Motto:
„R?zboiul este p?rintele ?i regele tuturor lucrurilor; pe unii îi face zei, pe al?ii oameni; pe unii robi, pe al?ii liberi”
Heraclit
La 2 august 1990 Irakul, devenit putere politic? ?i militar? regional? în urma sângerosului r?zboi de opt ani cu Iranul (peste un milion de victime), în care beneficiase de un substan?ial sprijin interna?ional (blocarea islamismului komeinian), atac? ?i ocup? în câteva ore Kuweitul. Scopul interven?iei militare era lichidarea uria?ei datorii financiare fa?? de acesta, ca ?i acapararea z?c?mântului petrolier din zona de frontier? Roumaylah. Motivul imediat îl constituise refuzul micu?ului emirat de a mai subven?iona financiar refacerea de dup? r?zboi a fratelui mai mare, autoproclamat ap?r?tor al lumii arabe, ca ?i m?surile luate de acesta de a reduce pre?ul barilului de petrol, fapt ce provoca importante pierderi anuale Bagdadului. Inten?ia lui Saddam Hussein, destul de transparent?, de a invada ?i Arabia Saudit?, deschizându-?i drum spre celelalte mici emirate petroliere, amenin?a cu spectrul prelu?rii controlului asupra a jum?tate din z?c?mântul de petrol al planetei.
7.1 Sfâr?itul diploma?iei?
Marile puteri, în frunte cu SUA, se alerteaz?, declan?ându-se o aprig? confruntare diplomatic?, ce poate fi considerat? faza primar? a r?zboiului din Golf. Consiliul de Securitate al ONU declar? Irakul stat agresor ?i adopt? o succesiune de rezolu?ii prin care acesta este somat s? se retrag? imediat ?i necondi?ionat. I se impune boicot ?i blocad? comercial?, financiar? ?i militar?, ajungându-se pân? la ultimatumul care avertiza asupra autoriz?rii utiliz?rii for?ei în situa?ia în care, pân? la 15 ianuarie 1991, Kuweitul nu era eliberat. Moscova are mai multe tentative nereu?ite de mediere, iar Liga Arab? condamn? agresiunea irakian?.
Ac?iunile Bagdadului în plan diplomatic se desf??oar? pe trei paliere majore: ob?inerea recunoa?terii interna?ionale a interven?iei sale militare, prin acceptarea de c?tre comunitatea mondial? a politicii faptului împlinit; provocarea permanent? a Israelului pentru a integra ac?iunile sale în regiune în problematica global? a Orientului Mijlociu; constituirea unei coali?ii a lumii arabe prin exploatarea na?ionalismului regional în cadrul a?a numitului r?zboi sfânt. Dup? ce mai întâi declar? c? interven?ia s-a produs la cererea „poporului r?sculat” împotriva autocra?iei monarhice, lichidându-se astfel „partajul colonial”, Saddam Hussein mimeaz?, mai întâi, o tentativ? de retragere par?ial? pentru ca, în final, s? anun?e „fuziunea total? ?i ireversibil?” a celor dou? state. În acest mod, cea mai mare parte a micu?ului emirat devenea a nou?sprezecea provincie a Irakului. În continuare se încearc? combinarea abil? a pozi?iei dure, ireconciliante cu negocieri ?i concesii surprinz?toare. R?spunde mai întâi presiunilor ONU prin închiderea frontierelor statului, provocând „r?zboiul ostaticilor” prin care sunt bloca?i în interiorul ??rii mii de cet??eni occidentali. Urmeaz? apoi ?antajul, prin presiunile executate asupra corpului diplomatic în cadrul „r?zboiului ambasadelor„, în care acestea sunt izolate, asediate ?i h?r?uite permanent; li se întrerupe energia electric? ?i apa, ori este practicat? r?pirea de persoane. Solu?ionarea conflictului este legat? de rezolvarea problemei palestiniene ?i de o abordare global? a situa?iei întregului Orient Mijlociu. Totodat?, pentru a-?i asigura spatele, reglementeaz? raporturile cu Iranul, c?ruia îi cedeaz? teritoriile capturate prin r?zboi (dou? insule ce controleaz? strâmtoarea Ormuz, care îi mai fuseser? oferite în 1975, prin acordul de la Alger, drept recompens? pentru sprijinul acordat în lichidarea revoltei kurzilor).
În paralel cu eforturile diplomatice comunitatea interna?ional? desf??oar? o ampl? ac?iune de constituire a unei for?e multina?ionale ?i pentru concentrarea în regiune a poten?ialului militar menit s? duc? la îndeplinire ultimatumul Consiliului de Securitate, opera?ie recunoscut? sub numele de cod „Scutul De?ertului”. Dup? expirarea termenului, la 16 ianuarie 1991, începe opera?iunea „Furtun? în De?ert”. Scopul ei, a?a cum transpare din mesajul ?efului administra?iei americane, era de „a-l goni pe Saddam Hussein din Kuweit prin for??”, de a distruge poten?ialul nuclear ?i instala?iile de fabricare a armelor chimice, precum ?i artileria ?i tancurile Irakului.
