limba mea (celor care vor s-o uite)…

By | 12 noiembrie 2016

se usucă şi mă doare
de câtă aftă s-a adunat pe ea
barbarism englezisme

franţuzisme hispanisme
ungurisme ţigănisme
mi-o schilodesc toţi veneticii
sărmana

abia mai molfăie cuvinte…
în centrul ţării e autonomizată
peste prut moldovenizată
în balcani valahizată

în emigraţie paternizată
iar în mass-media manelizată
asist neputincios

cum mi-o ucide internetul
țăranul se orăşenizează
prin grai de mahala
cosmopolite

elitele se neologizează
că abia se mai vorbeşte
româneşte
aproape că mă simt străin în limba mea
muţenia ne paşte
de aia-mi îmi vine aşa  să urlu
te chem… te strig în gura mare
să mă auzi contemporane
degeaba am ajuns european
mi-e ţara ocupată cu modul tău de viaţă
ce m-a făcut minoritar la mine-acasă
dar nici că-ţi pasă
habar nu ai că limba mea
atâta de bogată-n arhaisme

e cel mai vechi tezaur
din care tu străine ai furat pe săturate
în europa azi în limba mea se cântă
și grecește și latino
ori se slavonește

în ea-l rosteau pe Tatăl nostru şi galezii
în limba mea se întorc graiurile lumii acasă
ea e apă cristalină de izvor
din care bei și-ţi stingi pustiul
din sufletul pribeag
în ea găseşti mereu
o primitoare şi curată casă
numai în ea poţi ştii ce-i dorul
de mamă de iubită

de ţară şi de Dumnezeu

 

*

limba mea-i o taină mare
e un fagure de miere
din stupul unui neam tare
înţelept precum o carte
în care şi tu eşti parte
rânduri rânduri toleraţii de aiurea
se pripăşiră peste ea
cum au gustat-o

și-au căpătat identitate
îşi spun azi greci maghiari sau rromi
s-au adăpat la ea imperialii
și s-au trezit latini
italieni francezi spanioli ori portughezi
prin vadul ei trecură slavii
și au ieşit la mal
drept ruşi ucraineni poloni cehi
ori sârbi bulgari croaţi slovaci…
e o magmă limba mea
din care s-au născut popoare
și s-or mai naşte
e aromitoare floare

adunată într-un vers
și balsam spiritual
peste-un colţ de univers
destinul ei e-atât de nobil
că nu încape într-un nobel
nu-i trebuie certificat

ori aprobare
să existe nici hotare
rămâne pentru fiecare

o mamă veşnic iubitoare
în calendarul ei odihnesc toți sfinții
străinule de ea re lege
de-oi vrea să intri-n a ei lege
eu frate-ţi sunt de m-oi ruga
însă religie să-ţi faci din ea
ea ştie cel mai bine

din care timpuri vine
și care depărtări
din lumea de mister

este scoborâtoare
și a rămas foc sacru
în nefiinţa haosului

era rostirea logosului
din care s-a zidit şi lumea
strămoşul prometeu

ne-a furat-o de la zeu
și numai noi îi suntem înţelesul
prin rostire păcătoasă

dar bine cuvântată
aici în ţara tracilor

ea s-a făcut matcă
e a cuvintelor regină
și din rostuirea lor

prin gura lui orfeu
a ajuns până la mine
limba lui care vorbeşte
și când aedul nu mai este

 

**
am supt-o de la sânul mamei
în ea m-am legănat și-am râs
și tot în ea îmi jelesc morţii
cu slova ei m-or pomeni nepoţii
numai în limba mea

mi-a cîntat cândva iubirea
și doar în ea îmi aflu fiirea
în limba mea și eu şi tu

avem un nume…

compatrioate
cu busuioc a fost sfinţită
și-i singura de pe pământ doinită

de ciocârlie
de tatăl meu și eminescu
din dulcele ei viers a izvorât şi versul
străine
ce-nscăună poetul ca domn al ei
pe care încă o slujeşte

și o mai creşte
şi-aici şi acolo-n cer
iar fiecare-al ei poet e un manole
ce se zideşte-n limbă ca o ană
lucrarea lui ne este catedrală

de -aceea ne mândrim azi cu arghezi
ce-n zbenguiala gândului

a potrivit cuvinte
și a făcut o limbă ca o cântare omului
de-aceea îl cinstim atâta pe nichita
cel care în horirea ispitelor
sufletul şi-a înşirat mărgăritar
în ordinea cuvintelor
lângă ei cătându-şi nimbii

în mister trudeşte  blaga

care le-a luminat tâlcul
şi le-a sporit corola de lumini

 

***
te crezi bogat și eşti fudul

europene
prin lermontov esenin
te lauzi cu baudelaire verlaine
ori mă obligi să-nvăţ pe dante
chiar dacă lenau s-a născut aici
te-nveşmântezi în vorbele lui lorca

frate
franţuzule i-ai înfiat pe ionescu şi tzara
dar n-ai mai apucat

să-l furi şi pe sorescu…

sfios şi temător în exprimare
dar cu un suflet ca o pâine
îţi strig

auzi-mă contemporane
chiar dacă viaţa mea e azi de câine
desculţ să vii în limba mea

păgâne
te chem să ospătăm la masa limbii mele
i te consider fiu şi mie frate
dar nu-mi ucide graiul

pe la spate
eu sunt ostașul limbii mele
și glonţ îmi este verbul
nu-mi tăvăli troheii-n praf de stele
învaţă să-mi citeşti proverbul
nu–ţi cer statuii mele piedestal
eu şi ai mei îi suntem limbii noastre
soldat universal

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *