Category Archives: Poezie

Beția sufletului ce are nevoie de tămadă.

nedumerire

de o viață întreagă îmi îngrijesc lutul nu pentru mine ci ca să arăți tu bine oglinda însă tot mai des îmi zice slutul că mă gândesc ce o avea doamne cu mine de sunt după chipul și asemănarea ta umil întreb cum îi permiți să te jignească nu sunt eu același cum să conteze… Read More »

frază

incurabil narcis îndrăgostit de sine plin de speranță mă mai caut în oglindă de voi mai afla cumva ceva din mine dar n-are cine lumina să-mi aprindă naufragiat pe submarinul ăstei vieți port odiseea-mi prin nisipul de cuvinte visând un far către tărâmul fără ceți dor disperat de bezmetic fără minte mă risipesc între sensuri… Read More »

pământenesc

dacă mai întâi a fost Cuvântul și cuvântul ești Tu atunci eu lutul acesta păcătos în care pe când eram sacru ți-ai duhovnicit sămânța rătăcită aiurea de vântul ispitei ce acum răsare din mine cuvinte așezate într-un strâmb poem sunt de fapt un ziditor Te pământenesc din ele mântuire a duhovniciei

facere

viața omului – frunza pomului din grădina raiului ce-ascunde în infinit taina fructului oprit cade frunza cade omul cruce se preface pomul mugurele înverzește și omul se omuiește prin adam cel fără teamă femeia devine poamă poamă-mamă mamă-poamă

nu eu…

nu eu sunt păcătosul o știi cel mai bine biblia mă face vinovatul de serviciu păcatul s-a născut când ai ieșit din Tine însăși existența-Ți este supremul viciu cine e rebelul ce a ucis neantul atuncea când din flori bastard născu lumina cea care a făcut să Ți se vadă chipul zidirii spre a-i fi… Read More »

război

război   târziu în noapte, sub candela lunii în odăiţa sfinţită cu dor îşi ţese fecioara arniciul din suflet alesului drag velinţă de vise urzită demult în ziua plecării sub formă de-adio ori ultim sărut când gara grăbită pleca către front şi trenu-i rămânea ascuns în privire de-un an aşteaptă scrisoarea să vină a adunat… Read More »

noi oamenii

dumnezeu da da dumnezeu nu vă miraţi e un copil… de lut în singurătatea lui a luat o bucată din sine a început să se joace cu ea şi după chipul şi asemenea sieşi a plămădit un alt copil mai mic căruia i-a spus pământ adică pe limba lui cerească adam i s-a părut că… Read More »

limba mea (celor care vor s-o uite)…

se usucă şi mă doare de câtă aftă s-a adunat pe ea barbarism englezisme franţuzisme hispanisme ungurisme ţigănisme mi-o schilodesc toţi veneticii sărmana abia mai molfăie cuvinte… în centrul ţării e autonomizată peste prut moldovenizată în balcani valahizată în emigraţie paternizată iar în mass-media manelizată asist neputincios cum mi-o ucide internetul țăranul se orăşenizează prin… Read More »

vis/colind ….

vis colind prin viața mea ca-împiedicatul prin taină cătușă-i cenzura Ta existența-mi n-are noimă în sublima-Ți armonie chip al sacrelor dureri sunt o falsă simfonie strigăt mut dintre tăceri bat la porți de ne’nțelesuri cu-n mănunchi de vorbe-avide vieții mele să-i dau sensuri însă nimeni nu-mi deschide foc înlănțuit pe rug ispășire făr’ de vină… Read More »