7.2 „Ploaia de foc”
Inten?ia for?ei multina?ionale (28 de state) era ca, în câteva zile, printr-un r?zboi fulger, s? lichideze capacitatea militar? a Irakului în urma unui intens bombardament aviatic ?i s? determine eliberarea emiratului invadat. B?t?lia aerian? – momentul culminant al r?zboiului, const? în esen?? în cercetarea aerian? a teritorului, efectuarea unor puternice lovituri din aer ?i de pe mare, c?rora adversarul nu reu?e?te s? le riposteze decât firav, datorit? anihil?rii sistemului s?u de ap?rare antiaerian? ?i de conducere. Fiecare atac aerian (în medie 2600 misiuni de lupt? zilnic) este preg?tit ?i precedat de o veritabil? opera?ie în mediul electronic, astfel încât se poate spune c? b?t?lia diplomatic? a fost urmat? de primul „r?zboi radioelectronic” cunoscut de omenire. Formidabila tehnologie, ultrasofisticat?, construit? ?i r?mas? nefolosit? din perioada r?zboiului rece, pentru care se cheltuiser? peste 500 miliarde dolari, este angajat? pentru prima dat? ?i deversat? masiv pe un teatru de opera?ii. S-a testat pe viu misteriosul F 117A, invizibil, ultima minune a electronicii americane, pentru efectuarea unor bombardamente nocturne prin care a fost scos, aproape instantaneu, din func?iune centrul de telecomunica?ii ?i de transmisiuni militare al Bagdadului ?i neutralizat aproape complet sistemul de ap?rare antiaerian? irakian. În acest scop au fost utilizate iluminatoare ?i bombe cu ghidare laser, rachete aer-sol cu dirijare optic? ?i autodirijare pe fascicolul antenelor de radioloca?ie, mijloace ?i muni?ii de lovire aer-aer cu autodirector pe baz? de infraro?u. S-au utilizat, pentru prima dat? în bombardamentele nocturne, rachetele de croazier? Tomahawk, lansate de pe mare, care dispun de o precizie de lovire la ?int? de câ?iva centimetri, au memorie topografic? antecalculat? ?i s-au dovedit nedepistabile de c?tre radare. De pe bazele din Arabia Saudit? au decolat avioane echipate ca adev?rate platforme de r?zboi electronic, destinate bruierii radiolocatoarelor, scoaterii din func?iune a centrelor de transmisiuni ?i mijloacelor de dirijare a rachetelor ?i de radionaviga?ie. Exper?ii au estimat opera?ia aerian? ca fiind cea mai puternic? din istoria r?zboaielor (peste 180 de mii de tone de bombe, dirijate prin mijloace electronice ?i muni?ii inteligente), având efect distructiv superior bombei atomice de la Hiroshima. Aceast? opera?ie este comparabil? cu bombardamentul efectuat asupra Germaniei pe întreaga perioad? a r?zboiului mondial. Un rol deosebit de important l-a avut cercetarea radioelectronic? de pe satelit ?i cu ajutorul sistemelor AWACS. În acest domeniu se poate sesiza cel mai evident imensul decalaj dintre înalta tehnologie a alia?ilor ?i armamentul clasic („joasa tehnologie”) irakian, care a înclinat, înc? de la începutul confrunt?rii, balan?a victoriei. Se poate spune c?, sub aspectul duratei, intensit??ii ?i performan?ei, cea mai mare parte a conflictului din Golf a fost un r?zboi aerian.
7.3 Raidul de?ertului
Pentru sus?inerea frontului kuweitian, Irakul a destinat dou? treimi din for?ele sale (550 mii oameni, 4260 tancuri, 2280 blindate, 3025 piese de artilerie), p?strând în interior c?tre grani?ele cu Turcia, Iran ?i Siria ?i pentru ordine interioar? o treime din efectivele militare. Opera?iunea terestr? a fost început? de c?tre alia?i, prin desf??urarea trupelor în Arabia Saudit?, la 7 august 1990 ?i ea avea s? marcheze sfâr?itul r?zboiului din Golf. A fost precedat? de o temeinic? preg?tire, pe durata câtorva luni, pentru: g?sirea solu?iilor destinate s? fac? fa?? condi?iilor specifice de?ertului; punerea la punct a cooper?rii interaliate; culegerea informa?iilor operativ-strategice necesare; testarea motoarelor, sistemelor de arme ?i echipamentelor etc. Unele for?e au fost utilizate în paralel pentru aplicarea ?i înt?rirea embargoului pe mare impus de Consiliul de Securitate al ONU.
S-a realizat o dispunere ini?ial? a trupelor pe direc?iile principale de acces c?tre ora?ul Kuweit, în fa?a ap?r?rii irakiene, organizat? pe dou? e?aloane, înt?rite prin lucr?ri genistice ?i puternic sus?inute cu artilerie, având rezerve în adâncimea dispozitivului ?i în partea central? ?i nordic? a emiratului. Prin manevre specifice ?i ac?iuni de dezinformare s-a creat convingerea preg?tirii unei debarc?ri masive dinspre plaje. Pentru a modifica raportul de for?e defavorabil coali?iei (trei la doi în efective, superioritate de peste 1200 tancuri ?i mai mare în guri de foc), a fost declan?at? cunoscuta opera?ie aviatic? (17 ianuarie 1991) care a durat peste 40 de zile ?i prin care s-a cucerit, din primul moment, suprema?ia aerian?, efectivele ?i tehnica irakian? fiind reduse la jum?tate, dispozitivul de lupt?, conducerea ?i aprovizionarea grav dezorganizate, iar moralul de lupt? serios zdruncinat. Cu acest prilej au fost anihilate riposta aerian? irakian?, capacit??ile de utilizare a mijloacelor chimice ?i biologice ?i diminuat poten?ialul de lovire cu rachete Scud. În aceast? perioad?, al?turi de avia?ie, un rol important a revenit for?elor speciale care au îndeplinit misiuni de identificare ?i localizare a obiectivelor în adâncimea teritoriului inamic ?i de salvare.
