? la o mare diversitate de situa?ii concomitente sau succesive. Drept urmare a acestui fapt, ei s-au aflat mereu în imposibilitatea de a prelua ?i men?ine ini?iativa opera?iilor. În loc s? se comporte ofensiv, sovieticii au fost obliga?i, tot timpul, s? î?i adecveze r?spunsurile la situa?ii inedite, nevoi?i s? suporte o continu? h?r?uire, s? pareze ?i s? încerce s? previn? atacurile micilor forma?iuni ?i ac?iunile de mic? amploare, dar hot?râte ?i purtate cu o frecven?? ridicat? ale insurgen?ilor. De?i formal întregul Afganistan se afla sub ocupa?ie sovietic?, în mod real circa 80-90 la sut? din teritoriu era sub controlul efectiv al guerilei. Lupt?torii acesteia (circa 300 de mii) ac?ionau în mun?i, în p?duri, pe v?i, atacau noaptea ?i pe orice condi?ii de vreme din interiorul sau exteriorul ora?elor, organizau puternice rezisten?e în zone rurale ori ambuscade pentru coloanele sovietice ?i ale armatei afgane, str?pungeau dispozitivele de ap?rare ale acestora ?i loveau grup?rile de tehnic? grea, ori aruncau în aer depozite ?i alte obiective militare.
În sfâr?it, o alt? vulnerabilitate major? a agresorului a reprezentat-o chiar sofisticata sa tehnic? de lupt?, performant? dar inadecvat? strategiei insurgen?ilor, luptei în mun?i ?i într-o ?ar? cu pu?ine c?i de comunica?ie ?i împotriva grupurilor mici dispersate ?i aflate în continu? mi?care. Multe dintre opera?iile desf??urate în cadrul cunoscutelor tactici antigueril? – „cerceteaz? ?i distruge” ?i „p?mânt pârjolit” -, de c?tre for?ele speciale, grupurile de comando elipurtate, bombardamentele împotriva satelor, atentatele împotriva conduc?torilor rezisten?ei au lovit în gol ori s-au soldat cu rezultate minore tocmai datorit? concentr?rii puterii de foc asupra unor obiective punctiforme, nereprezentative ca valoare. Unul dintre marile e?ecuri l-a reprezentat încercarea de a prelua ?i controla regiunea de frontier? cu Pakistanul în scopul bloc?rii afluxului ?i aprovizion?rii insurgen?ilor. Mijloacele tehnice de lupt? masive au reprezentat ?inte facile pentru armamentul portativ, individual antiaerian ?i antitanc al rebelilor.
Dificult??ile interne ale Imperiului, presiunile interna?ionale ca ?i lipsa de perspectiv? a r?zboiului în Afganistan au determinat, pân? la urm?, Moscova s? ordone (1989) retragerea for?elor sale armate. Sovieticii au plecat, îns? cutia Pandorei a fost l?sat? deschis?. Dup? pr?bu?irea regimului lui Najibullah conflictul intern, având cauz? rivalit??ile interetnice ?i religioase, precum ?i neîn?elegerile ?i orgoliile liderilor explodeaz?, în toat? amplitudinea sa, sub forma unui sângeros r?zboi civil ce s-a dovedit de neoprit ?i de necontrolat. Invazia sovietic? s-a încheiat dar r?zboiul, odat? declan?at, nu a mai putut fi st?vilit. Fo?tii alia?i împotriva Moscovei, atra?i de aceast? dat? în orbita intereselor statelor vecine ?i din regiune, cu sprijinul acestora au reluat confruntarea dintre ei.
6.3 R?zboi de autoexterminare?
Sovieticii au e?uat în Afganistan de dou? ori: în primul rând în încercarea de a „altoi” pe cale „revolu?ionar?”, deci prin mijloace atipice neconven?ionale, propriul model (comunismul) pe un trunchi inadecvat (un popor islamic ?i agrar), care a provocat fenomenul natural de respingere; apoi, încercând s? men?in? prin for??, adic? militar, prin mijloace clasice o gref? incompatibil? cu nivelul de dezvoltare, civiliza?ie ?i tradi?iile poporului afgan. Se poate spune c? URSS a compromis în aceast? tentativ? atât varianta clasic?, militar? de agresiune cât ?i pe cea neconven?ional?, atipic? exersat? timp îndelungat ?i cu mult succes în alte p?r?i. Moscova a încheiat un r?zboi pe vertical? în care o mare putere, folosind tehnologie aflat? la grani?a celui de-Al Treilea Val, s-a confruntat cu o civiliza?ie aproape tribal?, care lupta dup? obiceiul p?mântului potrivit unor mentalit??i proprii, de cele mai multe ori, cu arme de împrumut ?i de ocazie. Abandonarea Afganistanului marcheaz? începutul sinuciderii pentru sovietici datorit? pierderii autorit??ii ?i credibilit??ii în politica interna?ional?. Mitul invincibilit??ii cade, iar lumea devine tot mai încrez?toare în posibilitatea încheierii epocii sovietismului. Începea îns? un r?zboi, de aceast?, dat? pe orizontal?, alimentat preponderent religios ?i etnic, între beligeran?i (fo?ti alia?i) apar?inând civiliza?iei agrare în a c?rui panoplie se întâlnesc, deopotriv?, arme ?i procedee tradi?ionale, dar ?i dintre cele mai sofisticate. Un r?zboi de sinucidere în cadrul c?ruia nu exist? nici un fel de reguli ?i de limite juridice ori morale, o confruntare preponderent pasional?, sanguinar? în care dimensiunea politic? este în?bu?it? în fanatismul religios al talibanilor, ce transcende ?i substituie ra?ionalitatea social?.
