Retras în mormântul s?u de la marginea muntelui Athos, în?eleptul Erminie lucreaz?, înc?, la celebrul s?u manual de pictur? bizantin?, destinat zugr?virii bisericilor cre?tine. A trecut timpul ?i tablourile, frescele, metopele cu Adam ?i Eva în rai, f?cute dup? îndrum?rile sale, i se par acum atât de naive ?i de false. Dup? clasicism, renascentism, iluminism, baroc, rococo, impresionism etc. se impune o nou? viziune asupra mitului biblic. Viseaz? la un uria? basorelief suprarealist, lucrat în cele mai actuale ?i mai p?gâne stiluri ?i tehnici, care s? decoreze por?ile iadului. Nu poate ?ti cât mai e, dar sigur apocalipsa se apropie…
În imaginarul s?u, scena debuteaz? cu o zi cum nu s-a mai pomenit… Torid?, torid? de var?, în cimitirul de ma?ini de pe strada Paradisului. Ora?ul, un imens cazan cu smoal?, sticl? ?i ciment în care gr?bi?i înoat? printre tramvaie, speran?e, blocuri, dughene, dorin?e, basculante ?i gunoaie milioane de oamenii, înnebuni?i s? prind? o por?ie de ?omaj la ofert? de la noul supermarket deja trasat, cu obi?nuita publicitate, pe plan?eta guvernului, e undeva departe, departe. Clocotul s?u, o muzic? wagnerian? pe care, în limuzinele lor luxoase, num?rându-?i valuta furat?, bat pas de defilare celebre umbre ale lumii interlope – cultura a apus de mult -, abia se aude pân? aici. La ad?postul excavatorului cu norma dep??it?, printre mun?ii de metal gata s? se topeasc? sub ar?i??, e aproape la fel de bine ca lâng? talpa iadului.
El ?i ea, copii naivi, foarte târzii ai destinului ajuns la senectute, toropi?i de fierbin?eal? printre mald?rul de sticle goale, vise neîmplinite ?i seringi intens folosite în comun, ferici?i, mai trag câte o du?c? din punga cu aurolac. Povestea fructului oprit, drogul lor de fiecare zi, se coace, f?r? ca ei s? aib? habar, la foc domol, sub o gr?mad? de bujii ruginite, în torpedoul unui cielo ce-?i deap?n? în t?cere amintirile. Ingenui ?i puri, uita?i de lumea dezl?n?uit? ?i retra?i în acest arhaic eden al tehnologiei, cei doi, autentice exemplare emblematice ale progresului umanit??ii, se sc?ld? în inocen?a lor ca în apa Iordanului.
I s-a f?cut ?i foame ?i sete, dar ?tiind de la ?coala de corec?ie întâmplarea biblic?, spus? de profesoara de religie la ora de educa?ie sexual?, fl?c?ul doar prive?te pofticios la merele copilei, care, spre a fi b?gate de seam?, se tot fr?mânt? sub ia murdar?, str?duindu-se s? dea în pârg înainte de vreme. Pentru c? între timp s-a inventat altoiul, au ajuns de pe acum destul de m?ricele, rotunde, îmbietoare ?i prinse bine în coad? s? nu mai poat? fi rupte. Dac? s-ar ?ti, parfumul lor pe mul?i i-ar îndemna s? le scuture. Au început s? se rumeneasc? ?i primii, ei, îngerii ma?inilor casate ce danseaz? ascun?i sub norul de fum al rotocoalelor de ha?i?, marijuana ?i etnobotanice, î?i dau coate ?i saliveaz? abundent, c?ci se apropia cu repeziciune vremea culesului. Numai predestinarea ?tie cine e norocosul primei mu?c?turi, pentru c? restul… Aici totul se consum? în comun.
Pân? atunci, par?iv? ca de obicei, de sub cr?p?tura decolteului, cu recunoscuta-i neru?inare ispita îi face, p?tima?, fl?c?ului cu ochiul. Ardoarea ?i insisten?a privirii acestuia o tulbur? peste m?sur? pe copil?, c? tres?ri, ca scuturat? de friguri, din edenica-i visare. Sim?ind gândul ascuns al b?iatului ca pe o mu?c?tur? ?i invadat?, brusc, de un sentiment de pudoare ori de vin? î?i acoperi protector pieptul cu bra?ele. Ca o stafie, amintirea str?bunii eve începu s? o bântuie. Din senin, ie?ind parc? din g?oacele misterului, cu sâsâitu-i ademenitor, se profil? imaginea clar?, alunecoas?, odioas? ?i prea des visat? a ?arpelui. O cuprinse un tremur explicabil, valul de c?ldur? îi preschimb? dorin?a în broboane de sudoare; dup? atâta vreme, vicleanul înc? î?i p?stra întreaga fascina?ie. Amenin?area p?rea iminent?, povara karmic? cumplit?; mintea copilei începu s? lucreze febril, c?uta solu?ia salvatoare spre a nu arunca omenirea într-o alt? dec?dere pentru cine ?tie câte mii de ani.
Întinzându-se s? apuce punga, fl?c?ul ajunse atât de aproape c? îi sorbea respira?ia ?i-i descifra allegretto-ul b?t?ilor de inim?. La fel ca f?t-frumosul ce înfrunta balaurul în poveste, de dragul fetei, se lupt? ?i el, din greu, cu puiul de n?pârc?. Cu orice pre? trebuie împiedicat s?-?i scuipe veninul! Îl ?ine strâns între picioare ?i-l ap?sa, lipindu-l cu capul de p?mânt, îngrijorat s? nu i se strecoare cumva printre degete ?i s? se repete iar??i p?catul. Acesta îns? î?i încordeaz? ?ira, începe s? se descol?ceasc?, d? ner?bd?tor din coad?, î?i scutura solzii ?i puf?ne pofticios pe n?ri; s? nu fie recunoscut s-a travestit, ascunzându-?i capul într-o nuc?.
Secundele trec greu, b?iatul se str?duie din r?sputeri, dar lupta devenea tot mai inegal?. Un pic câte un pic, monstrul pune st?pânire pe el ?i în curând se poate repeta nenorocirea. Privirile sale disperate, rug?toare, ca un strig?t de prim ajutor, o mi?car? pe copil?. Primul impuls – s? cheme smurd-ul, dar, cuprins? parc? de o iluminare divin?, î?i învinse temerile interioare, îndoielile ?i se repezi curajoas? în sprijinul b?iatului. Asemenea pruncului Hercule, întinse cu îndr?zneal? mâna s? apuce, dar apropierea fiarei dezl?n?uite o sperie îngrozitor. Instinctiv vru s? se fereasc?, îns? alunec? ?i c?zu pe spate pe o capot? dezmembrat?. Pe acest altar al jertfei, ferindu-?i merile, ca s? salveze omenirea de un nou blestem, cu ultimele puteri, spre a-i potoli foamea copila se sacrific? pe sine, d?ruindu-?i ?arpelui pruna!
Întreaga natur? metalifer? se dezl?n?ui de mila ei, mun?ii de ma?ini ?i cutii de conserve presate se rostogolir? neputincio?i ca la un cutremur. Buldozerul î?i scutura cupa într-un plâns isteric, furia ora?ului r?zb?tea amenin??tor ca mugetul unui tsunami, s?rmane bocitoare seringile refolosibile… Merele, îns?, au fost salvate. Lumea mai are o ?ans?!