Pe acest fond general de „orbire” ?i fixare la p?mânt a adversarului, comandamentul interaliat a apelat la cunoscuta formul? utilizat? de c?tre Hanibal la Canae. Printr-o opera?ie frontal? puternic? li s-a înt?rit irakienilor convingerea c? aici va fi lovitura principal?, mergându-se pe a?teptarea lor. Aceast? ac?iune a fost îns? înso?it? de o serie de manevre ale for?elor terestre pentru realizarea dispozitivului ofensiv real. Astfel cea mai mare parte a for?elor au fost scoase din pozi?iile lor central-frontale , deplasate ?i concentrate departe c?tre vest, unde se va constitui cea mai puternic? grupare de lovire prin surprindere, ce avea s? se dovedeasc? fatal? pentru întregul sistem operativ terestru irakian. Opera?ia „Planul Norman”, care avea s? fie supranumit? „b?t?lia de o sut? de ore”, debuteaz? în diminea?a zilei de 24 februarie 1991 când, în scop de în?elare, încep primele atacuri terestre ale alia?ilor pe frontul de est, adic? exact acolo unde se a?teptau irakienii, „confirmându-li-se” previziunea c? aici se va da lovitura principal?. Simultan cu p?trunderea c?tre ora?ul Kuweit, prin ap?rarea inamic? se efectueaz? o p?trundere cu o divizie aeropurtat? (460 elicoptere), atac considerat cel mai masiv dintre toate de acest tip din istoria ac?iunilor de lupt?, pentru a stabili o baz? înaintat? („Cobra”) pe Eufrat, de unde s-a efectuat o puternic? presiune asupra dispozitivului inamic. Ziua urm?toare, gruparea principal? de for?e (Corpul 7 american, care cuprindea ?i Divizia 1 blindat? britanic?) porne?te ofensiva în Vest prin realizarea unor bre?e ?i capete de pod ce permit mai multor mari unt??i blindate s? p?trund? adânc, în mare vitez?, în interiorul Irakului, îndreptându-se c?tre Est ?i des?vâr?ind încercuirea. Opera?iunile terestre se vor încheia, încununate de succes, pe 28 februarie prin încetarea focului, dup? ce a fost nimicit? cea mai mare parte a for?elor irakiene (41 de divizii din cele 42 dislocate pe frontul din Kuweit, circa 3000 tancuri, 2000 autovehicule blindate ?i peste 2000 guri de foc) ?i au fost lua?i un mare num?r de prizonieri (circa 60.000).
For?ele navale, la rândul lor, au avut un rol aparte fiind utilizate pentru asigurarea blocadei, efectuarea cercet?rii ?i dirij?rii prin radioloca?ie, sprijinirea debarc?rii unor trupe ale infanteriei marine ?i lovirea de pe mare a obiectivelor din adâncimea Irakului, inclusiv a Bagdadului (peste 200 rachete de croazier? Tomahawk) ?i efectuarea de bombardamente în sprijinul for?elor terestre.
Dintre factorii decisivi care au concurat la acest str?lucit succes militar, speciali?tii au re?inut în mod deosebit: planul de în?elare ?i ducere în eroare a inamicului; calitatea armamentului ?i echipamentelor; concep?ia modern? a b?t?liei aeroterestre; ritmul rapid de înaintare ?i concentrarea puterii de foc; sistemul de conducere ?i transmisiuni; logistica, considerat? drept „fantastic?” etc.
Opera?iile militare au reprezentat încununarea concep?iei „b?t?liei aeroterestre”, fundamentate ?i experimentate de c?tre americani înc? din 1982. În cadrul ei accentul a fost pus pe: asamblarea, potrivit planului unic strategic, a ac?iunilor tuturor categoriilor de for?e (supraveghere din cosmos, avia?ie, trupe terestre, for?e navale); sincronizarea efortului pe obiective intermediare majore; e?alonarea puterii fiec?rei categorii pe întreaga perioad? de desf??urare a conflictului; valorificarea marii mobilit??i a structurilor ?i mijloacelor în cadrul unor opera?ii manevriere deosebit de ample; executarea unor lovituri simultane asupra e?aloanelor întâi ?i în adâncime etc. Dezvoltarea viitoare a acestei concep?ii, potrivit unor surse, vizeaz? m?rirea capacit??ii de redislocare rapid? a trupelor americane la mari distan?e în câmpul operativ-strategic, asigurarea lor din punct de vedere logistic, acoperirea ?i sprijinirea permanent? din aer. Ideea de baz? este ca armata s? fie apt? s? duc? un r?zboi victorios pe teritoriul unui stat în condi?iile când nu se bucur? de sprijinul popula?iei respective.