Adep?ii mollahului Omar, cel care a îmbr?cat mantia profetului, aveau s? proclame, odat? cu ocuparea Kabulului ?i mutilarea public? a lui Najibullah, ultimul pre?edinte prosovietic, “era talibanilor ». Mili?iile celor câteva zeci de mii de fanatici (talib- student), cu Coranul într-o mîn? ?i arma în cealat?, cer reîntoarcerea la puritatea originar? a Islamului, instituind un regim autocrat, opresiv, de tip medieval peste cele 26 milioane de afgani. Începând cu 1997, « solda?ii lui Dumnezeu » fac din Afganistan ?ara tuturor interdic?iilor (televiziune, pres?, c?r?i, bijuterii, nun?i ?i chiar râsul). Institu?iile statului modern sunt lichidate în favoarea legii canonice islamice, care domin? absolut. Este proclamat Emiratul Islamic Afganistan în peste 90% din teriroriu, în cadrul c?ruia femeile sunt supuse celei mai crunte discrimin?ri, masacrarea opozan?ilor ?i « ereticilor » devine politic? de stat, sunt d?râmate str?vechile statui ale lui Budha, iar Ossama ben Laden ( considerat teroristul num?rul unu al planetei), devine oaspete de onoare cu re?edin?? permanent?. Istoria consacr? un nou concept – fundamentalismul islamic (talibanism), ca regim politic extremist fundamentat pe precepte religioase ce cultiv? oprimarea ?i supunerea necondi?ionat?. Acesta avea s? fie al?turat, iar apoi identificat curând cu terorismul.
Prigoana ?i teroarea intern?, ce va determina exodul a peste 1,5 milioane afgani numai în Pakistan, campania de exterminare a grup?rilor politice ?i etnice rivale, g?zduirea unor importante grup?ri teroriste ?i refuzul expulz?rii lui Osama ben Laden ( pentru care, în 1999, ONU impusese sanc?iuni financiare ?i comerciale) au preg?tit, dup? evenimentele din 11 Septembrie, interven?ia militar? a comunit??ii interna?ionale.
Aceasta este declan?at?, la 7 octombrie 2001, de c?tre o coali?ie având în frunte SUA. Ea îmbrac? forma ofensivei terestre a trupelor « Alian?ei Nordului », ce grupa opozi?ia intern? format? dintr-un mozaic de etnii, triburi ?i clanuri apar?inând minorit??ilor, sprijinit? de opera?ia aerian? a alia?ilor, desf??uarat? sub deviza « bombe ?i hran? ». Regimul se pr?bu?e?te, în capital? se instituie o guvernare cu larg? reprezentare, iar r?m??i?ele talibanilor ?i structurilor teroriste î?i mut? bazele în sud (Kandahar) ?i în Pakistan, unde continu? rezisten?a sub forma guerilelor armate ?i a atacurilor teroriste. Noul guvern este sprijinit militar de comunitatea interna?ional?, sub egida ONU, în scopul refacerii structurilor statale, stabiliz?rii situa?iei interne, lichid?rii focarelor teroriste ?i democratiz?rii ??rii. Confrunt?rile îns? continu?, situa?ia fiind înc? departe de a se stabiliza.
O succint? privire asupra odiseei poporului afgan avertizeaz? asupra groz?viilor practicii amestecului în treburile interne ale unui stat, a transform?rii popoarelor în cobai pe care s? se experimenteze diverse re?ete de implementare a unor interese str?ine de aservire ?i dominare. Din 1979, s-a încercat altoirea în spa?iul afgan a trei iluzii: comunismul, care a falimentat odat? cu sovietismul ; talibanismul, care a sucombat în fundamentalism terorist; “ democra?ia”, ultim? încercare, bazat? pe o doctrin? modern?, ce se dore?te a prinde pe un popor dominat înc? de arhaism. Dac? ?i aceast? ultim? speran?? e?ueaz?, atunci Afganistanul va deveni probabil butoiul cu pulbere al Asiei. Pe un mozaic etnic, cultural, religios, politic ?i economic se vor mula interese ?i influen?e adiacente cu ramifica?ii în Pakistan, Iran, India, spa?iul ex-sovietic ?i lumea arab?. Coinciden?a armamentului nuclear din vecin?tate cu terorismul zonal ar putea duce la inaugurarea, în plin? er? a scienticii, a epocii r?zboaielor totale de autoexterminare.