?tia?i c? oamenii sunt ni?te piramide, din lumini ?i umbre? Via?a lor este un neîn?eles joc multicolor. În lumin? s?l??luiesc adev?rul, dreptatea, binele ?i frumosul; în umbr? se ascund toate relele. Scânteie divin? ce se materializeaz?, f?tul, în pântecul mamei, este o umbr? ce se ilumineaz?. De aceea, la na?tere fiecare dintre noi e o umbr? lumiscent?. Când este acoperit în întregime de umbr? omul moare. Moartea e o lumin? umbroas?. Am trecut dincolo în lumin?, iar aici ne-a r?mas numai umbra! Poate c?, deseori, tocmai pentru asta se ?i spune despre cel care pleac?: “nu mai era decât o umbr? a celui care a fost!”
Când prive?ti un om vezi, la el, ce vrei tu. Dac? î?i propui s?-i vezi lumina, atunci descoperi în el frumosul, adev?rul, dreptatea ?i binele. Dar mai ales c?ldura. Îl prive?ti ?i, tu privitorul, te încarci cu toate astea ale lui. Devii luminos, adic? plin de bun? dispozi?ie, cu poft? de via??, generos ?i frumos, optimist; î?i vine, a?a, s? chiui, s? iube?ti pe toat? lumea ?i nu ?tii de ce. Dar, mai ales, nu ?tii de ce to?i cei din jur sunt veseli, binevoitori, simpatici ?i plini de în?elegere ?i de dragoste. Asta pentru c?, f?ra ca el s? afle, tu i-ai scos la suprafa??, fiec?ruia, ce avea el mai frumos ?i mai bun. ?i toate se revars? asupra ta, te încarc? cu ele. Via?a î?i este o continu? zi însorit?!
Dac? îi cau?i numai umbra, atunci descoperi în el micimile, p?catele, tr?irile tenebroase, urî?enia ?i r?ul. O clip? î?i zâmbe?ti în barb? satisf?cut, plin de tine pentru c?, prin compara?ie, te sim?i mai frumos ?i mai bun. Nu te gânde?ti niciun moment c? te încarci cu umbra lui ?i cu toate cele ce se ascundeau în spatele ei. Buna dispozi?ie î?i dispare pe neobservate, începi s? te sim?i singur, neîn?eles, trist ?i nelini?tit; orice încerci s? faci î?i iese anapoda, to?i cei din jur au ceva cu tine. Î?i pierzi încrederea, devii posac, invidios pe ceilal?i care î?i par plini de noroc ?i reu?esc în toate. Nu ?tii de ce î?i vine, a?a din senin, s? îl strângi de gât pe primul, chiar necunoscut, care î?i iese în cale. Suspicios, îl prive?ti ca pe un inamic doar pentru c?, în sinea ta, îl faci vinovat pentru e?ecurile ?i lipsa ta de speran??. Nu în?elegi de ce în jurul t?u se adun? indiferen??, antipatie ?i ostilitate ori de ce începi s? fii ocolit de c?tre ceilal?i.
Nu te gânde?ti, o clip?, c? r?scolindu-le umbrele ai trezit în cei din jur reful?ri, patimi ascunse ce se revars? acum asupra ta. Totul e a?a de obositor c? abia a?tep?i s? treac? ziua, s? te retragi în col?i?orul t?u ascuns ?i s? nu-i mai vezi. Habar nu ai c?, umbrit de umbrele lor, te-ai întunecat ?i c? întunericul coboar?, nest?vilit, peste tine. Ai ajuns o umbr? a celui care erai! Via?a ta a devenit o zi mohorât? sau chiar o rece, întunecat? ?i nesfâr?it? noapte. În zadar î?i mai cau?i, aiurea, leacul bolilor pe care dintr-o dat? le sim?i, dureros, cum te ruineaz?. Microbul lor ?i l-ai injectat zilnic pân? când suferin?a a devenit cronic?, poate incurabil?.
Doamne, ce-ar fi dac? ne-am vedea unii altora numai luminile! ?i suntem ?apte miliarde. Cât? lumin? ar inunda p?mântul… Dar, mai ales, chipul ?i sufletul fiec?ruia! E atât de simplu s? alung?m r?ul din lume… Dac? am vrea!