S-ar putea ca opera?ia aeroterestr? s? reprezinte sfâr?itul unei epoci ?i un început în teoria ?i arta r?zboiului, de acum înainte ac?iunile militare fiind probabil gândite în manier? sinergetic?. Esen?ial? devine planificarea la nivel strategic în cadrul unui scenariu militar ce concentreaz? la maximum efortul armat, sub forma unei lovituri de o intensitate nemaiântâlnit?, într-un timp extraordinar de limitat (ore, zile, s?pt?mâni). Performan?a militar? în sine devine factor de descurajare. Practic, ea poate obliga statele cu un poten?ial militar limitat ?i f?r? alia?i puternici s? cedeze presiunilor, evitând din start intrarea într-o confruntare cu o putere capabil? s? organizeze ?i desf??oare o „b?t?lie aeroterestr?”, în fa?a c?reia nu ar avea nici o ?ans?. Teoria potrivit c?reia statul mai slab poate epuiza agresorul în cadrul unui r?zboi de uzur?, prin care s? echilibreze ?i s? schimbe raportul de for?e nefavorabil, se p?rea c? ?i-a tr?it vremea. Viitoarele opera?ii militare nu mai pot fi gândite decât din perspectiva prelu?rii ?i de?inerii permanente a ini?iativei, în cadrul unei superiorit??i simultane în toate mediile de confruntare armat? (terestru, aerian, maritim), care s? permit? lovituri decisive menite s? duc?, în timp foarte scurt, la atingerea scopului propus. În fundamentarea concep?iei opera?iei devine decisiv spa?iul de adunare a for?elor, adiacent teatrului propriu-zis de confruntare armat?. Pentru statele poten?ial-victim? a unei agresiuni, dup? modelul b?t?liei aeroterestre, riposta, în manier? clasic? (mari unit??i mecanizate, de blindate ori avia?ie contra altora de acela?i tip), nu are nici o ?ans? de izbând?. Cercetarea teritoriului, loviturile din aer ?i de pe ap?, ofensiva blindatelor nu pot fi contracarate decât prin dispersarea for?elor în forma?iuni cât mai mici (nic?ieri ?i pretutindeni) ?i lovirea inamicului cu mijloace „anti” portative. Strategia ap?r?torului trebuie s? accepte din start ocupa?ia teritorial? ?i s? se fundamenteze pe organizarea rezisten?ei generalizate, de la cea moral-psihologic? ?i politic? pân? la cea armat?, desf??urat? dup? modelul insurgen?ei. În preg?tirea r?zboiului, statele mici ?i slabe vor fi nevoite s? se orienteze c?tre echiparea din timp de pace a teritoriului pentru rezisten?a armat?, preg?tirea psihomoral? a popula?iei pentru a nu accepta starea de ocupa?ie (rezisten?? pasiv?), organizarea ?i înzestrarea for?elor cu mijloace „anti”, precum ?i preg?tirea lor pentru ac?iuni specifice guerilei. B?t?lia aeroterestr? oblig? în perspectiv? apropiat? la regândirea comportamentului statelor mici ?i mijlocii, în sensul de a se pune sub umbrela protectoare a celor puternice, de a nu avea un comportament care s? le aduc? în situa?ia de inamic al acestora; le determin? s?-?i regândeasc? concep?ia de ap?rare mai ales din perspectiva unui r?zboi de tip popular. E?ecul interven?iilor comunit??ii interna?ionale în Somalia, al URSS în Afganistan ?i Rusiei, în primul r?zboi în Cecenia valideaz? aceast? concep?ie drept strategie politico-militar? de viitor. Aducerea agresorului, ce ac?ioneaz? dup? modelul opera?iei aeroterestre, în situa?ia de a „vâna vrabia cu avionul” ?i a „lovi cu racheta licurici”, în cadrul unui r?zboi permanent ?i desf??urat peste tot (imposibilitatea impunerii p?cii chiar ?i în teritoriile ocupate), ar putea, în timp, discredita aceast? formul? devenit?, datorit? for?ei ?i perfec?iunii organizatorice, de-a dreptul fatal?. Aceast? practic? va na?te deci un alt model al r?zboiului, în cadrul c?ruia se va trece de la confruntarea militar?, devenit? ineficient?, la confruntarea multidimensional?.
7.4 R?zboiul multidimensional
Deja, despre primul conflict din Golf, se poate afirma tran?ant c? reprezint? imaginea r?zboiului multidimensional de amploare unic in istoria omenirii. Militarii se împ?uneaz? cu victoria, îns? componenta armat? a conflictului nu a fost poate cea mai semnificativ?. Exist? destule opinii critice la adresa factorului militar, apreciindu-se c? r?zboiul, sub aspectul strict al confrunt?rii armate, nu ofer? prea multe elemente demne de a fi re?inute pentru teoria ?i arta militar?. Interven?ia armat? a fost una eminamente brutal?, se poate spune chiar barbar?, lipsit? de fine?uri tactic-operative, primatul apar?inând în exclusivitate for?ei, arta utiliz?rii ei neoferind prea multe elemente demne de luat în seam?. Campania militar?, în esen??, a fost un bombardament s?lbatic, un soi de „vânare a zebrei cu AG-ul”, irakienii fiind ?intui?i la p?mânt, orbi?i ?i decima?i. Nevoi?i s?-?i a?tepte sfâr?itul cu capul în nisip, nu s-au mai putut ridica decât pentru a se preda for?elor terestre cu care s-au trezit peste ei. De?ertul a fost asemenea unei mese de ?ah pe care un juc?tor valid î?i f?cea mi?c?rile, speculând infirmitatea celuilalt care era orb. Nu se poate spune c? opera?ia a excelat prin m?iestrie, sub aspectul concep?iei r?zboaiele israeliano-arabe oferind înv???minte mult mai bogate ?i mai semnificative. În fond o ?ar? din lumea a treia, înzestrat? cu o tehnic? veche de peste 20 de ani, a fost strivit? de o coali?ie a celor mai dezvoltate ??ri ale planetei în frunte cu hegemonul mondial. Superioritatea tehnologic? a fost valorificat? la maximum, nemair?mânând prea multe de f?cut în domeniul creativit??ii, ingeniozit??ii, în proiectarea solu?iilor ?i g?sirea de variante sub presiunea evenimentelor. Decalajul tehnic a determinat partea irakian?, în primul rând, s? încerce unele solu?ii salvatoare. Decisive, nu au fost concep?ia operativ- strategic? ?i m?iestria tactic? a alia?ilor ci , arsenalele, victoria fiind decis? de c?tre sistemele de supraveghere prin satelit ?i radioloca?ie, de c?tre cele de naviga?ie ?i ochire ultrasofisticate ?i mai pu?in de scenariile operative ?i procedeele tactice ?i de lupt?. Sub aspect strict militar, irakienii, în ciuda dot?rii lor cantitative, nu au reprezentat un inamic demn de luat în considera?ie, ?i drept urmare nu s-au impus concluzii serioase pentru viitorul artei militare.
