război

By | 12 noiembrie 2016

război

 

târziu în noapte, sub candela lunii
în odăiţa sfinţită cu dor
îşi ţese fecioara arniciul din suflet
alesului drag velinţă de vise
urzită demult în ziua plecării
sub formă de-adio ori ultim sărut
când gara grăbită pleca către front
şi trenu-i rămânea ascuns în privire

de-un an aşteaptă scrisoarea să vină
a adunat în suflet tot viscolul iernii
suspină în ladă trusoul de nuntă
neauzit doineşte bătrânul lăutar
balada feciorului încorporat
norocul ei s-a încurcat în iţe
şi-l cheamă din albu-i de mireasă
durerea şi toată candoarea-i de fată

lângă icoană smerit busuiocul
la preacinstita în locu-i ‘nalţă rugi
pe pânză încă o lacrimă îi pică
şi spata o bate petală în floare
la fel ca ea timidă de nu mă uita
din fir de gând i-nsăilează chipul
doar doar s-o îndura de ei destinul
priveşte copila în gol şi nu ştie
că inul din pânza ce-o ţese-i feciorul

poate că în zori când sulul va fi gata
s-o duce-n odăiţa mare de la drum
şi obosită cămaşa o să-i cadă
ca dezgolită de-o nevăzută mână
velinţa pudic peste ea-şi va trage
apoi cu ochii-nchişi şi în tăcere
cu toată patima o va iubi Ion

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *