Se pare c? nu prea am crezut în veridicitatea acelui avertisment: „Ai grij? ce gânde?ti c? s-ar putea s? se întâmple!” Si, probabil, tocmai de aia m-am n?scut s? port întreaga vin? a imagina?iei ?i fanteziei mele…
Toat? lumea ?i mai ales copiii au auzit de Latonia – celebrul ?inut polar, ?ar? a fiordurilor, z?pezilor ?i a ghe?urilor de unde în fiecare an coboar? mo? Cr?ciun, în ancestrala sanie tras? de reni, s? ne aduc? daruri ?i bucurii. Pentru c? lumea e o unitate a contrariilor, era firesc ca undeva, chiar dac? înc? nu s-a descoperit, s? existe o alt? ?ar?, total opus?, în care cineva r?pe?te darurile copiilor, uneori chiar pe ei. Dar, mai ales, bucuriile!
Ea nu poate fi decât la marginea de?ertului, într-o zon? foarte fierbinte ?i ascuns? între n?me?i de nisip, c?rora li se spune dune; în locul unde râul subteran, ocolind adev?rul face un cot ?i î?i schimb? direc?ia dinspre bine c?tre r?u. Acolo se afl?, hai s?-i spunem, o a?ezare, poate doar imaginar?. Doar întâmpl?tor ?i numai dac? e?ti mare, mare p?c?tos ajungi pân? la ea, o po?i întâlni! Un om curat, cu frica de Dumnezeu nici m?car nu ?i-o poate închipui. De aceea m? ?i gândesc, oarecum contrariat, chiar la mine, pentru c? nic?ieri nu se vorbe?te de ea. Acum, când încep povestirea, e mai degrab? un s?la? cu câteva zeci de suflete, netrecut pe vreo hart?. Un loc sinistru, blestemat, mai spurcat decât oricare dintre s?la?urile de lepro?i… Total rupt de lume, un fel de s?lb?ticie a contemporaneit??ii moderne, t?râm al dec?derii absolute, p?catului extrem ?i pierzaniei. Nimeni, nimeni nu trece pe acolo!
Se b?nuie?te c? bazele au fost puse de c?tre un fals c?lug?r b?trân ?i nebun, venit de departe, care poate înc? mai tr?ie?te, împreun? cu cele dou? fiice ale sale. Înainte de a l?sa barba s?-i creasc? nu dintr-o nevoie de poc?in??, ci spre a nu mai putea fi recunoscut, fire zburdalnic?, acesta fusese un interlop personaj de vaz? în mondenitatea Iadului; se pare chiar nepot al prim ministrului. Atunci, când a fugit cu toate n?ravurile de acolo, c? dracii au fost nevoi?i s?-?i inventeze altele, ar fi furat ?i sacul în care erau îndesa?i argin?ii cu care erau cump?rate sufletele slabe ?i cele ale necredincio?ilor. Nevasta ?i copiii s-au luat dup? el, dar când a privit înapoi s? vad? dac? nu sunt urm?ri?i aceasta s-ar fi transformat într-un morman de nisip.
?i cum r?t?cea el a?a cu feti?ele de mân?, fl?mânzi ?i înseta?i, au întâlnit un grup de beduini ce r?scoleau dunele, încercând s? g?seasc? dreptatea. Fanatici domina?i de rigoarea lor justi?iaro-cartezian?, ace?tia nu puteau în?elege de ce s?-?i împart? bucatele lor cu ni?te str?ini, a?a c? rug?min?ile, chiar fierbin?i ca de?ertul, nu au avut asupra lor niciun efect. Disperat ?i-a oferit în schimbul a ceva merinde ?i un strop de ap? chiar copilele. S? le cumpere ca sclave ori doar pentru o banal? partid? de amor, mai ales c? erau virgine. În zadar, c?ci ??tia aveau ni?te apuc?turi ciudate ?i nu suportau femeile. Pân? la urm? s-a l?sat sodomizat în asemenea hal c? a z?cut ?apte zile. Prima grij?, când s-a trezit, a fost s?-?i pip?ie sacul cu argin?i.