Totu?i, r?mân câteva elemente demne de cea mai serioas? analiz? pentru c? prefigureaz? muta?ii majore în concep?ia, organizarea ?i chiar fizionomia r?zboiului viitor. În pofida performan?ei militare (probabil cea mai complet? înfrângere suferit? de o armat?) r?zboiul nu a avut caracter decisiv. Pentru alia?i scopul s?u a fost limitat datorit? restric?iilor mandatului ONU, temerilor pentru pierderile umane în tab?ra proprie, sensibilit??ii fa?? de reac?ia opiniei publice, nevoii protej?rii unor susceptibilit??i ale partenerilor arabi ?i a intereselor specifice ale unor puteri în zon?. La rândul s?u Irakul, aflat de la început în imposibilitatea de a ie?i victorios din confruntare, a urm?rit limitarea efectelor nefavorabile astfel încât s? fac? înfrângerea cât mai suportabil? ?i s? nu-?i prejudicieze total statutul regional. Saddam Hussein a fost preocupat, în primul rând, s? se salveze ?i s? r?mân? la conducerea statului, s? nu-?i piard? decisiv popularitatea în rândul arabilor ?i musulmanilor, s?-?i conserve atât cât mai era posibil din puterea militar? pentru a-?i putea ?ine la respect vecinii ostili ?i pentru a putea controla rebeliunea intern? (?iit? ?i kurd?). Numai astfel se explic? re?inerea sa în a-?i angaja întregul poten?ial militar în cadrul unei contralovituri decisive, dislocarea în Iran a unei p?r?i a for?elor aeriene (130 avioane înalt performante), neutilizarea întregii capacit??i de lovire a artileriei grele ?i a armamentului antitanc de pe elicoptere. Ipoteza potrivit c?reia, de teama de a nu stârni orgoliul americanilor în speran?a ob?inerii unei p?ci îng?duitoare, irakienii au „menajat” oarecum for?ele multina?ionale, neopunându-le o opozi?ie la nivelul posibilit??ilor reale, pare plauzibil?.
7.5 O nou? arm?: psiho-media
De regul? se identific? ?i se reduce r?zboiul exclusiv la campania militar? a for?elor multina?ionale. În realitate acesta a început cu mult înainte, imediat dup? ocuparea Kuweitului ?i declan?area opera?iei preg?titoare, codificate „Scutul De?ertului”, prin care for?ele aliate afluiau c?tre teatrul de confruntare. Pe acest fundal al z?ng?nitului de arme s-a declan?at un veritabil r?zboi psiho-mediatic care l-a precedat, înso?it ?i succedat pe cel militar. Concep?ia ?i modalitatea de ducere a b?t?liei, în acest al patrulea mediu, au pornit de la situa?ia distinct? a beligeran?ilor: Irakul, dispunând de un extraordinar prestigiu politic în zon? ?i de un poten?ial militar pe m?sur? (a patra armat? din lume), exploatând criza petromonarhiilor ?i entuziasmul popular, î?i asuma tot mai deschis rolul hegemon în regiune, impunându-se drept lider în cadrul unui r?zboi sfânt (Jihad) dus de na?iunea arab? împotriva imperialismului americano-sionist ?i a complicilor acestuia; coali?ia multina?ional? era nevoit? s? ac?ioneze în afara teritoriilor na?ionale ?i chiar a limitelor angajamentelor de ap?rare colectiv?, sub pretextul reinstaur?rii ordinii interna?ionale dar, în realitate, pentru a preveni coalizarea lumii arabe sub o conducere unic? ?i a nu pierde controlul asupra celui mai mare z?c?mânt petrolifer al planetei.
