dumnezeu da da dumnezeu
nu vă miraţi e un copil… de lut
în singurătatea lui
a luat o bucată din sine
a început să se joace cu ea
şi după chipul şi asemenea sieşi
a plămădit un alt copil mai mic
căruia i-a spus pământ
adică pe limba lui cerească adam
i s-a părut că e cam dolofan şi urât
şi atunci a luat din el o bucăţică
s-a jucat cu ea şi a ieşit eva
habar nu aveţi de ce a numit-o aşa
pentru că văzându-se atât de frumoasă
drept mulţumire aceasta i-a strigat ave
iar ecoul a răspuns din oglindă
i-a lăsat prin grădina raiului
şi cei doi au început să se joace
firesc exact de-a ceea ce ştiau
de-a făcutul copiilor
cum dumnezeu se voia totuşi unic
s-a supărat rău de tot şi i-a alungat
să li se piardă urma le-a zis oameni
copii de zeu noi oamenii mari de atunci
în joacă am construit lumea
poate de aia e cam strâmbă
dar joaca preferată e făcutul de copii
şi cum plagiem fără acordul zeului
ni se tot spune că păcătuim
dar noi nu avem nicio vină
tot timpul ţipă copii în noi
când ne îndrăgostim unul de altul
ne îndrăgostim pentru că aşa ne aleg ei
să le fim mamă şi tată
când ne iubim de fapt nu iubim
ne copiem
chiar şi când murim nu murim
să nu mai avem din ce face copii
dumnezeu îşi ia lutul înapoi