Nemaiputând s? mearg?, au fost nevoi?i s? poposeasc? pe acel loc al tristei întâmpl?ri, de care cu timpul, total ira?ional ?i inexplicabil, s-au ata?at în a?a m?sur? c? nu au mai putut pleca. Înzdr?venindu-se, cum nop?ile erau lungi ?i nisipul rece, se culca între fele s? le înc?lzeasc?. Ca s? o scurtez, le-a înc?lzit pe rând, când pe una când pe cealalt?, în a?a m?sur? c?, dup? o vreme, fetele au n?scut. ?i a?a s-a pornit proliferarea… Când b?trânul nu a mai putut, acestea s-au împerecheat cu b?ie?ii lor, n?scând în continuare fete ?i fii care s-au tot dr?gostit, înmul?indu-se. Toat? ziulica, când nu aveau ce mânca ?i, deci, nici ap? dup? ce bea, num?rau argin?ii ?i f?ceau sex în deplin? libertate. La fel ca în turm?, fiecare cu cine apuca! Se d?deau ei ?i la alte orgii, de care pân? ?i fantezia se teme s? le povesteasc?.
Se pare c? în unele nop?i cu lun?, pe care mai târziu ?i le-au proclamat s?rb?tori, se transformau în ?erpi ?i se înghi?eau unii pe al?ii. De aia, cele dou? fiice au trebuit s? î?i separeu odraslele, f?cându-?i s?la?e separate, dar vecine, spre a pune cât de cât ordine în acest canibalism ?i incest generalizat. Dar, cu asta, s-au pornit r?zboaiele între tabere; în cadrul acestei lupte pentru supravie?uire, selec?ia natural? n?scând o ras? superioar?, un neam ales, a c?rui principal? tr?s?tur? de caracter e diabolicitatea. Ace?ti supravie?uitori primari, care se hr?niser? cu ceilal?i cum o facem noi cu mieii la Pa?ti, spre a-?i contura identitate, de la sâsâitul ?arpelui ?i-au zis siomiei. În continuare, lucrurile s-au derulat de la sine: l-au declarat pe str?bunicul lor zeu; din pieile celor consuma?i au f?cut o carte, cu titlul „Lotia” în care ?i-au consemnat p??aniile ?i în?elepciunea supravie?uirii, la care se închin? ?i o studiaz? zilnic.
Ehee, la viteza cu care zboar? gândul, de când am început s? imaginez eu multe trebuie s? se fi schimbat. Din s?la? au ajuns trib, poate na?ie, ?ar?, iar r?ul din sufletele lor chiar imperiu. Nu ?tiu din care pricini se feresc s?-?i zic? lotani, iar ??rii lor nu îi spun niciodat? Lotania. Acesta este îns? numele ei secret!
La cât au bântuit ei printre nisipuri, hr?nindu-se cu cactu?i, scorpioni, ?erpi ?i alte lighioane ale de?ertului saliva le-a ajuns s? aib? gust de secet?, de otrav? ?i venin; la fel ?i vorbele, sentimentele, ba chiar ?i gândurile. Sim?indu-se, deja, st?pânii pustiului, au început s? viseze c? într-o zi vor acapara întreaga lume. Cu argin?ii pe care îi au, la nevoie, pot cump?ra pe oricine, indiferent de ras?, credin??, etnie ori rang; pe oricare îl vor considera folositor pentru a le îndeplini marele plan.
Când bate vântul a pustiu, odat? cu nisipul de?ert?ciunii împr??tie în lume ?i obiceiurile lor ciudate. La fel ca s?mân?a de buruian?, acestea s-au prins, au încol?it ?i deja s-au înr?d?cinat, au devenit obi?nuin?e ale unor oameni serio?i, de vaz?, chiar preo?i , conduc?tori ?i ?efi de state. Raportat la timpul istoric, se extind cu o însp?imânt?toare repeziciune, c? mai bine îmi l?sam ra?iunea s? doarm? ori nu m? n??team. Doamne, de n-ar cuprinde ?i Latonia…