Dimensiunea confrunt?rii din spa?iul spiritual relev? una dintre muta?iile majore ap?rute în fizionomia r?zboiului – trecerea, tot mai remarcat?, de la violen?a fizic? (exterminarea adversarului) la violen?a simbolico-semantic? (influen?area, derutarea, descump?nirea ?i anihilarea acestuia). Drept urmare, ?intele, obiectivele ?i temele majore ale influen??rii au fost stabilite ?i selectate cu precizie înc? de la început. Bagdadul s-a concentrat în special asupra:
- justific?rii invad?rii Kuweitului, pretextând c?: este o entitate artificial?, rezultat al unui pact colonial; popula?ia sa este exploatat? de c?tre un emir despotic aservit occidentului; s?r?cia irakienilor se datora în mare parte furtului statului vecin (exploatarea ilegitim? a petrolului de frontier?, reducerea pre?ului barilului etc.);
- influen??rii opiniei publice interna?ionale, în special a popula?iei statelor coali?iei, prin: apelul la sentimente umanitare; eviden?ierea nedrept??ii agresiunii lui Bush; înfierarea bombard?rii nemiloase a popula?iei civile; amenin?area cu producerea unui num?r enorm de victime în rândul for?ei aliate prin utilizarea armei chimice ?i folosirea prizonierilor ca scuturi umane; reliefarea atitudinii incorecte a comunit??ii interna?ionale fa?? de Irak, apelând la argumente de ordin comparativ (toleran?a fa?? de agresiunea israelian? ?i de interven?ia Turciei în Cipru etc.);
- submin?rii unit??ii coali?iei multina?ionale prin: eviden?ierea intereselor speciale ale SUA ?i marilor puteri în zon?; provocarea continu? a Israelului ?i anatemizarea, ca tr?d?toare, a conducerilor statelor arabe participante;
- realiz?rii unei st?ri de spirit favorabile în rândul popoarelor apar?inând na?iunii arabe pentru coalizarea lor într-un front comun împotriva Israelului ?i a imperialismului american.
La rândul s?u Coali?ia a uzat din plin de ac?iuni psihologice, în cadrul unei opera?ii de influen?are bine articulate ?i perseverent derulate, pentru consolidarea moralului trupelor, formarea unei opinii publice favorabile, men?inerea sprijinului propriei popula?ii ca ?i pentru contracararea strategiei irakiene. De aceea, un rol esen?ial au acordat controlului ?i gestion?rii, foarte grijulii, a informa?iei (cenzura militar?) în scopul exploat?rii ei cât mai profitabil. S-a afirmat deseori c? „Furtuna De?ertului” a reprezentat primul r?zboi transmis în direct prin toate canalele mass-media, ajungându-se pân? acolo încât lumea a devenit, pentru o vreme, prizoniera televiziunii, opera?iile militare derulându-se pentru telespectatori asemeni unui simplu joc pe calculator. În realitate acest „spectacol” a fost magistral regizat el devenind, prin credibilitatea de care a beneficiat în fa?a publicului, poate cel mai eficient „suport logistic” al alia?ilor. Sub o aparen?? de autentic ?i instantaneu s-au fabricat permanent „adev?ruri” convenabile unei p?r?i. Practic a fost deschis, prin intermediul mijloacelor de comunicare în mas?, un al doilea front în care „trupe” de speciali?ti în ?tiin?a ?i arta manipul?rii, având drept ?int? „consumatorul” de informa?ie (practic popula?ia globului), îl asediau necontenit, f?cându-l dependent ?i implicit aliat. Mass-media, sprijinit? de satelit ?i de cea mai înalt? logistic? (tehnic? ?i speciali?ti), a devenit arm? de lupt? într-un r?zboi al cuvintelor ?i imaginilor.
7.6 Victorie a la Canae
Un alt element inedit al acestui conflict a fost introducerea în cadrul s?u a unei noi dimensiuni de amploare strategic? – r?zboiul ecologic. A existat o permanent? amenin?are din partea irakian? cu utilizarea terorismului ca form? integrat? de lupt? ?i folosirea substan?elor chimice, „aprinderea m?rii” ori distrugerea câmpurilor petrolifere. Succesul atât de evident al ac?iunilor militare ale alia?ilor, ca ?i nereu?ita atragerii Israelului în conflict, au descump?nit în asemenea m?sur? Bagdadul încât prezumtivul s?u plan de lovire a adversarului „peste tot în lume ?i la el acas?” a fost suspendat. Saddam se pare c? ?i-a f?cut corect calculul deoarece, recurgerea la terorism ?i la arma chimic?, ar fi transformat confruntarea într-un r?zboi total ce ar fi avut ca finalitate dispari?ia de pe hart? a Irakului. Totu?i, la pu?in timp dup? încheierea ostilit??ilor, în rândul combatan?ilor americani ?i englezi, a ap?rut o misterioas? boal? denumit? „sindromul Golfului” ale c?rei cauze reale, dicolo de unele explica?ii cu caracter lini?titor, se pare c? nu au fost g?site. Totodat?, dac? s-a reu?it împiedicarea devers?rii masive de petrol în mare, nu a putut fi împiedicat? incendierea acelor circa 700 de sonde kuweitiene care au ars mai bine de un an de zile, provocând imense pagube materiale ?i daune, insuficient identificate ?i evaluate, atmosferei ?i în general mediului.
R?zboiul s-a încheiat la 28 februarie 1991, prin înfrângerea militar? a Irakului, dar mul?i se întreab? de ce alia?ii nu au mers pân? la cap?t cu înl?turarea lui Saddam Hussein, mul?umindu-se cu un succes limitat. S-a repetat celebrul episod, nici ast?zi înc? l?murit, când, dup? zdrobitoarea înfrângere a romanilor la Canae (50.000 de mor?i, cifr? colosal? pentru acea vreme), Hanibal nu exploateaz? victoria prin asedierea Romei. A f?cut gre?eala, ce se va dovedi fatal? pentru el, s? cread? c? „Cetatea Etern?” se va pr?bu?i de la sine sub impactul propriei umilin?e. Exist? suficiente argumente care pot legitima re?inerea Alia?ilor ?i justifica necesitatea conferirii unui caracter limitat victoriei ob?inute. Se impune îns? a fi studiat fondul problemei, ?i anume, interdependen?ele dintre geostrategie ?i geopolitic?. Echilibrul regional ?i men?inerea controlului asupra balan?ei de putere în regiune confer? probabil Irakului un rol bine delimitat ?i în viitor.
Pentru marile puteri conflictul din Golf a fost un experiment pe deplin reu?it, permi?ând testarea pe viu a voin?ei colective de ac?iune ?i a actualei genera?ii de arme, iar pentru teoreticieni ?i strategi înc? o confirmare a tezei c? fizionomia r?zboiului este în schimbare, c? modelul de ripost? clasic? în noul „imperiu al tehnologiei”, pe viitor nu mai are nici o ?ans?. Bagdadul s-a autoblocat într-o concep?ie static?, învechit? a opera?iilor militare, a dispus de paleative neconven?ionale compensatorii suficiente ?i de mare perspectiv?, dar a ezitat, s-a temut de noutatea lor, de imprevizibilul implica?iilor pe care le-ar fi produs. Un alt Saddam mai curajos ?i mai pu?in dogmatic (experian?a r?zboiului cu Iranul l-a marcat totu?i decisiv) va avea cu certitudine mai multe ?anse. Statul s?u major nu ajunsese înc?, pân? la acea vreme, la asimilarea valoroasei experien?e a mujahedinilor afgani, victorio?i într-o confruntare tot cu o înalt? tehnologie militar?(sovietic?), dar în cu totul alte condi?ii geostrategice ?i geopolitice. Impactul acestor doi vectori formidabili, deocamdat?, nu doar subaprecia?i ci , poate chiar neintrodu?i în ecua?ia r?zboiului, r?mâne un subiect de medita?ie. R?zboiul asimetric ?i cel asincron continu? s? r?mân? înc? un simplu demers teoretic. Irakienii numai l-au intuit, au avut poate ?i mijloacele s?-l poarte, dar nu l-au gândit ?i poate le-a lipsit curajul de a merge pân? la cap?t, neaplicându-l datorit? unei ra?iuni politice conjuncturale.
7.7.Noua fa?? a lui Saddam
Înfrângerea surprinz?toare a republicanilor la urne las? problema Irakului ?i a regiunii nerezolvat?. Statutul învin?ilor r?mâne destul de neclar : Saddam î?i salveaz? regimul dar guverneaz? într-un teritoriu cu « zone de interdic?ie aerian? », supus în continuare embargoului ?i controlului interna?ional, cu revolte ale ?ii?ilor în sud ?i ale kurzilor în nord ?i cu o armat? înjum?t??it?. Noua administra?ie democrat? de la Washington ezit? s? întreprind? ac?iuni decisive, limitându-se la interven?ii menite s? conserve statutul postbelic.
Revenirea republicanior la Casa Alb? ?i atitudinea lui Saddam pe timpul evenimentelor din 11 Septembrie îi readuc pe americani ?i irakieni în stare de beligeran??. Pentru Bush jr., în perspectiva alegerilor din 2004, interven?ia este indispensabil? permi?ând refacerea imaginii deteriorate de scandaluri financiare ?i rata mare a ?omajului în interior, iar la exterior de rezultatele precare în campania antiterorist? în care s-a lansat cu surle ?i trâmbi?e ?i e?ecul în medierea raporturilor israeliano-palestiniene. Pretextul este arhicunoscut : eliminarea armelor interzise, distrugerea bazelor de sprijin a terorismului, democratizarea Irakului ?i securizarea regiunii. Sunt elaborate mai multe planuri de eliminare a dictatorului : p?r?sirea de bun?voie a puterii ?i exilul împreun? cu familia ?i apropia?ii, lichidarea fizic? dup? modelele Noriega (r?pire), Dudaev (spulberarea cu o rachet?), Milo?evici (predarea unei instan?e interna?ionale de judecat?) ; orchestrarea unei rbeliuni interne prin intermediul opozi?iei din afar? ( Congresul Na?ional Irakian) ?i a kurzilor ?i ?ii?ilor ce i-ar fi h?r?zit soarta lui Ceau?escu ; interven?ia militar?.
E?uând toate încerc?rile, se prevaleaz? de o rezolu?ie a Consiliului de Securitate al ONU ce autoriza reluarea inspec?iei interna?ionale pentru dezarmare ?i îl soma pe Saddam s? coopereze. Sub pretextul c? acesta nu a dovedit bun? credin?? (a ascuns arme interzise), SUA împreun? cu Marea Britanie ?i al?i alia?i cu participare simbolic? (16 ??ri acord? sprijin necondi?ionat, iar 5 condi?ionat de o nou? rezolu?ie ONU) trec la constituirea dispozitivului strategic de invadare a Irakului. Opozi?ia ferm? a unui grup format din ?ase ??ri europene ?i China în Consiliul de Securitate ?i apoi cea din în Consiliul NATO, uria?ele manifesta?ii pacifiste a peste zece milioane de participan?i pe toate continentele ca ?i avertismentele papale (la limita excomunic?rii) nu reu?esc s? opreasc? agresiunea. F?r? a prezenta dovezi clare privind implicarea Irakului în ac?iuni teroriste ?i existen?a armelor de distrugere în mas?, prevalându-se de o legitimitate îndoielnic? (Rezolu?ia 1441 a Consiliului de Securitate), în martie 2003, este declan?at? invazia militar? prin lovirea selectiv? din aer a obiectivelor vitale ale conducerii politice (vânarea lui Saddam) ?i cele militare din principalele ora?e. Opera?ia terestr? dinspre sud (Basra) nord ?i vest vizeaz? ( dup? modelul r?zboiului anterior) lichidarea rezisten?ei armate ?i asedierea Bagdadului, astfel încât Saddam s? fie izolat dup? numai 72 de ore.
In paralel Oficiul de Influen?are Strategic? (OSI) activeaz? componenta psiho-mediatic? ?i informa?ional? a r?zboiului. In ?ar? ?i dincolo de grani?e sunt puse în scen? veritabile opera?iuni mass-media ?i pe Internet, se deruleaz? opera?ii sub acoperire, în media interna?iona? sunt « plantate » ?tiri utile Pentagonului dar care par a nu avea leg?tur? cu acesta. Se trimit e-maill-uri c?tre formatori de opinie interna?ional? bine finan?a?i, care combin? abil campanii « murdare », bazate pe dezinformare, cu ac?iuni de rela?ii publice « curate » (date reale), promovând viziunea politic? ?i interesele americane.
Incep îns? dificult??ile, ofensiva aliat? se confrunt? cu o alt? tactic? irakian?. Esen?a ei const? în aceea c? marile concentr?ri de trupe, u?or de lovit din aer, sunt înlocuite de grup?ri relativ mici, dispersate care constituie dispozitive de lupt? elastice pentru lovituri de mic? intensitate, în adâncimea frontului ?i în ora?e ?i regiuni deja ocupate ori asediate, mai ales pe timp de noapte ?i condi?ii meteo nefavorabile. Aceasta va întârzia opera?ia aproape trei s?pt?mâni. In nord frontul se constituie greu datorit? ambiguit??ilor ini?iale a pozi?iei Turciei ?i prezen?ei kurzilor, iar în sud se întâmpin? o rezisten?? nea?teptat?. Surpriza cea mai mare avea îns? s? o reprezinte Bagdadul, care în viziunea alia?ilor trebuia s? fie momentul decisiv al unei sângeroase confrunt?ri armate. Aici Saddam trebuia s?-?i vând? scump pielea, dar americanii ?i englezii intr? în ora? aproape f?r? s? întâmpine rezisten??. Regimul cade, în capital? se instituie haosul, iar Saddam ?i armatele sale dispar f?r? urm?.
Bucuria victoriei este scurt? pentru c? sunt mult prea grave ?i urgente problemele pentru a face posibil? revenirea la normalitate. Noua administra?ie îmbrac? forma Autorit??ii americane pentru Reconstruc?ie ?i Ajutor Umanitar (ORHA), condus? de un general, iar ?ara este împ?r?it? în trei zone unde For?a multina?ional? ac?ioneaz? sub comanda american?, britanic? ?i polonez?.
Cruciada împotriva « Armaghedonului » ( Saddam) a învins din nou,. dar lumea civilizat? nu a devenit mai sigur?, amenin??rile la adresa ei r?mân. Pe str?zile Bagdadului ?i în alte regiuni ale ??rii au loc aproape zilnic atentate, acte de terorism, explozii provocate de sinuciga?i, atacuri armate între fo?e nev?zute ?i ocupan?i soldate cu victime în rândul acestora ?i a colaboratorilor lor. Americanii au învins, dar r?zboiul va continua probabil înc? mult timp ?i mai ales va costa bani ?i vie?i. Garda republican?, fedainii, « copiii lui Saddam » ?i « armata Ierusalimului » continu? s? lupte. Pân? la alegeri libere ?i guvern de larg? reprezentare calea r?mâne lung?. Deocamdat?, Vietnamul ?i Palestina au fost aduse la Bagdad. Nici în regiune nu se produc înc? schimb?rile scontate : la Teheran fundamentali?tii continu? s?-i ?in? sub control pe modera?i ; în Siria ?i Liban partidul Baas ( al lui Saddam) se afl? la putere; r?zboiul isrealeiano-palestinian continu? ; kurzii amenin?? în orice moment cu proclamarea propriului stat, existând riscul unei grave crize la grani?a Turciei. Americanii continu? s? caute armele interzise în timp ce Saddam le creeaz? reale dificult??i militare ?i de imagine cu arme clasice dar folosind tactici ?i strategii atipice. Antiamericanismul e în continu? cre?tere, lumea arab? se solidarizeaz? tot mai mult (teama dictatorilor loiali SUA din regiune c? vor împ?rt??i soarta lui Saddam), Al-Qaeda continu? s?-?i fac? de cap, fractura în frontul occidental ( SUA-Europa) se vindec? greu ?i nu se poate anticipa ce efecte va avea pe termen lung. Dup? Afganistan ?i Palestina, Irakul devine un alt punct fierbinte pe glob, iar americanii, continuându-?i politica globalist?, ar putea sfâr?i pri a incendia planeta. Se pare c? nu au înv??at nimic din p??ania marelui exportator de revolu?ie – Imperiul Sovietic. Se înc?p??âneaz? s? exporte « democra?ie » prin opera?iuni de tip « ?oc ?i groaz? » ori « bombe ?i hran? » f?r? s? gândeasc? suficient c? acestea ar putea deveni bomba gata, într-o zi, s? explodeze în rani?ele propriilor solda?i.
Deocamdat?, cu fiecare zi “Bagh- dad”, cel aflat sub ocupa?ie, redevine “darul lui Dumnezeu » pentru arabi, iar avertismentul papal de a nu c?lca p?mânturile sfinte s-ar putea adeveri cu prilejul noilor alegeri pentru Casa Alb?, când voturile actualului înving?tor ar putea fi deturnate, chiar de c?tre Saddam, nu cel de azi, ci cel de mâine- aiatollahul.